Nepal, la poalele munților Himalaya – Partea 1 – Valea Kathmandu

La începutul anului acesta în ianuarie, am căutat o destinație pentru o mini-vacanță în jurul zilei libere de 24. Am vrut să fie un loc mai călduros pentru că pe la noi gerul dura de mai multe săptămâni. Ne-am gândit la insulele Canare inițial pentru a ajunge apoi la o decizie neașteptată – am plecat în Nepal.

Decizia finală pentru destinație a fost între Lanzarote (în Canare) și Nepal iar punând în balanță câteva aspecte am ajuns la o concluzie surpinzătoare: vacanța în Nepal costa mai puțin. Mai mult, și drumul era mai scurt. Am găsit un zbor optim cu Qatar Airways cu o durată totală de 10 ore (incluzând 2 ore escală la Doha), cu o oră mai puțin decât puteam ajunge în insulele spaniole (unde nu există zbor direct). Sigur, prețul era mult mai mare pentru zbor, dar Nepalul este foarte ieftin și spre exemplu 4 nopți de cazare la un hotel foarte bun din Kathmandu costau mai puțin decât o singură noapte în Spania, nu mai vorbesc de costuri cu masa sau transportul. Deci per total era mai bine. Am decis așadar pentru o vacanță scurtă de 4 zile în Nepal. Poate părea o nebunie dar acum sunt foarte bucuros de hotărârea luată atunci pentru că am văzut câteva locuri superbe.

Noaptea plecării de pe Otopeni ningea viscolit. Am avut teamă ca s-ar putea anula zborul dar mașinile de deszăpezire și-au făcut bine treaba și am decolat chiar fără întârziere. Zborul cu Qatar a fost ca de obicei foarte confortabil, transferul în Doha rapid iar timpul a trecut repede și am început coborârea spre Kathmandu.

Intrarea în Nepal a fost destul de simplă. Chiar dacă aeroportul este vechi și nu arată prea bine, este destul de eficient. Viza de Nepal se obține la sosire după completarea unui formular și achitarea taxei de 15 dolari. Moneda locală din Nepal este rupia (1000 rupii = 1 dolar) dar peste tot sunt acceptați banii americani și un exchange nu este deloc necesar.

Am avut rezervare la un hotel de 4 stele din Thamel (zona turistică din Kathmandu). Pentru 4 nopți am plătit doar 100 de dolari. Transferul de la aeroport l-am avut gratuit. După ce am scăpat din haosul de hamali și taximetriști din aeroport care nu mai știu cum să-ți ia bani am ajuns la microbuzul hotelului și am plecat spre oraș. Drumul a durat cam 30 de minute printr-un trafic infernal. Șoselele sunt foarte proaste iar multe autobuze care de-abia se mișcă, ricșe și scutere creează blocaje. Prima impresie din Nepal a fost aceea de sărăcie groaznică, de la geamul mașinii am văzut imagini oameni foarte amărâți și case dezolante.

Hotelul meu a fost oaza de curățenie și aer curat în mijlocul unui oraș plin de praf și poluare. Toți angajații erau extrem de amabili și prietenoși iar în cameră era lună. Primul lucru care l-am făcut a fost să merg la biroul turistic de la recepție pentru a face planul pe următoarele zile. Nu erau decât 3 zile pline și trebuiau foarte bine planificate. Am ales să petrec o zi într-un tur al capitalei Kathmandu, o zi în valea Kathmandu (orașele din împrejurimi) iar pentru a treia speram să ajung la Pokhara, oraș considerat cel mai frumos din Nepal. Pentru prima zi am stabilit un traseu plin prin valea Kathmandu: urma să mergem în orașul vechi Bhaktapur, apoi pe munte la Nagarkot iar la finalul zilei în Patan, nu departe de capitală. Turul de 10 ore cu șofer și mașină a costat doar 20 de dolari!

Harta Nepal

 

Seara am dat o tură prin Thamel. Zona este plină de magazine de suveniruri și restaurante destinate turiștilor. Sunt cel mult 4-5 restaurante “de lux” unde se poate mânca sigur (adică curat și bun). Acestea sunt și cele mai scumpe din oraș, iar preturile sunt egale cu un restaurant mediu din București. În general prețurile sunt foarte foarte mici, m-am convins de asta și prin magazinele de suveniruri. Totul se negociază și se pot găsi pe lângă multe chinezării lucruri de calitate (mătăsuri, lână, sculpturi din lemn etc) mai ieftin decât am văzut oriunde prin lume. Seara după o masă bună (evident cu curry) am revenit la hotel pregătit de turul ce urma dimineața.

Valea Kathmandu este zona cea mai dens locuită din Nepal, o vale între munți la poalele Himalaei. Jumătate din teritoriul Nepalului este ocupat de munți foarte înalți, în sud sunt câteva rezervații naturale, iar puținele zone locuibile din văi sunt foarte aglomerate pentru o populație totală de 30 de milioane. Capitala este de departe cel mai mare oraș, și cea mai importantă destinație turistică alături de alte două orașe din apropiere: Bhaktapur și Patan. Toate 3 au o mare importanță istorică, toate au ca principală piață Durbar Square (fiecare incluse în patrimoniul UNESCO) unde se află principalele atracții turistice și din păcate toate au fost afectate serios de cutremurul din 2015. Astăzi încă se reconstruiește, dar și așa aceste orașe au foarte multe de oferit vizitatorilor.

Valea Kathmandu

 

Primul loc unde am mers a fost Bhaktapur aflat la 20 de kilometri est de capitală. Drumul cu mașina a durat aproape o oră prin traficul haotic din zonă, dar din fericire am avut un șofer bun vorbitor de engleză cu care am putut avea o conversație plăcută. Am parcat mașina aproape de centrul vechi din Bhaktapur de unde am luat-o la pas. Pentru a intra în zona turistică ca străin a trebuit să plătesc o taxă de 15 dolari. Era ianuarie (adică cea mai rece lună a anului în Nepal) dar temperaturile erau ideale pentru plimbare cu maxime în jur de 20-24 de grade și mult soare.

Am mers mai întâi în marea Durbar Square unde se află palatul regal, muzeul de istorie și mai multe temple. Multe dintre construcțiile vechi din cărămidă sunt încă în reconstrucție iar altele se sprijină în piloni de lemn ca să nu cadă. Se păstrează totuși bine frumusețea fațadelor și sculpturilor în lemn. Cele mai frumoase clădiri sunt templul Taleju cu a sa poartă aurită, templul Dattatreya ornat cu sculpturi cu teme sexuale din Kamasutra și palatul cu 55 de ferestre unde cândva locuiau regii nepalezi.

Am mai vizitat prin Bhaktapur și alte două piețe: Pottery Square – unde zilnic vânzătorii de ceramică își expun vasele la vânzare; acolo am și urcat la o terasă pe un acoperiș pentru a admira vederea de la înălțime la o cafea; și Taumadhi Square unde se află principalele locuri de pelerinaj hindus pentru localnici: templul Bairavnath și pagoda Nyatapola. La Taumadhi am întâlnit preoți și comercianți locali dar și vaci libere la plimbare prin oraș. Am mai hoinărit pe străzile cu case vechi iar mai apoi am revenit la mașină.

După ce am părăsit Bhaktapur am mers mai departe spre este în direcția Nagarkot. Acesta este un deal mai înalt unde se află un turn de observație de unde se văd bine vârfurile din Himalaya. Teoretic vârfurile de peste 8000 de metri s-ar vedea de oriunde din Valea Kathmandu dar din cauza prafului și a poluării dense nu sunt niciodată vizibile. Se spune că acum douăzeci de ani, Everestul se vede de la orice balcon din Kathmandu. Astăzi este însă nevoie să urci deasupra smogului la cel puțin 1500 de metri pentru a îl vedea.

Vârful Everest se află la est de capitală iar cel mai accesibil loc de unde poate fi văzut este Nagarkot. Nici chiar acolo nu se ajunge atât de ușor, chiar dacă am avut doar 25 de kilometri din Bhaktapur, drumul este într-o stare jalnică și am făcut aproape două ore până la destinație. La Nagarkot, după ce am plătit obișnuita taxă turistică de intrare, am început să urcăm serios parcând în cel mai înalt punct la peste 1800 de metri unde se află un turn de observație. Turn este mult spus, mai degrabă o schelă semi-stabilă pe care se poate urca, dar nici nu contează o dată ce vezi munții. Priveliștile de la Nagarkot sunt uluitoare. Pentru mine a fost prima dată când am zărit “Acoperișul lumii” și am fost profund impresionat.

Un ghid local a fost amabil să îmi arate care e Everestul și am rămas acolo pe deal la un picnic admirând vederile. O oră și câteva sute de poze mai târziu am revenit la mașină pentru a continua drumului înapoi pe hârtoape. Înainte de a reveni la Kathmandu am oprit la templul Changu Narayan, considerat cel mai vechi templu din Nepal. Acesta se află în centrul unui sătuc izolat. Nu mai era nimeni acolo când am vizitat templu și asta parcă a făcut experiența și mai specială. Locul mi-a amintit cumva de mănăstirile rurale de la noi. După liniștea de la templu am revenit pe șoselele aglomerate și zgomotoase spre capitală.

Ultima oprire a zilei a fost Patan, oraș aflat aproape de Kathmandu, în sud care datorită extinderii capitalei aproape că a fost înghițit. Principala atracție din Patan este tot Durbar Square, o piață veche unde se află palatul regal și mai multe temple istorice. Pentru a ajunge acolo am mers cu mașina pe străduțele foarte aglomerate din centrul vechi.

 

 

Pentru a intra în zona turistică din nou am plătit aceeași taxă obligatorie pentru străini (10 dolari). Templele din Patan le-am găsit într-o stare ceva mai proastă. Multe sunt încă la pământ și mai este de muncă pentru a le aduce în starea în care erau înainte de cutremur. Cea mai deosebită clădire este palatul regal, care se vizitează și în interior. Curțile acestuia sunt de o frumusețe rară. Clădirea vecină adăpostește muzeul Patan, un loc unde se pot afla mai multe despre istoria țării. Dincolo de Durbar, mai merită văzut Templul de Aur, un mic dar foarte frumos decorat templu budist, la câteva sute de metri de piață. Templele vechi din Nepal de care am povestit până aici sunt toate hinduse, acesta fiind primul loc budist pe care l-am vizitat. De altfel Nepal este o țară majoritar hindusă (aproximativ 70% din populație) iar budismul este a doua religie ca importanță – cumva paradoxal ținând cont că în Nepal se află Lumbini, locul unde se spune că s-a născut însuși Buddha.

Am încheiat ziua la una din cafenele din Patan admirând la un ceai Durbar Square. Seara am revenit la hotel după o zi lungă. Urma o zi și mai plină – o vizită la Pokhara cu avionul.

 

Aterizarea prin nori la Kathmandu

Avionul Qatar Airways

Aeroportul Kathmandu

Hotelul unde am stat

Noaptea prin cartierul turistic Thamel

Cina la restaurant

Dimineața am plecat în excursie

Prima oprire: Bhaktapur

După ce am plătit taxa pentru turiști am intrat în centrul vechi

Multe clădiri sunt încă afectate după cutremurul din 2015

Prin Durbar Square

Templul de aur

Palatul regal

Durbar Square din Patan

Templul Kamasutra

Clădiri din centrul vechi

Pottery square

Unde comercianții își expun vasele de lut

O terasă la înălțime

Vedere peste piață

Pereți “reconstruiți” și reguli pentru șoferi

Taumadhi Square

Templul Bairavnath

Vacile se plimbă și ele prin piață

Un semn către un obiectiv turistic nu e mereu ceea ce pare

De cele mai multe ori semnul e pus de un vânzător pentru ca lumea să treacă pe la magazinul lui

Revenind în Durbar Square

Imagini din piață

Nu contează dacă clădirea stă să cadă atât timp cât e vânzare

Am revenit spre mașină

Drum de țară spre munte

Taxa de intrare în zona Nagarkot

Drumul e din ce în ce mai bun

Viewing Tower

…în toată măreția sa 🙂

Turiștii strânși sa admire priveliștea

Vederile fantastice cu Himalaya

Am urcat și în turn, care se clătina un pic

Imaginea de sus

Everestul e cel din spate

1000 de poze mai târziu am revenit la mașină

Se putea și manca, dar eu am zis pas

Înapoi pe hârtoape

Coborâm spre valea Kathmandu

Am mai oprit la Changu Narayan

Unul dintre cele mai vechi temple ale Nepalului

Sculptura este impresionantă

Vedere de la templu

Sculptura cu Shiva

Templul mare se deschide doar la ceremonii

Vedere cu Changu Narayan

Marele steag nepalez la intrarea în Kathmandu

Nemulțumiri în trafic. Chiar dacă Buddha s-a născut în Lumbini, Nepal e majoritar hindus

Durbar Square din Patan

Vechiul palat

Curtea palatului

Sculptură în lemn

Baia regală

Palatul adăpostește muzeul Patan

Magazine din Patan

Golden Temple

Templul este budist

Ceremoniale

Revenind spre centrul Patan

Reconstrucție după cutremur

Maimuțe acrobate

Durbar Square sub lumina apusului

Fata cu baloane. Mă uitam la ea și mă miram cum de nu-și ia zborul

La o cafea în centrul Patan

Vederea de la cafenea

Înapoi spre Kathmandu

2 thoughts on “Nepal, la poalele munților Himalaya – Partea 1 – Valea Kathmandu”

    1. Exista locuri foarte curate (hoteluri, restaurante pt straini, cateva temple) dar in general nu stau prea bine la capitolul curatenie. Depinde cat de mult de aventurezi.

Leave a Reply