Vacanță pe Costa Blanca – Partea 1 – Sosirea la Alicante

Spania este țara fiestei, a coridei, a sangriei, a siestei și a miilor de kilometri de plajă. Este o țară perfectă pentru un concediu relaxant la mare iar opțiunile sunt multiple și foarte diverse. Întinsul litoral spaniol este împărțit în 13 „coaste” fiecare cu specificul ei, cele mai cunoscute fiind Costa del Sol, Costa Blanca, Costa Verde, Costa Brava sau Costa Vasca.

Anul trecut am ales să petrecem concediul de vară în Spania alegând o destinație mai puțin cunoscută nouă românilor, Costa Blanca. Costa Blanca face parte din provincia Alicante și regiunea Valencia. Costa Brava se întinde de la capul Denia la nord, unde se învecinează cu Costa del Azahar până în dreptul localității Pilar de la Horadada în sud de unde începe provincia Murcia și Costa Calida, însumând în total peste 200 de kilometri de plaje. Este regiunea Spaniei care atrage cei mai multi turiști străini unde se află Benidorm, cea mai vizitată stațiune-resort din Europa cu peste 5 milioane de turiști anual.

Chiar la Benidorm am hotărât să ne petrecem concediul anul trecut. Pentru a ajunge acolo cele mai apropiate aeroporturi sunt Alicante și Valencia. Aveam să petrecem o săptămâna iar pentru că existau zboruri directe din București către ambele aeroporturi, am hotărât să zburam la dus spre Alicante și la întoarcere din Valencia și cu ocazia asta să mai petrecem în plus cate o zi în cele două orașe.

Era august și canicula era la putere pe la noi, o perioadă numai bună de fugit la mare. Am zburat după amiaza către Alicante unde am aterizat pe la 10 după lăsarea serii și prima noapte urma să rămânem în oraș unde rezervasem o camera la un hotel central. Aeroportul Alicante – Elche este unul nou, destul de modern fiind foarte ocupat în special vara când sosesc multe chartere pline cu turiști ce merg pe Costa Blanca. Un autobuz leagă aeroportul de oraș la un interval destul de bun. După 5 minute de așteptare a sosit autobuzul iar după încă 20 de minute eram la stația Luceres, fiind lăsați chiar în fața hotelului. Ne-am cazat la hotel și am ieșit să servim cina pentru că eram destul de înfometați după drumul lung. Din fericire pentru noi Spania este o țară în care lume iese în oraș târziu așa că deși era ora 11 am găsit mai multe terase deschise în piața Luceres. A doua zi după amiaza urma să plecăm spre destinația concediului nostru, Benidorm însă prima partea a zilei am profitat de timp pentru a vedea orașul Alicante.

Alicante este un oraș destul de mare, având peste 300.000 de locuitori fiind capitala provinciei cu același nume. Este un oraș turistic nefiind doar principala poartă de intrare spre stațiunile mai renumite Benidorm, Torrevieja sau Calpe ci fiind în sine o destinație turistice cu plaje superbe și multe locuri încărcate de istorie. Alicante este un port important la Mediterană încă din secolul 3 i.e.n. când cartaginezii au înființat o așezare. Mai târziu orașul a crescut sub numele roman de Lucentum, ale cărui vestigii se mai păstrează și astăzi. Cea mai mare importanță a avut-o pe timpul cuceririlor maure când orașul s-a numit Medina Laqant sau Al Laqant ce a dus la numele din prezent. Arabii au dezvoltat portul și au construit pe dealul de deasupra portului o cetate fortificată uriașă. După ce a avut loc Reqonquista în secolul 13, numele orașului a devenit Alicant iar marea cetate a fost numită Santa Barbara.

Dimineața am ieșit la plimbare pentru a cauta un loc pentru micul dejun și întâmplator am ajuns la Mercado Central, piața principală a orașului unde am dat peste niște arome îmbietoare astfel încât am zis că mai bine ne luam de mâncare de aici. Am cumpărat pâine proaspătă de la cuptor, jamon serrano, queso de Manchego (o brânză tradițională din Castilia), suc de portocale proaspăt și normal cafea și am servit o masă excelentă la băncile amenajate în spatele pieței. Sunt orașe în care piața centrală e un loc care merită vizitat, iar Alicante este unul dintre acestea. Localnicii se mândresc cu piața lor și obișnuiesc să își facă cumpărăturile aici chiar dacă prețurile sunt mai mari decât la supermarketuri dar așa încurajează producția locală și pot să beneficieze în continuare de mâncare sănătoasă și proaspătă.

Am continuat apoi pe străduțele înguste ale orașului vechi, pe lângă catedrală și frumoasa clădire a primăriei pana am ajuns la promenada de la malul mării, bulevardul Esplanada d’Espanya. Aici de o parte se află portul turistic cu o mulțime de iahturi luxoase iar pe partea cealaltă se află plaja principală din Alicante, plaja Postiguet iar deasupra lor sus pe deal se vede cetatea Santa Barbara. Plaja este o frumusețe iar în ziua când am fost noi era arhiplină cu turiști, vremea fiind superbă. Urma însă o săptămâna întreagă petrecută la plajă așa că am preferat să mergem mai departe către cetate. La Santa Barbara se ajunge cel mai ușor cu liftul. De pe promenadă se traversează pe o pasarelă peste autostradă și apoi se merge printr-un tunel lung săpat până prin mijlocului dealului de unde se urcă cu liftul până sus.

Vechea cetate maură a fost renovată de curând dar nu sunt neapărat multe lucruri de văzut însă priveliștea asupra întregului golf este absolut uluitoare. Am avut norocul să venim într-o zi senină și așa am putut vedea la zeci de kilometri depărtare de la munții Serra del Migmo la insula Tabarca în largul Mediteranei. Lângă vârful cetății este amenajată și o terasă unde am băut berea locală Santa Barbara, fabricată chiar în apropierea zidurilor.

De acolo am revenit la hotel, ne-am luat bagajele și am plecat cu tramvaiul spre Benidorm. Alicante beneficiază de una din cele mai extinse rețele de tramvaie din lume, linia Alicante-Benidorm având 50 de kilometri. La Benidorm urma să rămânem o săptămână, iar despre perioada petrecută acolo o să scriu în articolul următor.

Aeroportul din Alicante