Vacanță pe Costa Blanca – Partea 3 – între trecut si viitor la Valencia

După o săptămână relaxantă petrecută la Benidorm ne-am decazat și am mers la autogară pentru a pleca spre Valencia. Drumul a durat două ore fiind lăsați de autocar în partea de nord a orașului. De acolo am luat un taxi și ne-am cazat repede ca să profităm de timpul rămas. Am petrecut două zile foarte diferite la Valencia, prima dintre ele vizitând centrul vechi și clădirile istorice din oraș iar a doua la Ciudad de las Artes y las Ciencias (orașul artelor și științelor), unul din cele mai moderne locuri ale lumii. De aceea am numit și articolul așa, Valencia fiind un loc unde se întâlnesc trecutul și viitorul.

Valencia este al treilea oraș ca mărime din Spania după Madrid și Barcelona cu o populație metropolitană de peste 2 milioane de locuitori. Este capitala provinciei autonome cu același nume, regiune unde limba se vorbește limba valenciană, un dialect ce se aseamănă mai mult cu catalana decât cu spaniola. Este unul dintre cele mai importante porturi ale Mediteranei, un centru industrial dar în același timp un oraș cu mare importanță culturală și religioasă în Spania. Centrul Valenciei nu este pe malul mării ci la câțiva kilometri distanță pe bancurile râului Turia. Valencia este renumită pentru catedrala ce adăpostește sfântul gral, pentru clădirile moderne proiectate de Calatrava, pentru coridele cu tauri și delicioasa paella tradițională.

Ne-am cazat la hotelul Petit Palais Germanias, un hotel care a fost peste așteptări și pe care vi-l recomand pentru o cazare centrală în Valencia. Pe lângă locația excelentă am avut o cameră grozavă, la ultimul etaj cu o terasă enormă cu șezlonguri și o priveliște frumoasă către centru.

Primul loc care l-am vizitat a fost Plaza de Toros aflată la doi pași de hotel. Este una din cele mai mari arene de corida din Spania. Întrecerile cu tauri se țin doar în două săptămâni pe an, în martie și în iulie, dar muzeul arenei este deschis tot anul. Biletul de intrare costă 10 euro și include vizita tribunelor și a întregii arene și un muzeu adiacent extrem de bine amenajat. Muzeul include exponate precum trofee sau costume ale celor mai galonați toreadori din istorie, imagini cu cei mai puternici tauri care au luptat în arena și multe multe altele. La final am văzut un film mai lung care explică întreaga traditie a coridei, film care m-a convins că nu vreau să văd vreodată acest spectacol, unde pe lângă faptul că taurul este chinuit groaznic până moare nu are nicio șansă fiind rănit și sedat de la începutul luptei.

De aici am mers pe străzile înguste din centrul vechi unde la fiecare colț se găsește o clădire deosebită. Am trecut pe lângă gară și primărie ambele construite în stil art nouveau pentru ca să rămânem uimiți de frumusețea clădirii ce adăpostește Muzeul Ceramicii – un palat splendid construit în stil rococo. Nu mă interesează ceramica în mod special însă merită o oprire doar pentru a admira palatul. De aici am mers pe strada pietonală Don Juan de Austria, principala arteră comercială din Valencia de unde ne-am făcut timp de cumpărături. Pe stradă se vinde lapte de migdale, o băutură răcoritoare tradițională care ne-a prins numai bine pe căldură. Alte locuri importante din oraș sunt Llotja de la Seda (în traducerea Loja Mătăsii) vechea bursă de valori a Valenciei aflată în patrimoniul mondial și Mercado central, o piață care similar cu cea despre care am povestit din Alicante este o mândrie a orașului ce rezistă în continuare epocii datorită susținerii locale.

Ultima oprire în centrul vechi a fost chiar catedrala, cel mai important simbol al Valenciei istorice. Catedrala Sfântului Pocal (Holy Chalice) o clădire gotică construită în secolul 13 pentru a sărbători Reconquista, alungarea arabilor din Spania. Adăpostește o relicvă de mare importanță pentru catolici, sfântul gral, adică o cupă veche despre care se crede că a fost cea din care Iisus a băut la cina cea de taină. Aceasta e folosită inclusivi de papi la Vatican cu ocazia unor mari ceremonii. Intrarea în catedrală este gratuită în timpul slujbelor dar pentru a vedea Capela ce adăpostește relicva trebuie luat un tur ghidat contra cost. Unul din lucrurile mele preferate e să urc în cele mai înalte locuri ale orașelor pentru a vedea priveliștea și nu aveam cum să ratăm turnul catedralei. Din cauza locației centrale a turnului și pentru că Valencia nu prea are clădiri foarte înalte, priveliștea din vârf a fost superbă și am putut vedea de aici întregul oraș. Trebuie să știți că scările ce duc sus sunt foarte înguste și se pot aglomera nefiind tocmai recomandate pentru cei cu probleme în asemenea spații.

La Valencia se ține și un mare festival tradițional unic în lume. Este vorba de Las Fallas care are loc anual în luna martie. Fiecare cartier din oraș lucrează la statui uriașe din hârtie creponată. Acestea trebuie să fie gata în prima zi a festivalului când se întrec pentru frumusețe, cartierul câștigător având o mare onoare. Statuile reprezintă de obicei satire la adresa parților negative ale societății, uneori ironii la adresa politicienilor sau altor persoane importante. La finalul festivalului de trei zile după ce se alege un câștigător se dă foc la toate întregul oraș fiind acoperit de fum totul culminând cu un mare foc de artificii. Las Fallas atrage anual sute de mii de turiști din întreaga lume. Nu am ajuns până acum dar sper să am ocazia să o fac cândva. Mai există un alt festival important în zonă, La Tomatina, marea bătaie cu roșii care are loc anual în luna august în satul Bunol din apropiere. Am pus două linkuri mai jos în caz că vreți sa aflați mai multe.

Las Fallas:

Tomatina:

Valencia are și niște plaje foarte frumoase însă numai de plajă nu ne ardea, tocmai petrecusem o săptămână la mare. Am petrecut seara relaxați pe terasa grozavă de la hotel urmărind un apus de soare frumos deasupra orașului. Ultima zi din vacanță am mers în orașul științelor un loc unic în lume cu o arhitectură ultramodernă despre care o să scriu altă dată.

Autogara din Benidorm