Sărbătoarea San Fermin care are loc anual la Pamplona în luna iulie este una dintre cele mai nebune petreceri ale lumii, o fiesta la superlativ. De San Fermin au loc celebrele alergări cu tauri unde cei mai curajoși vizitatori se întrec într-o cursă nebună prin centrul orașului. Sărbătoarea din Pamplona durează 10 zile și de-a lungul anilor a devenit una dintre cele mai faimoase din lume.
După ce am urmărit Turul Franței timp de două zile urma să ajungem seara la Pamplona. Am înnoptat la Lourdes în sudul Franței la poalele Pirineilor și înainte să plecăm la drum am făcut o vizită prin oraș. Lourdes este cel mai important loc de pelerinaj catolic din Franța, unde ajung anual milioane de credincioși din jurul lumii. Se poate spune că am avut o zi a extremelor, pornind din unul din cele mai sfinte locuri ale Europei de vest pentru a ajunge seara în mijlocul nebuniei dezlanțuite din Navarra.
Am stat peste noapte în Lourdes, la poalele Pirineilor
La Lourdes am vizitat sanctuarul Notre Dame, un domeniu uriaș de peste 50 de hectare. Istoria catedralei din Lourdes începe în 1858 când o săteancă pe numele său Bernadette Subirous a susținut că i s-ar fi arătat Fecioara Maria. Aceasta ar fi descoperit un izvor sfânt în grota peste care s-a construit azi catedrala. La scurt timp veste minunii s-a extins în Franța, la grote sosind mai multi pelerini, dintre care mulți s-ar fi vindecat de maladii grave în apele izvorului. În urma minunilor, Vaticanul a recunoscut sfințenia locului iar Bernadette a fost mai târziu canonizată. Astăzi s-a construit un complex religios impunător în acel loc iar mii de bolnavi (unii incurabil) din jurul lumii vin la izvoare în speranța că se vor vindeca. Lourdes are cele mai multe hoteluri din Franța după Paris, asta doar ca să înțelegeți amploarea pelerinajelor.
Notre Dame de Lourdes, cel mai important loc de pelerinaj din Franța
Capela Rosary
Grota Sfintei Bernadette
Mii de bolnavi vin la grotă să se vindece
Pelerini la Lourdes
Vedere spre oraș
După vizita la catedrală ne-am urcat în microbuzul Vito și am plecat spre vest. Până la Pamplona mai aveam timp de o oprire și am ales să merg la Biarritz pentru o baie în mare. Ce e drept, era o zi de iulie fierbinte cu peste 35 de grade, iar o repriză de plajă mergea perfect. După ce am găsit cu greu un loc de parcare în centru am luat costumele de baie pe noi și am pornit în grabă spre plajă.
Muzeul mării din Biarritz
Am mers direct la plajă
Grande Plage
Vederi cu oceanul.
Biarritz este una dintre cele mai luxoase stațiuni ale Franței cu hoteluri exclusiviste și o plajă care ne-a întrecut toate așteptările. Aflată în vârful golfului Vizcaya, stațiunea se bucură de un cadru natural unic cu stânci și insulițe presărate la mal și plaje largi cu nisip auriu.Grande Plage are vreo 3 kilometri lungime și câteva sute de metri lățime. A fost atunci prima oară când am văzut Oceanul Atlantic. Apa era numai bună, temperatura perfectă doar că valurile erau foarte mari. Nefiind un înotător bun nu m-am aventurat prea departe – curenții erau puternici iar din când în când mai venea cate un val de peste un metru care te răsturna la pământ. Imaginile de pe plajă mi-au rămas în memorie, locul fiind cu adevărat splendid și de atunci am mai revenit la Biarritz de câteva ori.
Portul de iahturi
Stâncile descoperite de mareea joasă
Biarritz e decorat cu mii de crizanteme
Notre Dame du Rocher
Am trecut în Spania. Pamplona venim!
Am stat doar câteva ore pentru că ne aștepta petrecerea din Pamplona. Am trecut granița în Spania iar două ore mai târziu am sosit la hotel. Nu am stat în centrul orașului pentru că puținele locuri de cazare rămase disponibile aveau prețuri astronomice din cauza afluxului masiv de turiști. Ne-am cazat la un hotel din Noain, o periferie a Pamplonei de unde aveam autobuz direct spre centru.
Am lăsat mașina la hotel și am plecat cu autobuzul spre centru. Feliz San Fermin!
Seara am plecat la petrecere. Am sosit la Pamplona după lăsarea întunericului fix înainte de startul focului de artificii. La Plaza de la Paz am găsit o mare de oameni îmbrăcați în alb și cu eșarfe la gât. Primul lucru care l-am făcut a fost să ne luăm și noi haine albe de la primul magazin și să ne echipăm asemenea celorlalți.
Ne-am alăturat mulțimii venită să vadă artificiile
Show-ul pirotehnic a fost uimitor
Spectacolul a durat cam jumătate de oră
După spectacolul pirotehnic am plecat la plimbare prin oraș. Atmosfera fiestei din Pamplona pot spune că este inegalabilă. Nu știu dacă am mai văzut undeva în lume o petrecere atât de mare. Toată lumea poartă hainele albe tradiționale și toți sunt puși pe distracție. La fiecare piațetă este muzică live cu o formație și se dansează în hore cu sute de oameni. Cantitățile de alcool consumate sunt impresionante iar petrecerea continuă până mult târziu în noapte și participă atât localnici cât și turiști de toate vârstele.
Străzile din Pamplona noaptea
La fiecare piațetă cantă o formație și dansează lumea
La fiesta de San Fermin
A fost o noapte de pomină. Am petrecut cu localnicii, am dansat în hore și timpul a zburat extrem de repede. Pe la 3 ne-am întors la hotel cu gândul de a reveni la scurt timp în oraș. Pentru că la ora 8 era cursa cu taurii. Nu eram tocmai hotărâți să fugim, ne era cam teamă și am zis că ne decidem cum facem la fața locului dimineața. Din păcate, deși ne-am pus ceasurile nu ne-am putut trezi. Ne-am urnit greu și abia pe la 8 fără ceva am ajuns la stația de autobuz, rupți de somn.
Dimineața la 7. Fața de “am dormit două ore după petrecere”
Oamenii sunt tot pe străzi. Noi am fugit să prindem alergarea cu taurii
Aici după ce am alergat cu taurii… Glumesc, am ajuns fix după ce s-a terminat cursa
TVE ia interviuri celor care au fugit
Am ajuns în centru fix după ce se terminase cursa cu tauri. Tineri încă beți cantau pe străzi plini de euforie după cursă. M-au amuzat câțiva copili locali care aveau un cântec ce sărbătorea că un alergător ar fi fost rănit de tauri, pesemne că localnicilor nu le sunt prea simpatici miile de turiști care vin la festival (altfel spus țin cu taurii). Cursa se încheie în marea arenă de Corida, iar toți alergătorii intră acolo în ring alături de tauri. Întâmplător am mers la arenă neștiind ce aveam să găsim înauntru. Am intrat de curiozitate și găsit un stadion arhiplin cu mii de oameni care priveau acțiunea din ring. Sub uralele publicului ultimii curajoși erau luați în coarne de tauri și aruncați cât colo. Nu era o corida propriu-zisă ci mai degrabă o continuare a cursei de mai devreme.
Noi în schimb ne-am strecurat în Plaza de Toros
Unde ultimii nebuni care au alergat încă se mai fereau de tauri
20.000 de nebuni
Înapoi în oraș
Festivalul San Fermin din Pamplona a fost făcut celebru de către scriitorul Ernest Hemmingway. Acesta a descoperit micul festival într-o vizită în nordul Spaniei în anii 30 și s-a îndrăgostit de atmosferă revenind de atunci anual. Cartea sa, Fiesta, care descrie petrecerea nebună de San Fermin a cunoscut un mare succes și a transformat o tradiție puțin cunoscută în unul din cele mai renumite festivale la nivel mondial. Peste tot prin Pamplona se pot vizita câteva din locurile sale preferate – hoteluri pe unde a stat sau cafenele pe unde și-a petrecut timpul.
Pamplona după petrecere
Monumentul alergătorilor
Ce a fost interesat de observat este că dacă pe la 7 dimineața tot orașul arăta ca după război, plin de gunoaie și mizerie, două ore mai târziu se făcuse deja curățenie și totul arăta lună. Asemenea lui Hemmingway pot spune că și noi ne-am îndrăgostit de Fiesta din Pamplona, un festival incomparabil cu nimic de pe lumea asta. După o scurtă repriză de odihnă la hotel am plecat la drum. Asemenea tuturor care părăseau Pamplona am trecut printr-un filtru al politiei (care verificau alcoolemia) de care șoferul nostru a trecut cu bine. A urmat un drum lung via Zaragoza până la Barcelona și mai pe seară întoarcerea acasă.
Am revenit la hotel pentru ca apoi să părăsim Pamplona
Pe autostradă spre Barcelona. Traversând meridianul 0
