Circuit Iberic² – Partea 3 – Revedere cu Andaluzia: Sevilla și Cordoba

Călătoriile nu trebuie sa fie doar despre a vedea locuri noi mereu, lumea se schimbă mereu iar multe dintre aceste locuri merită revăzute. Cele mai frumoase orașe ale lumii sunt imposibil de descoperit într-o zi sau chiar într-o săptămână. Sevilla este cu siguranță unul dintre acestea, un loc care merită redescoperit iar și iar. Mai departe o să mă refer la revederea cu Andaluzia, când după 7 ani am ajuns din nou la Cordoba și mai ales în capitala provinciei, Sevilla.

De la Toledo am condus cam 3 ore pe autostrada A4, pe un traseu destul de anost. Se impunea o pauză la Cordoba așa că am ieșit de pe autostradă și am parcat în centrul orașului. Cordoba este unul dintre cele mai frumoase orașe ale Andaluziei, ce atrage o mulțime de turiști datorită centrului său istoric care amintește de perioada de glorie când Cordoba era capitala califatului maur Al-Andalus. Cea mai mare atracție turistică rămâne Mezquita, marea moschee transformată în catedrală catolică dar orașul are mult mai multe de oferit.

Am revăzut Cordoba pe un soare puternic cu ale sale case albe cu galben și portocalii încărcați de fructe. Am făcut un tur la pas prin centrul vechi în care am vizitat câteva locuri bine-cunoscute: marele pod roman peste râul Guadalquivir, piața tipic spaniolă La Corredera și evident Mezquita. Nu am mai vizitat iarăși catedrala ci am preferat de data aceasta urcarea în turn. De sus, din turnul Mezquitei se văd cele mai frumoase priveliști ale centrului vechi – se poate vedea amploarea vechii moschei, dar și frumoasele case albe cu acoperișuri cărămizii.

După ce am părăsit Cordoba am mai făcut o scurtă oprire la Ecije, înainte de apus. Este vorba de un mic orășel andaluz fermecător cu o piață mare unde se află mai multe clădiri vechi elegante. Am găsit piața din Ecije decorată cu un brad mare și luminițe, amintindu-ne că se apropia Crăciunul. O oră mai târziu, am sosit noaptea la Sevilla.

Găsisem la Sevilla o cazare foarte bună la preț special la un hotel aflat chiar în centrul vechi la doi pași de catedrală și de palatul regal. Mai complicat a fost cu parcarea, neexistând locuri pe stradă în zonă a trebuit să las mașina peste noapte în parcarea subterană centrală Maria Cristina unde o noapte de parcare a costat aproape la fel de mult cât cazarea de la hotel. A fost totuși convenabil așa pentru că fiind în centrul orașului totul era accesibil pe jos și nu am mai mișcat mașina până în după amiaza următoare.

Seara am ieșit la plimbare prin oraș. Am vizitat târgul de Crăciun amenajat lângă catedrala și apoi am dat o tură prin cartierul Triana aflat pe malul celălalt al râului. Deși era noapte aproape de miezul nopții, toate străzile Seviliei erau animate de lume – barurile și terasele erau pline, iar la cluburi se stătea la coadă la intrări. Spania este în general o țară unde distracția ține mai mereu până târziu, iar Sevilla este unul dinte cele mai active orașe ale sale. La finalul turului am mâncat la un bar de tapas recomandat de cei de la hotel. Pentru cine nu știe, tapas sunt niște gustări tradiționale specifice Spaniei. Costă puțin iar porția este mică și sunt ideale pentru o masă mai light sau pentru cine vrea să guste din cât mai multe felurile pe care un restaurant le servește.

Am povestit deja anterior despre prima vizită la Sevilla (link mai jos). Ziua ce a urmat am revăzut câteva locuri deja dragi, dar am vizitat și câteva pentru prima dată, începând cu palatul Alcazar.

https://crisgrig.wordpress.com/2015/03/22/andaluzia-un-taram-de-vis-partea-3-conchistadorii-sevilla-si-cadiz/

Alcazar de los Realas din Sevilla este unul dintre cele mai vizitate atracții turistice din întreaga Spanie. Data trecută când fusesem la Sevilla, regele Juan Carlos se afla la palat și nu am putut intra fiind închis. Chiar și când se poate vizita, intrările sunt limitate la un număr de vizitatori iar de data asta, ca să fiu sigur, am rezervat biletele online în avans. După micul dejun servit pe terasa de pe acoperiș, dimineața am mers la intrarea în palat (mai exact am traversat strada de la hotel) și cu rezervarea făcută am sărit coada și am intrat imediat.

Am petrecut vreo două ore la Alcazar și am fost absolut impresionat. Asemenea celor mai multe castele vechi din Spania, este o clădire care a cunoscut conducători diferiți – de la vizigoți, la arabi, până la spaniolii din zilele noastre. Astfel se poate observa cu ochiul liber un mix neobișnuit de stiluri arhitectonice aparținând fiecărei perioade. Stilul principal folosit este denumit mudejar, care este în sine un amestec al arhitecturii arabe și berbere asimilate goticului de către spanioli.

Turul începe din curtea veche – Patio de la Monteria. Se pot vizita apartamentele regale construite de Pedro I și unde mai târziu au trăit familiile regale inclusiv astăzi când mai camerele de un lux opulent mai sunt folosite pentru recepții fastuoase. Cea mai frumoasă zonă din palat o reprezintă vechile curți (patio) mudejar ce datează din vremea maurilor. Dantelele sculptate sunt de o frumusețe rară iar fiecare perete sau poartă sunt o adevărată operă de artă. Cea mai frumoasă curte este Patio de las Doncellas (Curtea Fecioarelor), o adevărată bijuterie. Locul a fost făcut și mai faimos recent datorită serialului Game of Thrones care a ales locul pentru a filma acolo toate scenele din Dorne.

Alcazar are și alte zone foarte diferite. Există palatul gotic construit mai târziu într-un stil frumos dar care nu are nimic în comun cu restul palatului. Acolo se află sala hărților, un loc foarte interesant, unde sunt expuse hărți ale lumii ce pe vremuri ar fi fost folosite de navigatorii care plecau chiar din Sevilla în căutarea unor lumi noi. Grădinile palatului sunt un alt punct de referință – cu plante rare, multe flori și izvoare sau fântâni. Prin grădini am întâlniți și zeci de păuni colorați. Am părăsit apoi palatul pe Poarta leilor după care am făcut un scurt tur al marii catedrale.

Mai departe am vizitat pentru prima oară un alt palat al Sevillei – este vorba de Casa de Pilatos, un palat privat care a fost construit de cavalerii cruciați și a aparținut în trecut ducilor de Medinacelli. Astăzi a fost transformat în muzeu și începe să devină o altă mare atracție pentru Sevilla. Palatul combină stilul mudejar cu renascentismul italian. Se pot vizita grădinile pline de flori, apartamentele luxoase și camerele vechi de la parter, în mijlocul cărora se află o curte splendidă. Păstrând proporțiile, frumusețea casei Pilatos este comparabilă cu marele Alcazar.

Restul zilei l-am petrecut la pas prin Sevilla, revăzând alte locuri frumoase precum muzeul flamenco, arena de corida sau turnul de aur de pe malul râului. Plimbarea la Sevilla nu am putut să o închei decât la Plaza d’Espana, în mijlocul parcului Maria Luisa. Monumentul uriaș dedicat unității spaniole rămâne unul din locurile mele preferate, chiar dacă nu este neapărat vechi. Am găsit Plaza d’Espana pe un soare călduros, plină de lume – turiști la plimbare cu barca, localnici citind o carte la umbră sau copii alergând baloane de săpun. Relaxare la final de tur prin Sevilla; urma reîntoarcerea în Portugalia la Lisabona.

Pe autostrada spre Andaluzia