Vacanță marocană – Partea 4 – Bonus: Revedere cu Malaga și Gibraltar

După cinci zile petrecute la Marrakech am părăsit Marocul cu destinația Spania. Cum nu am găsit un zbor de întoarcere convenabil ca orar din Marrakech (toate aveau escale exagerat de lungi) am ales să ne întoarcem acasă din Malaga cu un zbor direct. Cu ocazia asta aveam să revedem Costa del Sol și să petrecem alte două zile de vacanță în Andaluzia.

Am zburat de la Marrakech la Malaga cu Royal Air Maroc via Casablanca. Primul zbor a durat doar vreo jumătate de oră cu un Boeing 737. Am avut o escală de 3 ore la Casablanca unde nu am putut să ieșim din aeroport pentru că încă de la plecarea din Marrakech ni s-au făcut formalitățile de ieșire din Maroc, puțin neobișnuit pentru un zbor domestic chiar dacă destinația noastră finală era Spania. Nu am apucat să vedem cel mai modern oraș al Marocului decât din avion, dar conform spuselor localnicilor nu am pierdut mare lucru. Al doilea zbor, deși mai lung, l-am făcut cu un avion ATR cu elice care a tremurat ceva printre norii negrii de pe coasta spaniolă.

Am ajuns așadar după amiaza pe aeroportul din Malaga unde nu am găsit o vreme tocmai grozavă. Era înnorat bine și se pregătea să înceapă ploaia. Am luat mașina închiriată de la aeroport și am plecat la drum spre vest. Cazarea noastră era la Marbella la vreo 60 de kilometri de aeroport. Drumul fiind pe autostradă am ajuns acolo aproape instant. Am stat la Marbella la un hotel de patru stele aflat chiar în centrul stațiunii la malul mării. Dacă în sezon, nu te apropii de hoteluri din zonă – fiind rezervate mult din timp sau disponibile doar la prețuri astronomice – în decembrie când am fost noi am plătit doar 50 de euro pe noapte pentru un apartament.

N-am mai ieșit la plimbare seara pentru că deja începuse să plouă bine. Ne doream totuși o masă bună după “cura” de tajine marocane. Atunci am descoperit aplicația Fork asociată cu Tripadvisor. Prin aplicație se pot căuta cele mai bune restaurante și se poate rezerva o masă dar mai important se pot găsi oferte de moment extrem de convenabile. Așa am ajuns la restaurantul Buenos Aires, unul dintre cele mai bune din Marbella, unde am beneficiat de o reducere de 50% din toată consumația. Altfel, restaurantul este unul scump dar cu ajutorul aplicației am ajuns să plătim puțin. Am încheiat seara elegant delectându-ne cu mușchi de vită argentinian de la mama lui alături de un vin roșu local și mai multe alte gustări.

Dimineața următoare am mers pe acoperișul hotelului la etajul 12 unde am savurat o cafea privind răsăritul. Era soare și cald, dar ce e drept se vedeau nori negri la orizont. Am plecat cu mașina spre vest, pentru că în celelalte direcții se anunțau ploi.

Prima oprire a fost nu departe la Puerto Banus. Acesta este zona de lux a stațiunii Marbella cu un port turistic unde sosesc mereu mari vedete internaționale pe iahturi care mai de care mai luxoase. Este una din cele mai exclusiviste stațiuni ale Spaniei. E ceva obișnuit să apară la Puerto Banus actori de la Hollywood, sportivi din Premier League sau NBA, sau miliardari din toată lumea. Mulți dintre ei au proprietăți în zonă unde își petrec vacanțele. Cel mai îndrăgit dintre aceștia este Antonio Banderas care s-a născut în zonă și deține o casă pe plajă în apropiere, iar piața centrală din Puerto Banus îi poartă numele. După o plimbare pe faleză ne-am așezat la o bere la una din terase privind trecătorii, mașinile scumpe și iahturile.

După Puerto Banus am continuat drumul spre vest pe autostradă. Ne gândeam să mergem până la Cadiz inițial, dar ne-am oprit la Gibraltar pentru că se anunța ploaie mai departe. La Gibraltar nu ploua dar un nor coborâse așa de jos încât părea că se sprijină pe stâncă. Am intrat cu mașina în micul stat britanic fără să mai prindem barieră la aeroport cum a fost în Prima vizită în Gibraltar când a trebuit să stăm la semafor să treacă avionul. Am lăsat mașina în parcarea mare de la baza telecabinei, am luat bilete și la scurt timp am început urcarea spre vârful stâncii. Ajunși sus am găsit o atmosferă stranie cu un nor negru aflat la câțiva metri mai sus ce parcă puteai să-l atingi. Am regăsit imediat macacii, mult mai multi decât la ultima vizită din urmă cu 5 ani. Cred că am văzut cel puțin vreo 50 de macaci dintre care și câțiva pui, unii foarte simpatici și prietenoși, alții dimpotrivă destul de agresivi.

La plecare am dat de un trafic aglomerat la ieșirea din Gibraltar. Spaniolii care lucrează acolo se întorceau spre casă – era 5 și ceva. A durat aproape o oră să traversăm vama. Ne era deja foame și nu am mai rezistat până la hotel, ci ne-am oprit la Estepona, unul dintre orașele mai vechi de pe Costa del Sol. Acolo, în centrul vechi am găsit o terasă specializată în tapas și am comandat cam tot ce aveau pe meniu. Am umplut masa cu vreo 20 de astfel de mici gustări. Prin Estepona am simțit cel mai bine atmosfera de sărbători. Orașul era decorat de Crăciun, iar prin centrul vechi am dat de un fel de procesiune locală cu muzică și colinde. Seara am petrecut-o la cumpărături, la un mall din apropiere.

Urma ziua plecării. Zborul spre București era abia spre seară și am mai avut timp de relaxare dimineața pe la hotel. La prânz am luat-o din loc și am plecat spre Malaga. Acolo ne-am îndreptat spre centru unde am zis să găsim închirierea perfectă pentru un weekend mai degrabă gurmand decât turistic și am mers la restaurantul Sabor a Fuego, unul din cele mai apreciate din Malaga. Am beneficiat și acolo de un discount mare de la aplicația Fork. Masa a fost una din cele mai bune care le-am servit vreodată – cu aperitive, salate, supe gurmet, sangria și o nebunie de fripturi de vită, porc sau ton. Cu greu ne-am mai ridicat de la masă 2 ore mai târziu dar mai trebuia să ajungem și pe la aeroport.

Dimineața la aeroportul Marrakech