Cu trenul prin Alpi – Trasee din St. Moritz: Palm și Bernina Express

 

Imaginea de mai sus este o priveliște din centrul orășelului elvețian St. Moritz. Pentru mine cam așa arată un peisaj de vis – pajiști verzi, brazi înalți, lacuri alpine sub piscurile înzăpezite ale munților. Europa nu duce deloc lipsă de asemenea peisaje, dar țara unde acestea se găsesc mai la tot pasul este Elveția. Despre o plimbare de weekend făcută în Italia și Elveția o să vă povestesc mai departe. Am scris anterior despre traseu și prima zi petrecută în Como și Lugano. Din Lugano am făcut o rezervare pentru Palm Express – un autocar ce face legătura cu St. Moritz.

Palm Express este un traseu administrat de compania elvețiana Postbus. Se numește așa pentru că drumul pe care îl parcurge în Lugano și pe malul lacului Como trece pe lângă o mulțime de palmieri, arbori care nu sunt tocmai specifici Elveției. Aveam biletele rezervate în avans și am plătit doar 20 CHF (altfel prețul este dublu) și pe la prânz am părăsit Lugano către St. Moritz. Ruta pe care o parcurge autocarul trece mai mult prin Italia. Surprinzător cea mai scurtă legătură dintre cele doua orașe elvețiene este prin afara țării.

Am parcurs cu autocarul un peisaj de vis. Am pornit pe malul lacului Lugano la jumătatea căruia am trecut granița în Italia. După coada lacului încep dealurile pline de vegetație iar apoi se continuă pe malul vestic al lacului Como pentru mai multe zeci de kilometri. Drumul prin Italia este extrem de îngust iar pe multe porțiuni nu era loc pentru două mașini. La fiecare curba mai strâmtă șoferul claxona pentru a-i avertiza pe cei din sensul opus și nu de puține ori s-a întâmplat să ne oprim pentru a ni se face loc să trecem.

După două ore de mers, la jumătatea călătoriei am făcut un popas în Chiavenna, ultimul oraș italian  unde am servit prânzul. Apoi am plecat mai departe și după câteva minute am ajuns la graniță pentru a reveni în Elveția în dreptul localității Bregaglia. De aici încolo începe un drum asemănător cu Transfăgărășan-ul nostru cu serpentine pe mai multe zeci de kilometri prin trecătoarea Maloja. Drumul prin trecătoare are 32 kilometri de la Bregaglia (330 m altitudine) până în vârful Maloja (la 1820 m) iar de aici se continua la altitudini relativ constante de peste 1700 către Silvaplana și St. Moritz. Este unul din cele mai spectaculoase trasee montane pe care am fost vreodată având zeci de curbe ac de par și trecând prin păduri dese de brazi până spre Maloja de unde încep pajiștile alpine. Ultima localitate prin care am trecut înainte de sosire a fost Silvaplana, unde pe lacul cu același nume de o culoare turcoaz de care cu greu iți venea să crezi ca e reala am văzut zeci de amatori de windsurfing care profitau de vremea superba. N-am apucat să spun dar cum am trecut de Maloja norii parca au dispărut dintr-o data și dintre ei și-a făcut apariția soarele puternic. După patru ore de mers am ajuns la destinație în St. Moritz. M-am cazat repede la hotel pentru a ma putea bucura de ultimele ore cu soare ale zilei.

St. Moritz este una dintre cele mai renumite stațiuni ale lumii fiind o destinație exclusivistă preferată de vedete și milionari. Se afla în statul Graubunded (Grisons), singurul canton elvețian unde se vorbește limba veche romanche. Este în primul rând renumita ca stațiune de ski, aflata la o altitudine de 1820 de metri și fosta organizatoare a olimpiadelor de iarna din 1928 și 1948. St. Moritz se afla într-o vale larga înconjurată de vârfuri de peste 3000 de metri, cel mai renumit fiind Piz Nair (3054 m) pe care se afla și pârtia Corviglia. In mijlocul văii se afla lacul omonim, un lac alpin de o claritate rara ce își schimba culoarea în albastru, rosu sau verde în funcție de lumina soarelui.

St. Moritz este și locul în care s-a turnat filmul Heidi, o alegere perfecta datorita peisajelor de vis care înconjoară orașul. Aici se afla mai multe hoteluri de lux, cele mai renumite fiind Badrutt Palace, Kulm Hotel, Conrad și Kempinski Grand Hotel des Bains având camere cu preturi pe noapte care în general au 3 zerouri. Orașul este parcă făcut pentru cei mai bogați oameni ai lumii, cu magazine de lux cu preturi astronomice si restaurante pe măsură. Exista însă și locații mai ieftine dar și acestea sunt mult peste preturile echivalente din Italia spre exemplu. O atracție importanta în St. Moritz este funicularul Corviglia care la peste 4 kilometri lungime este cel mai lung din lume. Interesant este și turnul înclinat al vechii catedrala care adaug un farmec istoric orașului. Nu despre asta este însă St. Moritz, este un loc unde la tot pasul găsești priveliști care te lasă cu gura căscată în culori care par lucrate în Photoshop. Aerul este atât de curat iar apa lacului atât de clara încât ai impresia că locul acesta nu a fost niciodată atins de oameni. După câteva ore de plimbare prin orășelul de vis a apus soarele și temperatura a căzut brusc, numai bine pentru a ne retrage la cina. La restaurant am cerut o specialitate locala și am fost servit spre surprinderea mea, friptura de cal, aparent o delicatesa în zona. Masa a fost foarte buna iar dacă nu mi-ar fi zis ospătarul probabil nu mi-as fi dat seama niciodată că nu am mâncat vita. După masa îndestulătoare, am mai ieșit la o plimbare scurtă sub cerul plin de stele iar după gura de aer curat am dormit neîntors.

A treia zi dimineața urma să continuam drumul cu Bernina Express pentru a trece din nou granița în Italia. Doar articolul se numește cu trenul prin Alpi, iar până acum am povestit doar de drumul cu autocarul. Ei bine, aceasta zi am petrecut-o aproape exclusiv pe tren și nu pe orice trenuri, Bernina Express fiind unul din cele mai spectaculoase trasee feroviare din lume.

Calea ferata Bernina face parte din patrimoniul mondial UNESCO și este o minune a ingineriei fiind inaugurata în 1908. Este folosita astăzi în special pentru trasee turistice fiind parcursa de Bernina Express, un tren de lux care traversează Alpii mergând pe un traseu cu zeci de tuneluri, viaducte și priveliști spectaculoase.

Bernina Express traversează Alpii de la St. Moritz până la Tirano în Italia. Pleacă de la 1775 m, urca până la o altitudine maxima de 2250 la refugiul Bernina pentru ca apoi să coboare mult până la altitudine de 400 m la care se afla Tirano. Trenul este pregătit special pentru turiști – vagoanele panoramice au geamuri mari care se pot deschide pentru a fotografia peisajul iar drumul este însoțit de explicații traduse în 6 limbi la fiecare din locurile mai interesante pe lângă care trece. Prețul unui bilet începe de la 45 CHF, însă există mai multe reduceri pentru deținători de abonamente sau pass-uri pe căile ferate elvețiene. Întregul traseu are puțin peste 60 de kilometri iar călătoria cu trenul scenic durează cam două ore și jumătate.

De la St. Moritz trenul urca printr-o pădure de brazi deasa trecând peste o mulțime de poduri și viaducte. Mai departe, dincolo de Pontresina încep tunelurile și pajiștile alpine. După 20 de kilometri se ajunge în trecătoare Bernina, una dintre cele mai înalte treceri feroviare ale lumii la peste 2000 de metri. Aici se vad ghețarii uriași care formează cascade și lacuri spectaculoase. Dintre acestea, mi-a plăcut povestea celor doua lacuri – Lacul Alb și Lacul Negru. Acestea sunt lacuri glaciare formate de doi ghețari vecini iar diferența de culoare se datorează mineralelor din roci. Sunt despărțite de o limba de pământ de câțiva metri, dar cu toate astea Lacul Alb se varsă în fluviul Po și apoi în Marea Adriatica, iar lacul Negru ajunge în Dunăre și mai târziu în Marea Neagra, fiind sursa unei frumoase povesti locale cu doi frați care nu pot niciodată ajunge unul la altul. De aici se vede și marele Piz Bernina care este cel mai înalt vârf din Alpii atingând 4050 m. Am făcut și un popas la refugiul Bernina unde era multa zăpadă și un frig groaznic iar apoi am început coborârea. Este o diferență de nivel foarte mare, trenul coborând aproape 2000 de metri pe o distanta de doar 35 de kilometri.

La coborâre un loc special este Alp Grum de unde se vede una din cele mai înalte cascade ale Alpilor dar și lacul cu aceeași culoare turcoaz incredibila precum cel din Silvaplana. Mai departe am făcut o oprire scurtă în satul pitoresc Poschiavo pentru ca apoi să trecem printr-un ultim viaduct al caii ferate, dar și cel mai spectaculos. Este vorba de viaductul circular Brusio unde trenul face o curba de 360 de grade pentru a susține diferența de altitudine. La final am ajuns în Italia, la Tirano unde trenul trece efectiv pe strada principala din localitate care pare să intre în sărbătoare la sosirea turiștilor.

Am poposit câteva ore la Tirano, am luat prânzul și am redescoperit preturile mici de care ne dezobișnuisem în Elveția. După masa am luat din nou trenul către Milano, un drum pe care l-am făcut în mai puțin de 3 ore, bună parte din acesta fiind pe malul lacului Como.

 

La drum spre St. Moritz cu Palm Express

DSC08566

Cu autocarul trecem granița spre Italia

DSC08557

Traseul pitoresc pe malul lacului Como

DSC08562

Drumul este foarte îngust și nu de puține ori ne-am blocat în curbe cu mașini de pe sensul opus

DSC08560

Trecere “la limita”

DSC08572

Serpentinele elvețiene

DSC08576

La finalul urcării, am ajuns în altă lume

DSC08584

Wow, lacul Silvaplana

DSC08586

DSC08587

 Hotelul unde ne-am cazat

DSC08588

Priveliștea de la geam…

DSC08591

În partea de sus a stațiunii se ajunge pe scări rulante

DSC08597

Centrul orașului

DSC08606

De sus se vede o panoramă fantastică

DSC08603

Hotelul Badrutt Palace

DSC08600

DSC08602

 Nu puteau lipsi magazinele de lux

DSC08637

Turnul înclinat al vechii biserici

DSC08623

Un alt hotel de lux faimos, Kulm

DSC08617

De pe terasa de la Kulm

DSC08635

Jos se vede gara

DSC08645

Coborând spre malul lacului

DSC08648

St. Moritz la apus

DSC08652

Culoarea lacului se schimba în funcție de lumina

DSC08673

Seara se lasă bine frigul

DSC08663

Dimineața. Pe deal, Grand Hotel Kempinski

DSC08669

O ultima plimbare înainte de plecare

DSC08685

Vagonul panoramic din Bernina Express

DSC08693

La drum către culmile Alpilor

DSC08703

La 2200 m a început să ploua bine

DSC08717

Vârful Bernina

DSC08722

Lacurile glaciare – lacul negru

DSC08724

Lacul alb (Lago Bianco)

DSC08726

Cele doua lacuri se afla la câțiva metri unul de altul. Unul ajunge în Adriatica, unul în Marea Neagra

Un lac de o culoare incredibilă

DSC08753

Viaducte pe traseu

DSC08758

Pauză la Poschiavo

DSC08763

Ultima localitate elvețiană

DSC08775

Faimosul viaduct spiral Brusio

DSC08776

Trenul la sosire în Tirano

DSC08783

Gara din Tirano

DSC08789

Stazione Centrale Milano

DSC08792

Leave a Reply