Un weekend în Insulele Feroe – Locurile mai îndepărtate. Kalsoy și Bordoy

După o primă zi mai lungă prin insulele Feroe în care am vizitat câteva din cele mai faimoase locuri a urmat o a doua când am mers mult mai departe, către locurile ceva mai izolate și mai puțin accesibile. Dintre acestea, principala destinație a zilei a fost mica insulă Kalsoy din nord-est.

Planul era să ajung la Klaksvik – al doilea oraș ca mărime, aflat la 90 de minute de condus de capitală iar de acolo trebuia luat un feribot către insula Kalsoy unde la capătul nord al acesteia, în apropiere de farul Kallur, se află cea mai frumoasă priveliște din Feroe conform localnicilor. Pentru a ajunge acolo se face o drumeție montană de două ore.

Zis și făcut: dimineața devreme am plecat din Torshavn spre est în direcția Klaksvik. Drumul de 80 de kilometri include trecerea prin cel mai lung tunel pe sub mare pe o lungime de opt kilometri. Cum am ajuns ieșit din tunel pe insula Bordoy a început o ploaie torențială și grindină. Am zis că s-a dus cu planul meu, că nu aveam cum să mai facem drumeția. Din fericire, vremea în Feroe este foarte schimbătoare și până am ajuns în Klaksvik norii s-au disipat și ploaia a mai contenit. Mai târziu chiar a ieșit soarele. Cam așa e vremea prin Feroe, se poate schimba drastic în doar câteva minute și este aproape imposibil de prevazut.

 

Vă reamintesc harta insulelor. Bordoy și Kalsoy sunt în est

 

Despre Klaksvik nu pot spune mare lucru. Este un oraș care trăiește din pescuit iar singura cvasi-atracție turistică este biserica Christian. Am făcut o scurtă oprire în centru iar apoi am mers la debarcader pentru a urca pe feribot. Stând la coada de mașini am făcut cunoștință și cu ceilalți pasageri care mergeau pe Kalsoy. Toți erau turiști străini și toți aveau de gând să urce la renumitul far, așa că mi-am făcut curaj să fac drumeția și am stabilit să mergem împreună. Traversarea cu feribotul a durat cam 15 minute. După debarcarea pe Kalsoy în partea sudică am pornit toate mașinile în grup către farul din nord.

 

 

Insula Kalsoy este practic o înșiruire de munți abrupți și văi, care din lateral se asemănă cu mai multe piramide așezate verzi una lângă altă. Insula are un singur drum cu o bandă care o străbate de la nord la sud. Singurul mod ca drumul să traverseze munții a fost construcția de tunele, din care câteva au lungimi de peste un kilometru. Pe traseu am stat cel puțin la fel de mult în tunel cât am stat pe afară. Asta este ceva incredibil dacă ne gândim că România are mai puțin kilometri de tunel decât insula Kalsoy unde nu locuiesc mai mult de 100 de oameni și suprafața totală este 30 km2. Cam asta e diferența la capitolul infrastructură. După vreo 20 de minute de condus am sosit la Trollanes, capătul nordic al drumului. De acolo începea drumeția pe munte. Ne-am echipat cu haine groase și am plecat împreună spre vârf.

Traseul a durat mai puțin decât ne-au recomandat localnicii – am făcut doar 45 de minute la urcare pe o potecă amenajată. De pe drum am văzut câteva peisaje splendide peste mare. Într-un final am ajuns la micul far Kallur. De acolo mai rămâne doar o scurtă potecă până la punctul de unde se vede priveliștea cu toată insula. Problema era că poteca îngustă trece printre două maluri abrupte (a se citi prăpăstii) iar vântul era foarte puternic, la rafală te putea face să iți pierzi echilibrul. Cu ceva emoții am reușit să trec, iar din vârf, am putut vedea unul din cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut vreodată – de acolo se vede creasta abruptă a muntelui cu farul în prin plan dar și malurile celorlalte insule înțesate de cascade și stânci. Am selectat mai jos doar câteva din imaginile de vis, inclusiv fotografia de la începutul articolului. Am stat vreo două ore la Kallur; am făcut și un picnic admirând spectacolul naturii. Coborârea la Trollanes a fost rapidă. Am făcut-o aproape la fugă și n-a durat mai mult de 20 de minute.

Înainte de a reveni la feribot am mai oprit în satul Mikladalur, cel mai mare de pe Kalsoy (are vreo 20 de case:) ). Cea mai mare atracție turistică din sat este statuia sirenei de la malul mării. Mai precis este vorba de statuia Kopakonan (Femeia-focă).

 

 

Legenda spune că o zi pe an focile veneau în satul Mikladalur, își dădeau jos hainele și se transformau în oameni rămânând să petreacă până în zori. Unul dintre fermierii din sat s-a îndrăgostit de o femeie-focă și i-a furat hainele fără de care nu mai putea să se transforme și să revină în mare. Femeia i-a devenit nevastă acestuia și i-a făcut copii, în timp ce fermierul a păstrat hainele de focă ascunse sub cheie. După mai mulți ani, într-o zi acesta a uitat de cheie iar când a revenit acasă nu și-a mai găsit soția, aceasta fugind în mare. La scurt timp, sătenii au plecat la vânătoare și chiar dacă fermierul i-a rugat să nu o omoare pe foca care i-a fost soție aceștia au ucis cu cruzime toate focile pe care le-au întâlnit inclusiv pe ea. Femeia-focă a revenit apoi sub forma unui troll de piatră și i-a blestemat pe săteni să piară în valurile mării sau să cadă de pe stânci până când numărul lor va depăși pe cel al focilor ucise, iar sătenii din Mikladalur continuă să piară pe stâncile în abrupte până în zilele noastre.

Dincolo de legenda, cruzimea pescarilor din Feroe este arhicunoscută, iar festivalul Grind, când toți pescarii de pe insule se strâng într-un golf unde atrag mai multe balene pentru a le ucide este un motiv de controversă deja internațional.

Cadrul natural în care se află statuia este unul impresionant. Am coborât mai multe scări pentru a ajunge chiar în fața ei. Am rămas acolo pentru a admira peisajul, am făcut mai multe poze, iar cum mă pregăteam să fac cale întoarsă a venit un val imens care m-a acoperit până la brâu. De-abia m-am ținut să nu fiu tras de apă în mare (deja înțelegeam mai bine legenda) dar am rămas ud-leoarcă. Am avut haine de schimb la mine, dar restul drumului am condus mașina desculț cât timp s-au mai uscat încălțările. Am luat feribotul și am revenit pe Eysturoy după încă vreo oră.

Următoarea oprire a fost un alt loc foarte izolat, micul sat Gjogv din nord, aflat la poalele Slaettarattindur – cel mai înalt munte din Feroe. Satul este inaccesibil iarna, singurul drum de acces urcând sus pe munte. Gjogv se află lângă un mic fiord (de unde își ia și numele) într-un alt cadru natural pitoresc. Fiordul a fost transformat în port, iar o scurtă cale ferată asigură transportul de la bărci până la depozite. Mai departe am trecut munții înalți pe un drum plin de serpentine, am trecut pe lângă așezarea Eidi de unde se văd stâncile ciudate de la malul mării – Risin și Kellingin și am revenit pe insula mare Streymoy.

Am mai făcut o ultimă plimbare spre seară până la Vestmanna. Această localitate este renumită ca punct de plecare în mini-croaziere de bird-watching. Acestea se fac mai degrabă vara și nu am găsit niciun vapor care să plece dar și așa am admirat vederile frumoase din sat peste golf la apus. Înainte de lăsarea întunericului am revenit la hotelul din Torshavn.

 

 

A venit și ora plecării din Feroe după două zile pline în care am văzut peisaje extraordinar de frumoase. Dimineața devreme am mai făcut o scurtă plimbare până la Kirkjubour, cea mai veche localitate din Feroe unde se află ruinele unei mari biserici. Am văzut acolo câteva case vechi interesante, multe animalele domestice și biserica nouă de la malul mării. Mai târziu, am revenit la Torshavn de unde am luat shuttle taxi spre aeroport. A urmat un zbor spre Copenhaga cu ceva mai multe turbulențe. În Danemarca aveam escală de 4 ore, timp suficient pentru o tură prin capitală. Am ales ca destinație Nyhavn, inima orașului Copenhaga, portul turistic unde se află zeci de case colorate, toate transformate în puburi și restaurante. Am mers la una dintre aceste terase unde am gustat ceva, iar mai târziu am revenit cu metroul la aeroport pentru zborul spre București.

 

O altă dimineață la Torshavn

Din nou la volan prin Feroe

Noaptea dinainte ninsese puțin peste piscurile înalte

Vedere cu un lac

Gâște la plimbare

Tunelul submarin de 8 km leagă cele două insule

Klaksvik, al doilea cel mai mare “oraș” din Feroe

Centrul din Klaksvik

Biserica Christian

Am mers la feribot

Direcția: Kalsoy

Vederi de pe mare

Kalsoy arată precum o înșiruire de piramide

Se lumina cerul

Drumul traversează insula Kalsoy de la sud la nord și include multe tunele

Satul Trollanes, la capătul insulei

Panoul informativ

De aici începe poteca spre munte

Ne-am nimerit vreo 7 turiști și am plecat în drumeție împreună

Vederi de pe drum

Se vede farul

Era frig bine

Stâncile feroeze

Ultima urcare

Farul Kallur

Pentru a admira priveliștea ultima parte este o potecă între două prăpăstii

Cum se vede în jos

Am ajuns cu bine

Senzaționale imaginile

Acest peisaj a fost ales anul trecut de CNN ca cel mai spectaculos din lume

Vederi de la Kallur, fără alte comentarii

Oile admiră și ele

Sesiuni foto

La coborâre a fost mai rapid și am ajuns ușor în Trollanes

Următoarea oprire, mai la sud la Mikladalur

Casele vechi din sat

Principala atracție este statuia sirenei

Coborând spre mal

Kopakonan (sau femeia-focă)

Marea e foarte agitată

La un moment dat a venit un val care efectiv m-a acoperit

Am continuat drumul la volan desculț pana s-au mai uscat încălțările

Din nou la feribot

Pe mare

După un drum mai lung am revenit pe insula Eysturoy

Pentru a opri la satul Gjogv

Harta satului

Portul

Amplasat într-un cadru natural unic

Satul de poveste Gjogv

Una dintre marile stânci de pe Eysturoy;

Eidi, o așezare ceva mai măricică

Caii feroezi

Ultima oprire a zile a fost la Vestmanna, un loc special pentru plimbări pe mare

Vestmanna de sus

Centrul pentru turiști este cea mai mare clădire

Portul turistic Vestmanna

La apus am revenit spre Torshavn

Noaptea prin capitală

Dimineața înainte de plecare am mai dat o tură la vest de Torshavn

La Kirkjubour

Aceasta este cea mai veche așezare din arhipelag

Animale domestice

Ruinele celei mai vechi biserici din Feroe

Biserica nouă pe malul mării

Vedere din curtea bisericii

“Marele” mall din Feroe

La revedere, Torshavn

Am revenit cu taxiul la aeroport

Avionul spre Copenhaga

Vedere peste Danemarca

4 ore de escală la Copenhaga. Timp suficient pentru o fugă în oraș

Am mers în centrul orașului

Nyhavn, locul meu preferat din Copenhaga

Acolo se află cele mai multe restaurante și terase

O ultimă imagine cu Copenhaga înainte de a reveni acasă

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.