Călătorie la capătul lumii – Partea 6 – Insula de Sud: De la Christchurch la Fox Glacier

 

Există multe clasamente online care prezintă cele mai frumoase insule din lume. Pe-acolo apar mai mereu locuri precum Maldive, Seychelles, Indonezia sau Filipine. Eu vă pot spune că cea mai frumoasă insulă din lume după părerea mea nu este nici una din cele enumerate, ci este Insula de sud a Noii Zeelande. Sigur, toate aceste insule tropicale sunt foarte frumoase, dar peisaje ca în Noua Zeelandă nu am mai văzut nicăieri și nici nu cred că există altundeva. Insula de sud are de toate – munți înalți acoperiți de pajiști verzi sau zăpadă, plaje întinse cu nisip fin, vulcani fumegânzi, ghețari, fiorduri sau lacuri cu apă cristalină.

Am făcut un traseu mai lung cu mașina în care am avut oportunitatea de a descoperi atât de multe locuri frumoase cum n-am văzut niciodată. Mai departe o să vă spun despre primele două zile petrecute pe insulă în care am plecat din Christchurch, am trecut munții prin trecătoarea Arthur, am mers pe țărmul însorit al Mării Tasmaniei, am urcat pe ghețarii Franz Josef și Fox Glacier pentru a încheia turul la poalele Mount Cook. Cam așa arăta traseul:

 

 

Am sosit la aeroportul din Christchurch dimineața cu un zbor Air New Zealand de la Wellington. Închiriasem o mașină pentru 6 zile și eram gata de drum, dar nu am putut pleca atât de repede pe cât speram pentru că cei de la rent a car (rezervasem de la Hertz) au refuz să îmi dea mașina fără un permis tradus în engleză. Am fost puțin revoltat pentru că citisem pe net că nu e nevoie de un permis internațional în NZ, iar cei de la ghișeu mi-au spus să verific cu politia dacă nu cred. Exact asta am făcut. Am mers la politia aeroportului care mi-au confirmat că nu este nevoie, dar chiar și după ce polițistul m-a însoțit la ghișeu cei de la Hertz au fost de neînduplecat. Salvarea a venit de la iSite (ghișeul turistic național din NZ) care m-au ajutat cu o traducere legalizată contra cost. A durat aproape o oră și într-un final cu documentul oficial pregătit am primit și mașina.

 

Prin Christchurch nu am trecut decât foarte puțin. Era o vreme ploioasă și nu prea aveam ce face. Cel mai mare oraș de pe insula de sud este mai degrabă cunoscut pentru cutremurul și inundațiile care au devastat zona acum câțiva ani. Este totuși un oraș frumos, cu un puternic specific englezesc. Am făcut doar o oprire prin parcul central, am trecut pe la grădina botanică iar apoi am plecat la drum, pierdusem deja destul timp la aeroport.

 

 

Câteva detalii despre condus. Se merge pe partea stângă. Limitele de viteză sunt 50 km/h în localitate respectiv 100 km/h în afară.  Drumurile sunt bine marcate și de o calitate foarte bună. Nu există autostrăzi pe insula de sud dar traficul este aproape inexistent în afara orașelor.

 

Mașina închiriată

 

Am făcut un scurt popas la Arthur’s Pass

 

Cum am trecut de partea cealaltă a munților a apărut soarele. Vremea a rămas așa pentru tot restul zilelor din vacanță.

 

Cred că am văzut sute de mii de vaci pe pășunile de pe marginea drumului.

 

Popasul următor a fost la Hokitika pe malul Mării Tasman. Acolo am servit prânzul pe plajă. Stațiunea este unul din locurile preferate de relaxare la mare de pe insula de sud.

 

Hokitika este renumită și pentru produsele locale din pietre semi-prețioase, în special din jad.

 

Mai departe spre sud. Verdele iți ia ochii.

 

Spre seară am ajuns aproape de munți. Se vede ghețarul Franz Josef.

 

Am dormit la un hotel din Fox Glacier. Noaptea am petrecut-o la o terasă la bere. Se vedeau stelele pe cer atât de mari cum nu am mai văzut niciodată.

 

Gazda noastră ne-a recomandat o plimbare matinală la lacul Matheson

 

Ceața se ridică de pe pășuni

 

Pentru a ajunge la lacul Matheson se merge cam 45 de minute pe un traseu amenajat.

 

Vederea de la final iți taie răsuflarea

 

Lacul oferă o reflexie perfectă a munților, inclusiv vârfurile Cook și Tasman, cel mai înalte ale țării.

 

O ultimă vedere la Lake Matheson

 

Am revenit la drum spre Fox Glacier

 

Panou informativ la intrarea în parcul natural.

 

Drumeție la Fox Glacier

 

După 40 de minute de mers am ajuns la capătul potecii de unde se vede ghețarul

 

Fox Glacier

 

Urmele ghețurilor lăsate pe pereții munților din jur

 

Am continuat apoi la drum spre sud. Aveam de parcurs o distanță mare până la Mount Cook. Ironia este că în linie dreaptă de la Fox Glacier nu erau decât 50 de kilometri dar nu există un drum care să traverseze munții direct, iar cel mai scurt traseu avea peste 400 de kilometri! Urmau așadar vreo 5 ore de conduse printr-un peisaj montan de vis.

 

Bruce Bay, unul din cele mai frumoase golfuri de pe coasta de vest.

 

Trecătorii au lăsat amintiri pe pietrele albe lucioase

 

Pauză de cafea. Într-un loc aflat la 50 de kilometri de cel mai apropiat oraș am găsit o tonetă unde am băut un capuccino vienez. A picat la fix.

 

Knights Point Lookout a fost următoarea oprire de pe drum

 

Plimbare pe dune la malul mării

 

Knight’s point este un loc preferat pentru picnicuri pe traseele la sud de Fox Glacier.

 

Unul din multele poduri de o bandă întâlnite prin NZ. Prioritate are primul sosit.

 

La Haast am servit prânzul la un restaurant local și am mai cumpărat și niște suveniruri

 

Am părăsit coasta pentru a traversa din nou munții

 

Un râu de munte. Culoarea turcoaz este fascinantă

 

La fel sunt și cascadele întâlnite pe drum

 

Lacul Wanaka în apropiere de localitatea cu același nume

 

Vedere de deasupra lacului Hawea. Insula de sud oferă peisaje uimitoare și mereu diferite

 

Ultima trecătoare montană în drum spre Mount Cook

 

Din nou un peisaj total schimbat față de tot ce mai văzusem

 

Dealurile din Valea Lindis

 

Aproape de destinația zilei. Se vede Mount Cook.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.