Bali, mai aproape de paradis – Partea 1 – Spre Indonezia via Singapore

Anul acesta a fost prima dată când am petrecut Paștele departe de casă. De obicei am preferat să-l petrec alături de familie dar anul acesta am decis să plecăm o săptămâna în vacanță pentru că aveam alte planuri în restul weekendurilor și pentru că Paștele a picat chiar de ziua de 1 Mai. Am căutat o destinație mai exotică iar la unele am renunțat din cauza vremii nefavorabile. Ce ni s-a părut nouă cel mai potrivit a fost să mergem în Bali, unde vremea era ideală în mai și costul biletelor de avion destul de rezonabil.

Am găsit la Qatar Airways zboruri sub 500 de euro dus-întors. Pentru că varianta lor spre Bali via Doha ar fi presupus o escală lungă în Qatar am preferat să luăm zborul de dus spre Singapore (numai 2 ore escală la Doha) și doar întoarcerea din Bali. Între Singapore și aeroportul Denpasar Bali am găsit o variantă bună tocmai cu KLM. Am găsit și hoteluri bune și foarte convenabil ca și cost în Bali și totul era pregătit. La Singapore aveam să petrecem opt ore, cu ocazia asta revedeam orașul după 3 ani, apoi urma să mergem spre cea mai faimoasă insulă a Indoneziei.

După un zbor peste noapte am ajuns la 9 dimineața pe aeroportul Changi din Singapore. Chiar dacă am avut două terminale de străbătut cu trenul, de ridicat bagajele, de trecut prin controlul vamal și controlul pașapoartelor tot am reușit să ieșim din aeroport în 15 minute. Nu degeaba Changi a fost votat ani la rând cel mai bun aeroport din lume – nu am văzut nicăieri un aeroport mai eficient. Am mers direct la metrou de unde ne-am îndreptat spre Downtown. Recent s-a deschis o stație chiar la hotelul Marina Bay și așa am ajuns destul de repede chiar dacă am schimbat de două ori trenul. Un bilet la MRT(Mass Rapid Transit) Singapore costă sub 2 SGD (dolari singaporezi, cam 6 lei) iar rețeaua este foarte extinsă și eficientă.

La ieșirea de la metrou ne-a izbit căldura sufocantă. Erau 34 de grade la Singapore dar din cauza umidității ridicate se simțeau mult mai mult. Dacă nu ați ajuns la tropice până acum să aveți o idee, e ceva greu de imaginat. E greu să reziști mai mult de 10 minute pe afară fără să intri undeva unde e aer condiționat și nu prea ai cum să eviți să fii ud leoarcă: o dată de la transpirație, dar și de la apa din aer care se îmbibă în haine. Mai întâi ne-am refugiat de căldură chiar în marele hotel Marina Bay Sands. Acesta e unul din cele mai faimoase hoteluri de lux ale lumii renumit datorită arhitecturii neobișnuite, cu cele 3 turnuri unite de o platformă suspendată la etajul 55 dar mai ales pentru piscina infinity de pe acoperiș care oferă priveliști unice în lume. O cameră la Marina Bay începe de la 300 de euro pe noapte și poate costa câteva mii bune. Ne-am gândit inițial să rezervăm o noapte la hotel înainte de Bali, dar apoi am realizat că soseam într-o perioadă de vacanță când prețurile erau exorbitante și chiar nu avea sens. Am vizitat totuși lobby-ul hotelului și cazinoul iar apoi am mers prin mall-ul din subteran.

De la hotel am mers spre Gardens by the Bay, grădinile ultramoderne din Singapore care se întind pe 100 de hectare chiar în spatele hotelului. Nu erau decât câteva sute de metri de mers dar eu tocmai îmi scosesem piciorul din ghips cu o lună în urmă și nu eram chiar în formă maximă. Am luat-o ușor la pas șontâc dar nu mi-a fost prea bine și nici căldura nu a ajutat. Ca să ajungem la partea centrală a grădinilor am luat un golf cart care m-a ajutat și pe mine să merg mai puțin. Grădinile în ansamblul lor arată fantastic, cu vegetație luxuriantă și tot felul de parcuri tematice. Există 3 mari atracții la Gardens by the Bay, e vorba de uriașii copaci artificiali din Supertree Grove și de cele două domuri Cloud Forest și Flower Dome care adăpostesc expoziții cu cele mai rare flori ale lumii.

Mai întâi ne-am plimbat prin Supertree Grove unde se regăsesc acei uriași copaci artificiali care măsoară între 25 și 50 de metri înălțime. Sunt 18 asemenea copaci în grădini. E interesant de știut că aceștia nu au un rol numai estetic de a înfrumuseța peisajul ci susțin ecologic mii de plante care cresc pe ele. Coroana este construită în așa fel încât captează eficient apa de ploaie și energia solară pe care le folosește pentru a alimenta sistemele de irigare interne. Tulpina include mai multe conducte prin care curge apă și printre care cresc plante agățătoare și are și rol de purificator al aerului înconjurător. Deasupra Supertree Grove a fost construit OCBC Skyway, un pod suspendat care oferă vederi frumoase peste grădini. Intrarea la grădini este gratuită dar accesul pe podul suspendat costă aproximativ 10 SGD.

Mai departe am mers spre domuri. Nu aveam timp să le vedem pe ambele așa că a trebuit să alegem. La Flower Dome era o expoziție numită Tulipmania iar Cloud Forest adăpostea permanent plante din pădurea tropicală. Din moment ce lalele văzusem din plin chiar la Mama lor în Olanda anul trecut am ales să mergem la Cloud Forest și bine am făcut. Biletul de intrare este 20 de dolari locali dar merită toți banii. Am fost loviți plăcut încă de la intrare de atmosfera răcoroasă din interior. Topit de căldura de afară am mers direct sub cascada amenajată în interior. Flower Dome este construit pe 6 etaje și adăpostește plante tropicale rare inclusiv sute de specii unice de orhidee. Se urcă inițial cu liftul până la ultimul nivel iar de acolo se coboară pe o potecă suspendată prin jungla tropicală. Nu ne așteptam să stăm foarte mult în dom dar am petrecut două ore bune acolo admirând plantele și vederile de deasupra cupolei.

Până să revenim la aeroport am mai avut timp să servim masa la unul din restaurantele de lângă dom după care am revenit cu mașina la Marina Bay pentru a lua metroul înapoi la aeroport. Am ajuns rapid cu timp berechet pentru a ne îmbarca pe noul zbor. Am zburat spre Denpasar cu un avion KLM (era de fapt cursa Amsterdam – Bali cu oprire în Singapore) iar 2 ore mai târziu trebuia să aterizăm în Indonezia pe insula care ne doream să o vizităm de atâta timp.

Bali, sosim!

Am plecat la drum cu Qatar Airways