India. Triunghiul de aur – Partea 3 – Jaipur, orașul roz

După plimbarea prin Delhi și vizita la Taj Mahal, mai aveam 3 zile și nu aveam un plan stabilit dinainte. În urma sfaturilor primite de la mai mulți localnici am decis să merg la Jaipur, completând astfel așa numitul Triunghi de aur. Nu mă așteptam la foarte multe, dar orașul m-a impresionat mult devenind unul din locurile mele preferate din India.

La Jaipur se putea merge din Delhi cu trenul sau cu autocarul, durata drumului fiind între 3 și 6 ore în funcție de mijlocul de transport. Pentru a varia puțin am decis să iau autocarul la dus și la întoarcere să merg cu trenul.

Spre Jaipur se pleacă de la autogara din sudul Delhi iar principala companie care operează traseul este RSRTC (Rajahstan State Road Transport corp). Prima distracție a fost când m-am interesat de tipul de autocar. Există vreo 8 tipuri de autocar ce pot fi alese pentru transport – cel mai luxos se numește Mercedes Bus, apoi Volvo Bus, Semi Deluxe, AC Sleeper până la Ordinary Bus, iar prețurile sunt descresc în aceeași ordine. Cel mai scump bilet pentru Delhi – Jaipur costa 600 de rupii (adică 40 de lei). Prețurile scădeau până sub 100 de rupii, asta pentru o distanță de 300 de kilometri! Dacă primele două sunt autocare mari, luxoase și foarte confortabile, ultimul e o rată rablagită fără geamuri și unde stau jos doar cei norocoși. Mai amuzant mi s-a părut că Mercedes Bus era de fapt Volvo, iar Volvo Bus era de fapt Scania – numele fiind de fapt o referire la un anumit confort și neavând practic mare legătură cu fabricantul. Eu am luat bilete pentru un Mercedes Bus care era de fapt Volvo 🙂 Timpul până la Jaipur era 6 ore.

Autocarul l-am găsit aproape gol. Eram eu, 2 englezi și un indian mai înstărit. Se pare că biletul era mult prea scump pentru localnici. Am descoperit mai târziu că mai erau și două doamne în autobuz, ele luând loc pe locurile separate, rezervate exclusiv femeilor. Interiorul arăta foarte bine cu scaune de piele confortabile și pe drum am tras un pui de somn sănătos. Drumul în schimb nu a fost tocmai unul liniștit. Se merge cu viteze mari printre gropi serioase și obstacole de toate felurile. Cele mai periculoase mi s-au părut camioanele care duc încărcături enorme, mormane înalte de mai mulți metri ținute cu diverse improvizații. Am văzut accidente, mașini răsturnate și multe cauciucuri sparte pe marginea drumului. Am trecut mai întâi prin suburbiile Delhi, apoi prin orașul Gurgaon plin de turnuri moderne ale marilor corporații iar de acolo drumul a continuat prin sate cu o sărăcie de speriat. Tot drumul a durat aproape 6 ore, iar la jumătate am făcut un popas pentru masă. Peisajul s-a schimbat când la un moment dat a început deșertul arid, de la intrarea în statul Rajahstan.

Rajahstan este cea mai mare provincie din India ca suprafață și una din cele mai importante ca populație, cu peste 70 de milioane de locuitori. Jaipur este capitala provinciei, centrul economic și cel mai mare oraș. Jaipur a fost reședința prinților din Rajahstan din casa Kachwaha. Inițial reședința lor a fost la Amer (oraș care a fost incorporat în zona metropolitană de azi) fiind mutată la Jaipur de maharajahul Jai Singh II în secolul 18. Astăzi, Jaipur este un oraș enorm având o populație de peste 6 milioane. Este supranumit Pink City (orașul roz) datorită culorii caselor din zona centrală. Am aflat că la sfârșitul secolului 19 Regina Victoria și printul de Wales au vizitat Jaipur, iar maharajahul Ram Singh a decis în cinstea lor să vopsească palatele și străzile în roz (culoarea ospitalității în tradiția indiană). De atunci obiceiul de a vopsi casele roz a fost păstrată de locuitori, de aici supranumele orașului.

Într-un final am ajuns la Jaipur spre seară. Voiam să rezerv un radio taxi service (adică serviciul special pentru străini, sigur și autorizat de poliție) dar la telefon n-am găsit nicio mașină disponibilă; acestea de obicei se rezervă din timp. Rămânea să găsesc la fața locului. La autogară, mare nebunie nebunie de oameni. Câteva zece de șoferi de taxiuri au început să tragă de mine și de bagaj oferindu-și serviciile. I-am refuzat pe toți și am ieșit din hărmălaie. Acolo am găsit un taxi (evident moto-ricșă) cu care am mers cei 5 kilometri până la hotel. Am stat la Clarks Amer, un hotel de 5 stele care arăta foarte bine pe afară, dar camerele arătau jalnic.

La ultimul etaj totuși, se afla un restaurant panoramic de unde se vedeau luminile orașului și unde am mâncat una din cele mai bune mese din viața mea. Am comandat Rajahstan Royal Thali (adică meniu regal Rajahstan) și am primit un platou mare cu vreo două zeci de feluri care mai de care mai delicioase. Meniul includea lipii tradiționale (roti și chapati) și orez. Apoi în boluri mici erau vreo 6 tipuri de curry. Curry este deseori considerat pe la noi ca un sos tipic indian pentru mâncare. În India orice mâncare gătită care are mai multe mirodenii în combinație se numește curry, deci este practic un mod de a găti. Am fost servit cu moong dhal curry (mâncare de linte), banjari gosht (curry super-picant de berbecuț), bhuna khukda (mâncare de pui) și altele care nu le mai știu numele. Mâncarea trebuie însoțită de multă apă pentru este destul de dificil de tolerat pentru noi, variind de la condimentată (spicy) la super-condimentată. Deserturile se servesc împreună cu felul principal și la fel erau 3-4 feluri, inclusiv iaurt cu mentă, halva sau chutney de nucă de cocos și mango. Cum spuneam, o mâncare absolut fabuloasă.

Dimineața am luat taxiul la gară. Am cumpărat bilet de tren pentru întoarcerea la Delhi a doua zi și apoi m-am dus să rezerv o mașină pentru plimbarea din oraș la … sediul poliției. Ei bine, am citit online că e o idee bună pentru turiști să se adreseze poliției turistice la rezervări de tururi. Așa am și făcut. Ofițerul a venit cu mine, m-a dus la una din mașinile mai arătoase din parcarea organizată special și i-a zis la șofer ceva de genul “Ai grijă, să nu cumva să-i ceri un ban în plus!” iar mie mi-a spus cât ar trebui să-i plătesc exact – vreo 20 de euro pentru toată ziua.

Prima oprire din tur a fost la cel mai vizitat loc, fortul Amer, vechea reședință a maharajahilor. Fortul se află la nord de oraș pe vârful stâncilor și face parte alături de alte două cetăți vecine din fortificațiile defensive ale Rajahstanului. Am oprit mai întâi pe malul lacului de la bază de unde se vede cea mai frumoasă priveliște a palatului. În mijlocul lacului se află o peninsulă artificială adăpostind grădinile regale. La palat se poate ajunge de jos cu elefanții sau cu jeepul. Din păcate era deja târziu când am ajuns și nu am putut urca cu elefantul pentru că ei nu rezistă la căldură din miezul zilei. Am apucat totuși să-i văd când coborau de pe munte. Cu jeepul nu avea rost doar eram și eu cu mașina așa că am fost lăsat de șofer la poarta palatului. Amer Fort (cunoscut și ca Amber Fort, fără vreo legătură cu chihlimbarul) este un palat incredibil de frumos. L-as pune alături de oricare alt mare palat renumit al lumii. Am vizitat muzeele interioare, marea curte a palatului, porțile uriașe cu specific persan, grădinile interioare și am mers pe zidurile fortificației. Cea mai importantă sală, este camera tronului cunoscută și sub numele de sala oglinzilor.

După Amer, am plecat înapoi spre oraș și am oprit pe malul lacului Maan Sagar. Un alt palat deosebit este construit chiar în mijlocul lacului. E vorba de Jal Mahal sau Palatul Apei. Interiorul nu se poate vizita, însă vederea sa pe malul lacului e una deosebită. Palatul este privat și urma să fie transformat în hotel de lux. Am făcut câteva poze înconjurat de vaci care ieșiseră la plimbare pe malul apei. Ca peste tot în India, ele nu sunt deranjate de nimeni, fiind considerate sfinte.

Mai departe spre centrul orașului am mers la Hawa Mahal sau palatul vânturilor. Este un palat mai mic dar arhitectura este de o finețe remarcabilă, imaginea fațadei fiind una din cele mai renumite în India. Din păcate, fațada era în renovare și nu se vedea așa bine, dar am vizitat interiorul care este la fel de impresionant.

Ultima oprire a fost la Albert Hall, un alt palat construit în onoarea Prințului de Wales care astăzi adăpostește muzeul central din Jaipur și unde au casa câteva mii bune de porumbei.

Erau totuși 40 și ceva de grade, iar căldura poate fi extenuantă chiar și când vezi locuri frumoase. După vreo 5 ore de plimbare am decis să revin la hotel unde am petrecut restul zilei.

La Jaipur, ca peste tot în India biletele de intrare la atracții sunt mult mai scumpe pentru străini. Există totuși o variantă convenabilă, un bilet combo care include intrarea la mai toate locurile importante la prețul de 300 de rupii pentru străini (4 euro). Pentru indieni este doar 50, dar oricum mi s-a părut foarte ieftin.

Dimineața următoare am luat taxiul la gară. Aveam deja biletele cumpărate pentru trenul de Delhi. Îmi imaginam acele trenuri legendare din poze, cu mii de oameni cățărați pe acoperiș, însă am mers cu un tren normal, relativ modern și foarte confortabil, iar 5 ore mai târziu eram înapoi la Delhi.

Pentru mine, Jaipur a fost locul unde am început cu adevărat să îndrăgesc India dincolo de teama inițială și de haosul din Delhi sau Agra. E un oraș cu adevărat deosebit, unul din cele mai frumoase ale Indiei. Între timp am mai descoperit India mai bine și am vizitat alte locuri superbe de care voi mai povesti. Triunghiul de aur a fost pentru mine începutul, doar un mic eșantion din ceea ce are India de oferit.

Am plecat cu autocarul spre Jaipur