Expediție prin Kashmir și Punjab – Partea 3 – Amritsar. Templul de aur și granița indo-pakistaneză

După două zile petrecute pe drum traversând culmile munților Himalaia și o zi de relaxare la Srinagar aveam să părăsim statul Kashmir, cu destinația Amritsar, capitala unui alt stat al Indiei cu o istorie zbuciumată, statul Punjab.

Am zburat pe la ora prânzului din Srinagar cu o cursă SpiceJet, o companie low cost indiană, care m-a surprins plăcut prin serviciile decente oferite. A fost un zbor scurt, doar vreo 90 de minute. Când am ieșit afară din avion, am avut un mic șoc termic – veneam de la căldură oricum, dar la Amritsar erau 45 de grade Celsius. N-a fost chip să ieșim la plimbare imediat, ci am mers la hotel unde am mai stat ceva până spre seară când s-a mai răcorit afară.

Amritsar este un oraș important al Indiei din punct de vedere economic și cultural, cu peste un milion de locuitori și capitală a provinciei Punjab. Totodată este centrul religiei Sikh care s-a dezvoltat în regiune începând cu secolul 15. Simbolul orașului este templul principal Sikh – Harmandir Sahib (sau Golden Temple), una dintre cele mai deosebite construcții ale Indiei și în același timp o mare atracție turistică. Amritsar este aproape de granița cu Pakistan-ul, cea mai importantă fiind Wagah la 30 de kilometri, punctul vamal care face legătura cu orașul pakistanez Lahore.

Spre lăsarea serii s-a mai răcorit puțin și am plecat să facem o tură de oraș. Am luat o ricșă din fața hotelului și ne-am îndreptat spre oraș. După ce am traversat un cartier mai degrabă dubios dar și o zonă mai modernă rezidențială am ajuns la cel mai important centru hindus din oraș, templul Durgiana. Ne-am lăsat încălțările la intrare și am intrat în templu unde am avut ocazia să asistăm la o procesiune religioasă, ba chiar am fost invitați în interior pentru a fi stropiți cu apă sfințită. Templul este aurit, aflat în mijlocul unui lac și de la exterior arată destul de frumos; păcat că interiorul e murdar și nu prea bine întreținut.

După slujba hindusă am luat din nou o ricșă pentru a merge în zona centrală a orașului unde se află simbolul Amritsar, templul de aur. Templul este situat chiar în inima orașului. De la intrare a trebuit să ne conformăm cu câteva cerințe obligatorii: am lăsat încălțările la garderobă, ne-am spălat pe picioare și am luat un batic portocaliu care trebuie purtat pe cap. Apoi am intrat în templu, fiind de la început uimiți de frumusețea și eleganța construcției.

Religia Sikh a fost creată de Guru Nanak în secolul 15. Este o religie monoteistă care are ca fundamente meditația și modestia, unitatea și egalitatea oamenilor, altruismul și dăruirea în scopul binelui comun. Practicanții Sikh pot fi recunoscuți ușor după 5 accesorii (cele 5 “k”) ce nu trebuie să lipsească – părul netuns, pieptănul, pumnalul, pantalonii și brățara de la mână. Acestea sunt primite la botez, alături de un nou nume – Singh pentru bărbați și Kaur pentru femei, iar cei mai credincioși Sikh nu își taie părul toată viața acoperindu-l sub un turban. După moartea lui Guru Nanak, au urmat alți 9 guru conducători ai credincioșilor Sikh, fiecare guru desemnându-și un urmaș. Al zecelea guru a fost și ultimul proclamând că nu va mai apărea niciodată un altul. Credința Sikh cu peste 25 de milioane de practicanți global este a cincea a lumii ca mărime.

Construcția templului Harmandir Sahib a început în secolul 16 la ordinele lui Guru Arjan. Acesta a cerut construcția unui bazin cu apă uriaș pe care l-a numit The Pool of Immortality Nectar (piscina nectarului imortalității) sau Amritsar. Cuvântul amritsar vine din sanscrită, fiind înrudit cu cuvântul grecesc ambrozie. Orașul care s-a dezvoltat în jur a luat numele piscinei. Mai târziu, în mijlocul apei a fost construit un impresionant templu de aur, locul unde s-au depozitat cele mai valoroase artefacte ale credinței Sikh și locul unde cei mai importanți predicanți țin slujbele tot timpul zilei. Cu trecerea anilor s-au ridicat alte construcții de amploare în jur astfel că azi avem un complex uriaș care poate adăposti sute de mii de credincioși.

Am văzut mai întâi complexul noaptea când întreg complexul este luminat frumos. Am făcut un tur al piscinei cu nectar iar apoi ne-am pus la coadă alături de o mulțime de pelerini Sikh pentru a vizita interiorul. Am remarcat de altfel curățenia impecabilă, Golden Temple fiind cel mai curat loc pe care cred că l-am vizitat în India. După vreo oră de stat la coadă am intrat în Harmandir Sahib unde preț de câteva minute am vizitat camerele splendid decorate și am putut asista la o ceremonie religioasă.

A doua zi am revenit la templu pentru a-l vedea și pe lumină. Am luat din nou o ricșă până în oraș. Golden temple pe zi arată chiar mai impresionant. Clădirile albe din complex strălucesc puternic sub razele soarelui. De data asta am făcut un tur mai extins. Am vizitat bucătăriile complexului, sala de mese care poate adăposti mii de oameni, sălile de ceremonii și chiar am asistat la un spectacol de muzică. Am intrat în vorba cu mai multe persoane de la templu, foarte amabile care ne-au povestit ma multe despre Sikh și mândria lor. E interesant că toți oamenii care lucrau acolo – la curățenie, la mâncare, la spălat vase – erau și ei pelerini veniți în vizită care făceau asta voluntar. Toată lumea, indiferent de religie este bine primită. După părerea mea, templul din Amritsar ar trebui să fie cea mai importantă atracție turistică a Indiei, fiind mai impresionant și mai elegant decât renumitul Taj Mahal. Mai jos o filmare aeriană a templului:

După ce am părăsit Golden Temple am mai vizitat în zonă monumentul masacrului din 1919, un parc care amintește de tragediile întâmplate după primul război mondial când un grup de mii protestatari care cereau independența Indiei a fost executat fără milă în acest loc de forțele militare britanice. Nu este de altfel, singurul eveniment tragic din istoria orașului.

Fiind aproape de granița cu Pakistan și un loc cu o diversitate religioasă mare, Amritsar a fost scena unor mari violențe de-a lungul timpului. În perioada împărțirii Indiei din 1947, a fost un loc important pe drumul refugiaților musulmani care fugeau în Pakistan dar și a hindușilor care veneau din partea cealaltă a graniței nou formate. Amritsar a fost locul unor masacre sângeroase oribile comise în special de sikhi și de hinduși împotriva musulmanilor.

Mai târziu, în 1984 templul a fost centrul altor violențe atunci când un grup de fanatici Sikh înarmați conduși de Jarnail Singh Bhindranwale au ocupat templul de aur și au strâns în jurul lor militanți care să lupte pentru independența unui stat Sikh de către India. Au avut loc în acel an mai multe conflicte armate cu forțele armatei Indiene până când a fost declanșată operațiunea Blue Star prin care armata a intervenit puternic atacând templul. Complexul Golden temple a fost avariat serios, iar cea mai mare parte dintre separatiști inclusiv Bhindranwale au fost uciși. Operațiunea a fost comandată de prim-ministrul Indira Gandhi. Aceasta a fost asasinată la scurt timp de către doi bodyguarzi Sikh din propria gardă ca răzbunare pentru masacru stârnind un conflict național între sikhi și hinduși care a durat mai mulți ani.

Venise deja ora prânzului, iar foamea și căldura insuportabilă ne-au făcut să revenim la hotel.

După amiaza am făcut o ultimă mini-excursie cu mașina spre Wagah. Acolo în fiecare seară are loc o ceremonie militară de închidere a graniței dintre India și Pakistan. Este o ceremonie foarte fastuoasă, o reprezentație patriotică a celor două armate care cu timpul a devenit și o mare atracție turistică. Spectacolul are loc în fiecare zi la apus.

Am fost lăsați de mașină la vreun kilometru de graniță. Nu era cine știe ce distanța dar la 40 de grade e greu să mergi și atâta. Din fericire se găsea apă rece la tot pasul. Intrarea la ceremonie este liberă în limita locurilor disponibile. Străinii intră pe la poarta VIP și beneficiază de cele mai bune locuri în tribune aproape de poarta care separă cele două state. Noi am ajuns destul de devreme și ne-am putut alege locurile. Pe la ora 6, lumea a început să sosească în valuri iar la un moment dat intrarea s-a închis pentru că toate locurile erau ocupate. Se strânseseră câteva mii bune de oameni. Există tribunele de ambele părți ale graniței și animatori care încălzesc mulțimea în pregătirea spectacolului cu muzică, dans și urale naționaliste.

Cu vreo jumătate de oră înainte de apus a început ceremonia. De ambele tabere, au apărut soldați îmbrăcați în uniforme colorate defilând mândri în fața publicului. Pe rând au pornit defilând amenințător spre graniță într-un fel de demonstrație de forță față de tabăra adversă. Defilarea e o mândrie pentru orice soldat care participă. Interesant e că în ciuda rivalității și conflictelor istorice între cele două țări, ceremonia de la Wagah nu e deloc una încărcată de ură, ci mai degrabă amicală pentru cele două state. Un motiv de a sărbători patriotismul și de a crea din asta o atracție turistică. Au curs apele de pe noi de căldură dar a fost chiar distractiv să asistăm la spectacol. La finalul ceremoniei steagurile au fost coborâte și poarta închisă până a doua zi.

Wagah a fost ultimul loc pe care l-am vizitat în “expediția” noastră prin nordul Indiei. De acolo am revenit la hotelul din Amritsar iar dimineața următoare am revenit acasă.

Am decolat de pe aeroportul din Srinagar cu un zbor Spice Jet