Un concediu de vis – Partea 1 – Sosirea în Sri Lanka. De la -18 °C la +34 °C într-o zi

Nu am făcut prea multe concedii lungi până acum. De obicei ne-am limitat la o săptămână sau weekenduri prelungite, motivul principal fiind lipsa de timp. Anul acesta în ianuarie, ne-am permis să ne luăm o vacanță mai lungă de două săptămâni și am avut ce aș numi eu un concediu de vis. Am vizitat trei țări foarte diferite: Emirate, Sri Lanka și Maldive.

Nu plănuisem neapărat să mergem acolo, ci stabilisem din timp doar perioada concediului imediat după Anul Nou. Tocmai anul trecut s-au ridicat vizele pentru români în Emiratele Arabe Unite, iar asta făcea din Dubai o bază perfectă pentru a zbura mai departe spre Asia. Avem mai multe companii care zboară din București la Dubai iar competiția creează prețuri destul de bune. Mai mult tarifele din Dubai spre destinații din Asia și Africa sunt mult mai mici decât de la noi. S-a întâmplat să găsim o ofertă foarte bună spre Sri Lanka, o țară unde îmi doream de mult să merg, chiar în perioada când voiam să rezervăm un zbor. Era vorba de oferta companiei SriLankan – zboruri Dubai – Colombo începând de la 200 de euro. Căutând mai mult am găsit și legături foarte bune cu insulele Maldive din Colombo și am găsit un zbor multi-city excelent chiar după anul nou: Dubai – Colombo – Male – Dubai la puțin peste 400 de euro. Am adăugat o legătură directă spre Dubai cu Tarom și totul era planificat, trei destinații la un tarif foarte rezonabil pentru perioada sărbătorilor. Urma să mergem împreună cu niște prieteni dragi și să stăm o săptămână în Sri Lanka, 3 zile în Maldive și 4 la Dubai. Trebuie să recunosc că eu mi-as fi dorit mai mult timp în Sri Lanka, unde sunt o grămadă de locuri superbe de văzut și nu țineam neapărat să petrecem așa mult timp la Dubai, dar asta și-au dorit fetele și am făcut un compromis, împărțind timpul egal între aventura prin Sri Lanka și plajele din Maldive sau mall-urile din Dubai.

Traseul călătoriei

Am plecat din București imediat după revelion. Am petrecut împreună Anul Nou la București (o premieră pentru mine) și pe 1 ianuarie dimineața am plecat cu taxiul spre aeroport. A fost cel mai rece decembrie pe care l-am văzut eu vreodată. Temperaturile coborâseră bine sub -20 de grade Celsius. La ora plecării noastre erau -18 grade. Rezervasem un taxi din timp pentru a ne asigura că are cine să ne ducă la aeroport. După ce am ieșit în gerul teribil, am găsit și mașina în fața scării dar problema a fost că de la frig nu pornea motorul. Am avut ceva emoții, dar într-un final am reușit să plecăm la drum. Fiind dimineața de după revelion dar și pe gerul teribil, peisajul pe traseul spre aeroport era unul apocaliptic, drumul fiind complet pustiu.

Pe Otopeni ne aștepta zborul Tarom de Dubai. Din fericire, motoarele avionului au pornit de la prima încercare, dar nu înainte de o scurtă întârziere pentru degivrare. Am zburat cu mândria Tarom-ului, unul din cele două avioane mari Airbus A310 capabile de zboruri lungi intercontinentale. Avionul cu capacitate de peste 200 de locuri era pe jumătate gol, partea bună fiind că am avut astfel fiecare o banchetă pe care ne-am putut întinde. A urmat un somn lin până în Emirate.

La Dubai aveam 5 ore între zboruri. Nu era tocmai o escală pentru că mergeam cu companii diferite, așa că ne-am luat bagajele neavând transferul lor inclus. Cum spuneam, în Emirate nu se mai cere viză pentru români așa că am trecut repede de controlul pașapoartelor. Ne-am hotărât pe loc să dăm o fugă până în oraș să luăm cina. Am luat repede un taxi de la aeroport și am mers cu tot cu bagaje la Dubai Mall unde ne-am așezat la o terasă sub turnul Burj Khalifa. Am mâncat foarte bine, ne-am uitat de la masă la spectacolul fântânilor muzicale și după vreo două ore ne-am gândit să o luăm la pas spre taxi. Până aici totul bine și frumos.

Am mers spre dispecerul de taxi din Mall unde am avut un șoc. La coadă erau câteva mii bune de oameni și chiar dacă taxiurile soseau în continuu, timpul de așteptare afișat la capătul cozii kilometrice era de 90-120 de minute! Nu puteam aștepta atât pentru că pierdeam zborul. Probabil că motivul cozilor mari era și faptul că numărul de turiști din Dubai era la apogeu chiar după revelion, însă la așa ceva nu ne așteptam. Am luat decizia să mergem la metrou, nu puteam sta. A început o cursă nebună prin Dubai Mall, la fugă cu bagajele după noi. Stația de metrou era la capătul opus al mall-ului (care de altfel e cel mai mare din lume) așa că am mers câțiva kilometri buni. Aproape de stația de metrou, șoc și groază! Zeci de mii de oameni așteptau la cozi. Ni s-a spus că vom aștepta cam două ore. Armata controla accesul creând culoare și ordonând cozile. Am avut mare noroc cu unul din soldați căruia i-am arătat orarul nostru de zbor și care ne-a permis să trecem în față. N-am fi prins altfel zborul în veci. O altă coadă a fost la casa de bilete unde a trebuit să ne rugăm de toți ce de-a acolo să ne dea voie mai în față. Am ajuns într-un târziu la aeroport cu vreo 45 de minute înainte de ora de decolare. Am prins biroul de check-in chiar înainte să se închidă și am fugit mai departe către controlul de securitate. Acolo din nou cozi interminabile. Ne-a luat o oră să trecem de filtre și de controlul pașaportului. Marele nostru noroc a fost că zborul de Colombo era întârziat cu o oră și ceva, altfel probabil nu l-am fi prins. Ca o morală mare atenție când calculați timpul necesar pentru o escală, drumul dus până în oraș poate fi mult mai rapid decât cel de la întoarcere, iar Dubaiul este supraaglomerat în perioada de sărbători. A fost o adevărată aventură dar totul e bine când se termină cu bine.

Am decolat pe la miezul nopții din Dubai. Am mers cu un avion nou și foarte modern, un Airbus A330. Cu entertainment la bord și mâncare bună cele 4 ore până la Colombo au trecut pe nesimțite. Am aterizat în Sri Lanka pe la 7 dimineața, asta cu tot cu cele 2 ore și jumătate de diferență de fus orar.

Românii au nevoie de viza în Sri Lanka, care se poate obține la sosire pe aeroport sau online din timp. Noi am preferat să o luăm online ca să câștigăm timp. Am avut un formular de completat înainte de controlul pașapoartelor și apoi am trecut lejer cu viza printată. Am fost așteptați de un microbuz trimis de la hotel la ieșirea din terminal. Noi aveam cazare tocmai în sudul țării la 150 de kilometri distanță iar drumul a durat cam 4 ore cu tot cu o pauză de masă, circulând mare parte din drum pe singura autostradă din Sri Lanka. Autostrada se termină în apropiere de orașul Galle de unde începe drumul pe țărmul Oceanului Indian. Am trecut pe lângă peisaje superbe cu plaje idilice și insule spectaculoase. Printre valurile puternice ale oceanului, i-am văzut și pe renumiții pescari locali care practică pole fishing, adică stau pe bețe înfipte în nisip și vânează peștii cu ajutorul unei sulițe și al unei priviri foarte agere.

Pe la ora prânzului soseam la Mirissa. Ne-am cazat la o pensiune din localitate, ne-am odihnit puțin și apoi am mers direct la plaja de vis. Era un soare puternic și 34 de grade la umbră. La 24 de ore de la plecare și la peste 50 de grade diferență de temperatură eram pe plajă cu o bere în față la umbra unui palmier. Era momentul să ne relaxăm după drumul lung.

La Otopeni. 1 ianuarie, -18 de grade