Vacanță marocană – Partea 3 – Essaouira, vechiul port de pe malul Atlanticului

 

O a doua excursie pe care am făcut-o din Marrakech după plimbarea dincolo de munții Atlas a fost până la Essaouira, pe țărmul Atlanticului. Inițial ne gândeam să vizităm atât Essaouira cât și Agadir în aceeași zi, dar după ce am văzut cum merg lucrurile pe drumurile din Maroc am realizat că era imposibil, distanțele fiind mari iar șoselele nu se parcurg prea repede. Ne-am rezumat pentru plimbare doar la Essaouira, iar orașul s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat.

Am plecat dimineața cu mașina din Marrakech. Distanța până la Essaouira era 190 de kilometri și am făcut ceva mai puțin de 3 ore. O parte din drum este autostradă pe unde se merge destul de repede, problema e că atunci când ți-e lumea mai dragă la mare viteză dai fie de un filtru de politie unde trebuie să oprești fie intri brusc într-un sat aglomerat.

După vreo 2 ore de mers am intrat în patria arganului. Acesta este unul din bunurile cele mai de preț ale Marocului, important produs la export cautat mai ales în industria cosmetică pentru diverse creme și uleiuri. Caprele apreciază fructul de argan și este foarte interesant că se pot vedea copaci cu capre cățărate pe ramuri. La marginea șoselei am văzut câțiva copaci efectiv plini de capre, decorați ca un pom de Crăciun. Câțiva ciobani mai întreprinzători și-au dat seama de interesul turiștilor și în loc să-și mai ducă caprele la păscut le agață într-un argan și solicită un mic bacșiș pentru fotografii de la trecătorii care opresc la marginea drumului.

Pe la ora prânzului am sosit la Essaouira. Am parcat mașina aproape de zidurile cetății și apoi am luat-o la pas prin Medina (orașul vechi). Essaouira s-a dezvoltat în special în secolele 16-18 când a devenit unul din cele mai importante porturi comerciale ale Marocului. Avea rol de port și pentru Marrakech, fiind cea mai apropiată ieșire la mare pentru a duce mărfurile care soseau în oraș din Sahara, mai departe către porturile europene.

Pentru a se proteja de atacuri, în aceeași perioadă s-au construit ziduri înalte în jurul orașului, transformându-l în una din cele mai bine fortificate localității din tot Magrebul. Essaouira a fost controlat pentru perioade din istorie de portughezi sau de francezi și mai mulți europeni au ales să se stabilească în oraș. Astăzi atât zidurile cetății cât și clădirile vechi sunt bine păstrate iar orașul și-a menținut farmecul vechi și continuă să aibă un aer european comparativ cu restul Marocului.

Ne-am plimbat ore bune pe străzile întortocheate din orașul vechi. Medina este ca un furnicar de negustori și turiști în vizită. O aglomerație foarte pitorească de case albe cu ferestre albastre și străduțe ca un labirint care șerpuiesc printre ele. După antrenamentul la negocieri din bazarul din Marrakech eram deja pregătit de suveniruri. Am descoperit totuși niște vânzători nu foarte dispuși să scadă din preț asta pentru că pornea de la început de la o sumă mult mai rezonabilă. La final am luat multe suveniruri din Essaouira fiind mai convenabil.

Am mers apoi de-a lungul zidurilor până când s-a deschis o piață largă spre portul pescăresc. De acolo se vede cea mai frumoasă priveliște din Essaouira, cu valurile oceanului care se izbesc de zidurile înalte, cu sutele de bărci albastre ale pescarilor și mulțimea de mii de pescăruși care planează peste port. E ceva chiar deosebit, dar puteți vedea imaginile mai jos.

După ce ne-am mai cățărat pe stânci și ne-am plimbat prin port am revenit la mașină. Era destul de târziu și ni se făcuse foame. Am mers la sud de oraș, pe plaja lungă de mai mulți kilometri. Acolo, pe malul mării am găsit un restaurant excelent. Era o mică terasă a unui francez stabilit la Essaouira cu specialități pe bază de fructe de mare. Am luat 2 platouri mari, care de-abia au încăput pe masă cu pește, scoici, calamari, caracatiță, salate și sosuri specific franțuzești. A fost cea mai bună masă pe care am servit-o în Maroc. Siesta am făcut-o pe plajă admirând cum soarele coboară spre ocean la apus. Am părăsit apoi Essaouira spre lăsarea serii.

Pe drumul de întoarcere am decis să mergem pe autostrada Agadir – Casablanca, mai mult din curiozitate, drumul mai scurt fiind cel pe care venisem. Aceasta face parte din principalul coridor rutier al țării care leagă Tanger de Agadir pe o lungime de peste 1000 de km. Noi nu am traversat decât o mică secțiune de vreo 40 de kilometri. Nu am câștigat mult timp pentru că de la intrare am fost opriți de poliție pentru un control. Ofițerul a dat un tur la mașina s-a tot uitat iar într-un final a venit la mine să-mi spună: “Nu aveți centuri în spate! Actele la control”. I-am dat actele și am fost informat că amenda e 50 de euro. Eu încă ancorat în modul de negociere din bazar i-am răspuns, “5 euro” 🙂 Într-un final ne-am înțeles la 5 euro de fiecare centură lipsă, în total zece. Mi-a fost evident de la început că polițiștii erau puși pe “ciupeală” văzându-ne străini, iar dacă am fi avut centură pe scaunele din spate sigur ne găseau altceva.

Scurta porțiune de autostradă am parcurs-o repede. Standardele sunt la nivelul Europei de vest, drumurile arată foarte bine, dar și nivelul taxelor de autostradă este peste standardul marocan. Cu tot cu amendă ne-a costat ceva curiozitatea dar măcar pot spunea că am văzut cum sunt și autostrăzile din Maroc. Am revenit seara la Marrakech. Mai aveam încă o zi de stat prin Maroc iar apoi urma să zburăm spre Malaga.

 

Am plecat la drum spre vest

 

O secțiune din drumul Marrakech – Essaouira este marcată ca autostradă

 

Autostrada se termină brusc în mijlocul unei piețe aglomerate

 

Am făcut o oprire apoi în zona Ounagha, în patria arganului

 

Cum găsești un copac de argan? Sunt capre cocoțate în el.

 

Bine, că ele sunt puse intenționat acolo e altceva. Oricum o vedere foarte interesantă.

 

Se vede oceanul. Ne apropiem de Essaouira

 

Poarta de intrare în cetate

 

Medina din Essaouira este un mare bazar

 

Ne-am refugiat la o cafea pe una din terase

 

Străduțele înguste sunt foarte pitorești

 

Unul din bastioanele de apărare ale cetății

 

Strada de-a lungul zidurilor e un mare târg de suveniruri

 

Eșarfele sunt la mare căutare

 

La fel și articolele din lemn

 

Piața mare din Essaouira

 

Am ajuns la malul Atlanticului

 

Vedere cu cetatea

 

Zidurile din Essaouira 

 

Pescăruși peste ziduri

 

O vedere chiar deosebită

 

Portul pescăresc

 

Din poze nu reiese, dar imaginați-vă un miros puternic de pește proaspăt

 

Mi-a plăcut mult imaginea bărcilor albastre

 

Am revenit apoi la mașină

 

La sud de oraș începe plaja

 

Părăsind cetatea

 

Faleza lungă de la malul Atlanticului

 

Un teren de fotbal improvizat

 

Plaja de lângă Essaouira

 

Soarele începe să coboare spre ocean

 

O barcă la orizont

 

Fructe de mare la o terasă. Un deliciu după 4 zile de mâncat doar Tajine

 

Apusul peste ocean

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.