Călătorie la capătul lumii – Partea 7 – Cu avionul pe Mount Cook

 

Mount Cook/Aoraki este cel mai înalt vârf din Noua Zeelandă și din toată regiunea Oceaniei de sud. Muntele are 3724 de metri iar numele său este dat de navigatorul James Cook, cel care a explorat regiunea. Al doilea nume sub care este cunoscut muntele este cel Maori, Aoraki fiind unul din eroii populației băștinașe. A fost inițial descoperit de olandezul Abel Tasman iar abia mai târziu navigatorii britanici conduși de Cook au ajuns acolo și au redenumit vârful. Ce e drept, al doilea vârf din masiv l-au denumit Tasman.

După 2 zile de plimbare cu mașina pe insula de sud văzusem niște peisaje fantastice, dar tot mai aveam multe de descoperit. Am sosit aproape de apus pe malul lacului Pukaki – lacul de culoare turcoaz – de unde se vede o priveliște magnifică a muntelui. Drumul pe malul lacului e o plăcere de condus. Am sosit la cazarea din Mount Cook Village după lăsarea întunericului și după mai multe pauze pe drum în care am oprit pentru a admira peisajul.

Mount Cook Village este singura stațiune montană la sud de vârf, aflată la doar 10 kilometri de masiv. Sunt doar vreo 3 hoteluri acolo, toate de lux cu tarife pe măsura. Am stat la Aoraki Alpine Lodge, unde am plătit pe cameră cam cât dădusem pe ultimele 3 nopți de cazare din NZ, dar imediat ce am văzut vederea de pe terasa camerei de unde se vedeau vârful și ghețarii din jur am zis că merită.

Îmi doream mult să merg cu avionul în jurul muntelui dar prețurile erau prohibitive. Un tur cu avionul sau elicopterul pe deasupra munților costa cel puțin 400 de dolari NZ, iar un tur cu aterizare pe munte și plimbare inclusă începea de la 600. Oricât de mult îmi doream, nu aveam de gând să dau banii ăștia. Astfel, mi-am propus o drumeție pe munte pe ghețarul Tasman.

Dimineața am coborât la micul dejun echipat de munte. Întâmplator am primit un pliant de la recepție cu câteva promoții. Una dintre ele mi-a sărit în ochi – zbor panoramic peste Mount Cook la 120 de dolari! Valabil doar în acea zi pentru turiștii cazați în complex. Am zis că nu se poate rata asta. Dau telefon repede la numărul din pliant, unde mi se confirmă că au mai rămas ultimele locuri disponibile pentru zborul de la ora 12. Am rezervat imediat. Eram în culmea fericirii, aveam să zbor pe deasupra munților. Plus că mai rămânea și timp pentru drumeția planificată.

Am plecat cu mașina spre Tasman Lake aflat la vreo 5 kilometri distanță. De la parcare se merge cam 15 minute până la un prim view point de unde se vede laguna glaciară. Este un lac glaciar format din topirea ghețarului Tasman pe care plutesc sloiuri uriașe de gheață. Pe lac se pot face plimbări cu bărcile cu ghid. Am preferat să merg mai sus pe munte într-un loc de unde se vede întreg masivul. Traseul este amenajat cu scări (vreo 800 de scări) iar de pe drum se pot vedea mai multe lacuri glaciare numite Blue Lakes (în mod ironic, lacurile erau verzi; ele capătă culoarea albastră doar vara când au loc topiri masive al gheții). Panorama de sus este fantastic de frumoasă, cum puteți vedea în imaginile de mai jos, iar urcarea destul de dificilă merită tot efortul. De acolo am revenit la mașină, unde am încheiat drumeția. Era timpul să merg la aeroport.

Aeroportul Mount Cook este mic, destinat exclusiv zborurilor de agrement cu avioane de mici dimensiuni sau elicoptere. Am mers la biroul de check-in unde mai erau vreo două zeci de persoane. Am plătit repede biletul și parcă și casiera s-a mirat de ce tarif ieftin am avut. La ora îmbarcării au început să fie chemați pasagerii pe nume. Marea majoritate au fost conduși către primul avionul, dar am mai rămas 3 dintre noi nechemați. Îmi făceam griji dacă cumva nu rămânem pe afară, dar a fost mult mai bine așa. Dacă primii au fost îmbarcați într-un avion mai mare și destul de înghesuiți, după ce au plecat noi cei ramași am mers către un micuț avion de 4 locuri. Pilotul ne aștepta și ne-a ajutat să ne luăm locurile și să ne asigurăm.

La scurt timp a început decolarea, pilotul a pornit motorul și cu mare greutate ne-am ridicat de la sol. Am stat pe locul din față din dreapta pilotul și trebuie să recunosc că (la figurat) făceam pe mine de frică. Avionul tremura din toate încheieturile la fiecare rafală de vânt mai puternică iar eu trebuia să fiu foarte atent la maneta copilotului din fața mea pe care o mai atingeam din greșeală și schimbam direcția avionului 🙂 Am zburat mai întâi peste Tasman Lake pe unde tocmai ce mersesem. Mă uitam în jos să recunosc din aer locurile văzute mai devreme.

 

 

 

Am continuat urcarea și am ajuns deasupra platoului de gheață zburând pe lângă cele două mari vârfuri, Cook și Tasman. Peisajul era atât de frumos că uitasem de toate – de turbulențele care deveneau din ce în ce mai puternice cu cât urcam și de teamă. Imaginile care le-am văzut nu o să le uit niciodată. La un moment dat, când zburam deasupra ghețarilor, pilotul ne-a întrebat dacă vrem să aterizăm. Am zis da, fiind siguri că glumește, dar imediat a început o coborâre abruptă spre întinderea de zăpadă. A fost o surpriză fantastică, mai ales că așa cum spuneam anterior – o oprire pe ghețar nu era în plan și asemenea zboruri costau mult mai mult. A coborât schiurile avionului iar aterizarea pe zăpadă a fost neașteptat de lină.

 

 

Am coborât pe zăpadă și cu mare uimire am admirat peisajul din jur. Câteva sute de fotografii mai târziu, pilotul ne-a rugat să revenim pentru decolare. A fost o nouă experiență plină de adrenalină, pentru că avionul prindea viteză în direcția unei mari prăpastii, dar până să ajungem acolo am început să ne ridicăm în aer. A continuat un zbor lin de încă vreo două zeci de minute în care am trecut inclusiv de partea cealaltă a munților, spre mare, unde am revăzut ghețarii Fox și Franz Josef. La final am revenit la aeroport și îmi părea tare rău că s-a terminat plimbarea. Am revenit la sol încântați de experiența trăită, una cu adevărat memorabilă.

Înapoi la mașină am părăsit Mount Cook plecând în direcția Queenstown. Înainte de a ajunge acolo am mai făcut însă câteva opriri pe drum. Am poposit din nou pe malul lacului Pukaki care de data asta în miezul zilei avea o culoare bleu-verzui. Am admirat peisajul frumos iar apoi am coborât de la parcare până pe malul lacului. Apa era de o limpezime incredibilă. Mai târziu, la capătul lacului Pukaki mi s-a făcut foame. S-a nimerit tocmai bine o fermă de somon la marginea drumului. Acolo am servit masa de prânz dar am și asistat la o demonstrație de filetare a peștelui. Am mai oprit din nou ceva mai departe la o fermă de oi, unde am asistat la o demonstrație de sheering (adică tunderea lânii) și am trecut pe la magazinul de produse din lână. De-acolo am mai avut de condus vreo două ore până la Queenstown, probabil cel mai frumos oraș din Noua Zeelandă. Despre Queenstown dar și despre excursiile care le-am mai făcut de acolo, voi povesti în părțile următoare.

 

Mount Cook văzut de pe malul lacului Pukaki

Apusul peste lac

Să tot conduci pe drumul ăsta

Am ajuns la Mount Cook Village pe lumină

Am avut o cazare cu adevărat deosebită – Mount Cook Lodge

La o bere pe terasă cu vedere spre munte

Dimineața am plecat către lacul Tasman

Drumeție matinală pe munte

Lacul Tasman este defapt lagună glaciară

Blue Lake care de fapt este verde

și explicațiile de rigoare

Am urcat ceva pe munte

Dar pentru panorama asta a meritat tot efortul

Ghețarul Tasman

Am mers apoi la aeroport pentru plimbare

Se pot face plimbări cu elicopterul

Noi am luat plimbarea cu avionul

Decolare spre Mount Cook

Panoul de comandă. Era înghesuială și mai atingeam manșa de copilot din când în când schimbând direcția avionului 🙂

Am revenit la lacul Tasman, de data asta de la mare înălțime

Tasman Glacier

Vederi incredibile din zbor

La un momentan pilotul ne-a întrebat dacă vrem să aterizăm. Am zis da crezând că glumește

Dar vorbea foarte serios, imediat a început coborârea

Un vis, am aterizat pe Mount Cook

Ghețarul de sub Mount Cook

Una din imaginile de care sunt cel mai mândru

Platoul de la peste 3000 de metri

Am decolat din nou

Mount Cook și Mount Tasman

Am prins turbulențe serioase la coborâre, dar priveliștea era atât de frumoasă că nu-mi păsa  

Se vede din nou lacul Tasman

Începe aterizarea

Am ajuns cu bine

Părăsind Mount Cook Village

Lacul Pukaki și culoarea sa incredibilă

Sunt în stare să stau cu zilele doar să mă uit la asemenea peisaj

Am coborât apoi până la mal

Vederi de la malul lacului Pukaki

Apa limpede a lacului

La plecare

La prânz am oprit la o fermă de somon

Asistăm la o demonstrație de filetare a somonului înainte de masă

Am mai oprit la un Sheering Farm

Oile gata de tuns

La drum spre Queenstown

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.