Descoperă România – Delta Dunării

Dacă am început să povestesc de frumusețile patriei nu pot să nu scriu despre cea mai frumoasă dintre ele după părerea mea, marea comoară turistică a României și anume Delta Dunării. Spre rușinea mea am văzut Delta pentru prima dată abia în 2013 după mai multe tentative de a ajunge eșuate din diverse motive. Văzusem deja delta Nilului sau mlaștinile Everglades din Florida dar nu ajunsesem tocmai la Delta noastră frumoasă. Articolul acesta e de fapt un repost al unui articol mai vechi scris în engleză, dar voi modifica puțin pentru că acela avea un target mai diferit.

Am ajuns în Deltă într-un concediu de vară prin luna august. După vreo patru zile petrecute în Moldova de care am povestit aici:

Un weekend peste Prut

, am trecut granița înapoi în țară pe la Giurgiulești iar apoi de la Galați am traversat cu feribotul Dunărea. Trecerea cu bacul a fost destul de rapidă. Poate am avut noi noroc și ne-am sincronizat bine, dar la zece minute după ce am ajuns am și plecat iar încă 15 minute mai târziu era în Tulcea pe malul celălalt. Încă vreo oră și ceva de condus și am ajuns la cazarea noastră din satul Murighiol.

Cu riscul de a vă spune informații pe care le știți deja, trebuie totuși să încep cu o scurtă introducere despre Delta Dunării. Al doilea cel mai lung fluviu al Europei străbate zece țări și peste 2800 de kilometri până ajunge la vărsarea sa în Marea Neagră. Aproape de vărsare se împarte în trei brate – de la nord la sud: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe creând o lume a apelor cu mii de canale și lacuri. Delta Dunării începe de dincolo de graniță din Ucraina și se extinde în sud până la lacul Razim. Este cel mai nou format teritoriu al Europei și creste de la an la an. Biodiversitatea din deltă este unică în lume cu peste 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești în apele sale dulci. Delta a fost declarată rezervație de biosferă devenind protejată imediat după revoluție iar un an mai târziu a fost adăugată și în patrimoniul mondial UNESCO.

Harta Deltei

Am stat 3 nopți la pensiunea din Murighiol. Deși condițiile de cazare la pensiune au fost foarte bune, atitudinea patronului (mai exact dorința lui de a scoate bani din orice) ne-a nemulțumit așa că nu vă voi recomanda locația. Pot totuși să recomand Murighiol, un sat frumos unde se ajunge ușor cu mașina aflat într-o locație ideală pentru o primă vizită în deltă. Inițial trebuia să facem câteva plimbări cu barca organizate de la pensiune, dar pentru că prețurile la fața locului au fost mult mai mari decât cele discutate telefonic am decis să ne căutăm singuri o barcă.

Prima dimineață am mers direct la debarcaderul din Murighiol pentru a găsi un tur cu barca. Am întrebat care ar fi tarifele pentru o plimbare de câteva ore. Eram doar doi, iar preturile în general nu țin cont de numărul de pasageri ci doar de benzina consumată. Nu am primit răspunsuri prea bune – 4-5 milioane de lei vechi de barcă, alții ne-au spus că nu sunt disponibili ba chiar am auzit și glume proaste de genul 1500 RON pe zi. Singura altă variantă era rapida de la Tulcea dar aceasta deja trecuse mai devreme și trebuia să mai stăm o zi. Când eram gata să renunțăm am dat de un domn care știa un băiat în sat care avea aparent cea mai bună barcă din sat. L-am sunat iar 10 minute mai târziu, era la debarcader.

Am discutat împreună și ne-a propus un tarif foarte rezonabil, de bun simț față de ce ne-au spus ceilalți de acolo. La scurt timp ne-am urcat în barcă și am pornit la drum cu Mihai. Am decis să mergem spre Sfântu Gheorghe până la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Drumul era unul foarte lung dar aveam barcă rapidă cu motor puternic și după o scurtă oprire ca să luăm benzină și bere am zburat pe brațul sudic al Dunării. Am ajuns la Sfântu Gheorghe după doar o oră de mers, ce e drept ne durea spatele un pic de la trepidații. Barca ne-a lăsat la câțiva metri de gura de vărsare în mare. De acolo am mers mai departe pe jos la plajă. Plaja este un loc de răcorire și pentru animalele localnicilor, iar prima parte era parcă rezervată pentru vaci și cai, o priveliște rar de văzut oriunde. Mai departe, am ajuns și la plaja pentru oameni. Poate nu cea mai frumoasă plajă din România dar e totuși fantastic ca în luna august să găsești la noi o plajă lată pe care nu trebuie s-o împarți decât cu o mână de oameni. Asta comparativ cu haosul din Mamaia sau alte stațiuni. Am stat câteva ore bune pe plajă mai mult în mare decât pe nisip iar după amiază l-am sunat pe Mihai să vină să ne ia înapoi. Am trecut puțin și prin sat unde sunt câteva mici restaurante, iar specialitatea este ciorba de sturion – am zis totuși pas, fiind vorba despre un peste protejat care nu ar trebui pescuit. Drumul de întoarcere a fost o relaxare totală mai ales că se lăsa seara și era mai răcoare. Ne-a plăcut așa mult plimbarea încât am convenit a doua zi să mergem din nou, de data asta pe lacurile din centrul Deltei.

Cea mai mare teamă a mea și a multora probabil când vine vorba de Deltă sunt țânțarii. Pe tot parcursul zilei la plimbare nu văzusem nici urmă de vreun țânțar sau orice musculiță. Chiar ne miram de asta seara stand la pensiune pe terasă pe la ora 8. Chiar în momentul când care soarele a apus, de niciunde au început să apară cu miile. Niciun ajutor de la spray-uri anti-țânțari sau alte aparate speciale pe care le mai aveam pe-acolo. Nimic nu i-a îndepărtat. Singura soluție a fost să fugim repede în cameră. Așadar, în Deltă sunteți în siguranță ziua dar nu vă faceți nicio speranță că veți putea sta pe afară după lăsarea întunericului.

A doua zi după micul dejun am plecat din nou la plimbare cu barca. De data asta am făcut o plimbare la viteză mai redusă pe lacurile din apropiere. Am început traseul trecând prin canalele înguste din satul Uzlina pentru ca apoi să continuăm pe lacurile învecinate, adică lacul Uzlina, Isac și Isăccel. Frumusețea de acolo îmi e foarte greu să o descriu. Am văzut mii de nuferi înfloriți, sute de egrete și berze, lebede și chiar câțiva pelicani. Vara e perioada ideala pentru a vedea splendoarea Deltei iar noi cred că am prins momentul perfect. Pozele de mai jos pot vorbi de la sine. La finalul plimbării, după vreo trei ore Mihai ne-a invitat la el acasă unde am servit o masă tradițională pescărească cu borș de știucă și crap la cuptor cu mămăligă.

Am avut noroc că am găsit un șofer care să ne ajute să avem o vacanță cu adevărat frumoasă. Poate și pentru că e tânăr, ne-am simțit de parcă am mers la plimbare cu un prieten cu care am discutat deschis de toate, iar pe Mihai l-aș recomanda oricui ajunge la Murighiol și vrea o plimbare cu barca.

Ziua următoare am părăsit Murighiol dar plimbările noastre nu s-au încheiat aici. Am luat-o spre sud spre Babadag iar în apropiere am făcut o primă oprire la cetatea Enisala. Este o fortăreață veche construită de bizantini în secolul 14 care s-a păstrat în mare până în zilele noastre. Se urcă cu mașina pe un deal abrupt iar parcarea este la poarta cetății. Este un loc încărcat de multă istorie dar cel mai deosebit la Enisala este priveliștea superbă de 360 de grade din vârful dealului. De acolo se poate vedea lacul și orașul Babadag dar și uriașul Razim, cel mai mare lac al României.

Mai departe am continuat drumul până la Jurilovca. De acolo se poate merge cu barca la Gura Portiței. Bărcile se găsesc în portul turistic din Jurilovca recent amenajat. Tariful e 15-20 de lei de persoană iar drumul pe lacul Razim durează cam 25 de minute. Portița este locul unde Delta întâlnește Marea creând un estuar foarte frumos. Plaja de la Portița este una din cele mai frumoase din România, iar tot acolo e amenajat un complex mare turistic. N-am rămas peste noapte dar cândva îmi doresc să ajung acolo să merg să stau mai mult. Ne-am limitat să petrecem doar câteva ore pe plajă. Spre seară am luat barca înapoi și a urmat drumul spre casă via Constanța.

Cam atât despre Delta Dunării, una din cele mai frumoase rezervații naturale ale lumii. Prin Deltă lucrurile au început să se miște destul de mult – s-au construit multe hoteluri, restaurante, se fac tururi organizate dar e foarte important ca această dezvoltare să nu meargă prea depărtare punând pe prim plan confortul turiștilor în detrimentul protecției naturii. Impresia mea a fost că localnicii pun totuși mare preț pe protecției biosferei și în general au grijă de Deltă, dar sper ca lucrurile să rămână așa o dată cu dezvoltarea în continuare a turismului.

Trecerea cu feribotul la Galați