Copenhaga, capitala Scandinaviei

Copenhaga este cel mai important oraș al Scandinaviei și unul din cele mai frumoase orașe ale Europei. E un oraș unic, aparte de alte mari capitale europene, locul poveștilor lui Andersen și al statuii Mica Sirenă, un oraș pe două roți plin de biciclete și capitala danezilor – popor considerat conform statisticilor cel mai fericit din lume. Am descoperit farmecul orașului în iulie când am vizitat orașul pentru prima dată. Nu am stat decât două zile la Copenhaga, sosind cu trenul după o zi petrecută la Malmö, în țară vecină.

Am stat la un hotel în zona Norreport. Dacă ajungeți aici fără un mijloc de transport propriu v-aș recomanda zona pentru cazare. Norreport este și stație de metrou și stație de tren suburban. În prezent Copenhaga are doar doua linii de metrou, fiind de fapt o singura linie de la est la vest care are o bifurcație spre aeroport – cea din urmă reprezentând a doua linie de metrou. În rest, pe direcția nord-sud nu circulă decât trenurile. Acestea nu diferă mult de metrou ca utilitate, principala diferență pe lângă faptul că trenurile vin din alt oraș și poate pleacă mai departe, este că nu au stații la fel de apropiate ca distanță și nu circulă chiar la fel de des. Ca să fiu clar ce înseamnă des, metroul din Copenhaga circulă la 2 minute, iar trenul cam la 5-10.

Primul lucru pe care l-am făcut în oraș a fost să schimb bani. Danezii folosesc tot coroane – daneze evident. Coroanele de aici sunt totuși puțin mai valoroase la cursul de schimb decât cele suedeze. 10 coroane daneze înseamnă aproximativ 6 lei, spre deosebire de cele suedeze care înseamnă mai puțin de 5 lei. Cu toate astea am observat că cifrele de pe prețurile afișate erau cam la fel ca în Suedia. Așadar, Copenhaga este mai scumpă decât Malmö, care oricum are prețuri mari.

Biletul de tren din Malmö a costat 140 de coroane suedeze. Ce e foarte tare la biletul acesta e că include transportul gratuit cu orice mijloc de transport în ziua călătoriei atât în orașul de plecare cât și în cel de sosire. Ținând cont că a doua zi seara am plecat din Copenhaga spre Malmö tot cu trenul, am avut practic transportul gratuit tot timpul. Asta a inclus în Copenhaga, metroul, trenul, autobuzul și chiar transportul cu vaporul. De ce este foarte tare? Pentru că un bilet de autobuz sau metrou începe de la 25 de coroane (da, cam 15 lei!) și poate fi mult mai scump în funcție de zone și distanță, iar culmea un bilet day-card valabil pentru o zi în Copenhaga costă 150 de coroane, adică mai mult decât costă trenul 🙂

La Copenhaga se construiesc acum mai multe linii de metrou, cea mai importantă fiind cea de la nord la sud. Momentan se lucrează în mai multe zone din centru iar linia va fi terminată până în 2019. În rest, traficul auto din oraș e aproape inexistent pentru că de departe cel mai important mijloc de transport al localnicilor este bicicleta. Danezii sunt în general adepți ai unui trai sănătos și sportiv. Copenhaga este unul din cele mai bike-friendly orașe ale lumii, probabil întrecută doar de Amsterdam.

În oraș locuiesc puțin peste un milion de locuitori, dar suprafața orașului este foarte mare, mai ales pentru că nu exista blocuri înalte sau turnuri. La fel ca Amsterdam orașul este străbătut de mai mult canale navigabile, principalul fiind Yderhavnen care separa centrul de partea insulară.

Primul loc pe care l-am vizitat în oraș a fost tocmai o insulă, insula Christianshavn. Aceasta este o insulă artificială construită de regele Christian al IV-lea intre orașul central și insula naturala mai mare Amager. Insula a fost construită cu scopul de a aduce o nouă fortificație orașului și pentru a extinde portul, țelul regelui fiind să transforme țara într-o mare putere navală. Astăzi, Copenhaga este în continuare un mare port al Europei, aici avându-și baza mari companii navale ale lumii, inclusiv compania Maersk, înființat în Copenhaga – cea mai mare companie de transport naval din lume.

Am plecat cu metroul din Norreport către Christianshavn, insula fiind la doar două stații depărtare. Prima oprire a fost biserica Church of our Saviour, o biserică luterană construită în stil baroc care are un detaliu unic în lume, turnul spiralat. Turnul bisericii este faimos pentru că scara care urcă în vârf nu este construită ca la majoritatea bisericilor în interiorul turnului, ci este o spirală construită pe exterior. Eu oricum am o mare placere în a mă urca prin turnuri mai peste tot pe unde ajung așa că nu puteam să ratez tocmai asta. Ei bine, urcarea până în vârf e o experienta aparte. Scările sunt înguste, există o balustradă dar nu foarte înaltă, iar mersul în cerc te amețește puțin. E important să evitați orele aglomerate pentru că scările înguste pot deveni chiar periculoase când sunt mulți turiști. O experiență total nerecomandată dacă aveți rău de înălțime, dar superbă dacă vreți să încercați ceva diferit și să vedeți priveliști excelente ale orașului. Nu există o platformă în vârf, ci doar capătul scărilor dar tot drumul este o continuă observare a panoramei orașului. De la podul Oresund, la portul maritim sau la centrul vechi, din turn se vede toată Copenhaga.

Nu departe de biserică se află zona Christiania. Aici încă din secolul sase regele Christian IV construise barăci militare destinate armatei regale. Zona a fost abandonată de armată în anii 60. Un grup de localnici, alcătuit din oameni săraci care căutau un loc unde să locuiască, într-un oraș unde preturile erau foarte mari dar și din tineri hippy rebeli au invadat bărăcile abandonate și au înființat orașul liber Christiania în 1971. Misiunea declarată atunci era să se înființeze ca o societate auto-guvernabila, unde fiecare individ e responsabil de bunăstarea comunității cu scopul de a crea o economie sustenabilă. Evident totul suna foarte idealistic, însă deși politia a ocupat zona de mai multe ori din care s-au retras după lupte de stradă violente și deși locuitorii au fost evacuați cu forța în multe rânduri de-a lungul anilor ei s-au întors și Christiania există și astăzi. Locuitorii se consideră că fac parte din alt stat, nu plătesc taxe și legile daneze nu se aplică aici. Este totuși un loc destul de periculos, frecventat de consumatori de droguri și în general de anarhiști.

Porțile din Christiania sunt vopsite specific alăturate de anunțuri specifice unei granițe. Pe semne scrie: acum ieșiți din Uniunea Europeana, legile daneze nu mai sunt valabile. Înauntru este însă o atmosfera foarte relaxată, mă temeam inițial să nu fie mai periculos. Sunt tot timpul mici concerte sau spectacole la care lumea asistă într-o atmosfera gen Woodstock. În Christiania se găsește așa numitul Green Light District unde pe lungimea unei străzi întregi se vând droguri, în principal canabis, la vedere, pe tarabe cu prețuri afișate. Politia nu intră aici și nimeni nu își face nicio problemă, singura regulă strictă în special pentru turiști e să nu facă poze. Am auzit povești cu camere foto luate cu forța și distruse în fața celor care nu s-au supus regulii. Este un loc unde mai mulți locuitori ai orașului vin să cumpere droguri ușoare dar și să consume. Asta pentru că dacă poliția nu intră în zonă, afară sunt filtre peste tot și cam toată lumea care iese de aici e percheziționată. La ieșire am trecut de altă poarta și un semn care spunea “Acum reintrați în UE” și am revenit în Danemarca :). Este totuși incredibil de conceput că un asemenea loc există în inima unei mari capitale europene.

Revenind în lumea normală am luat trenul către nordul orașului în zona Osterbro unde se afla cetatea Kastellet dar și simbolul orașului statuia mica sirenă. Am mers mai întâi la statuie, unde constant vin valuri și valuri de turiști. Statuia construită în cinstea scriitorului HC Andersen și a faimoasei sale povești reprezintă un subiect destul de disputat local. Unii o apreciază, iar alții o detestă. Cei din urmă au avut un rol probabil în multiplele vandalizări ale statuii căreia i-a fost retezat capul de mai multe ori, i s-au rupt mâinile sau a fost vopsită vulgar. Mica sirenă a fost comandata la începutul secolului trecut de Carl Jacobsen (fondatorul berăriei Carlsberg) și a devenit între timp una din marile atracții turistice ale orașului. La fața locului o mulțime de turiști se îngrămădeau să facă poza cu statuia. Ce pot să vă spun despre ea este că e cu adevărat…mică. Bine, nu știu de ce m-aș fi așteptat la altceva.

Nu departe de statuie se află cetatea Kastellet (cred că e un pleonasm), principala fortăreață militară din vechiul oraș. Este o cetate cu mai multe ziduri groase înconjurată de un șanț adânc umplut cu apă. Nu se poate vedea asta de lângă cetate, însă de la înălțime se poate observa că toate fortificațiile sunt construite în forma de stea. Se trece pe un pod de lemn rabatabil iar dincolo de zidurile groase în interior sunt clădirile garnizoanei, toate simple vopsite în culorile rosu și alb ale drapelului care tronează deasupra lor. În apropiere se află și biserica St. Alben și spectaculoasa fântână Gelfon.

Din Osterbro am luat vaporul spre sud până la Amalienborg. Acesta este reședința de iarnă a familiei regale daneze. Regina Margrethe II locuiește aici în palatul aflat în mijlocul orașului. Nu este un palat neapărat impresionant. Comparativ cu alte mari palate europene este destul de modest. Aici în fiecare zi are loc schimbarea gărzilor, un eveniment care atrage mulți turiști.

Ultima oprire pentru prima zi a fost Nyhavn, golful care este de fapt inima orașului. Acesta e locul preferat atât de localnici și turiști pentru a ieși la masă sau la o bere. Zeci de restaurante sunt înghesuite aici într-un canal interior pe malul apei. Toate casele sunt vopsite colorat construite în stilul specific nordic. Aici, în urmă cu multe secole au debarcat vikingii care au dezvoltat portul. Este un loc perfect pentru a ieși la masă, cu toate că terasele sunt arhipline și la fiecare din ele trebuie așteptat până se eliberează o masă. Obiceiul este pentru localnici să servească o bere pe pontonul din fața restaurantului până se găsește un loc. Am făcut la fel ca ei și am încheiat seara cu o masă bună cu scoici preparate tradițional. Seara am urmărit meciurile de la campionatul mondial împreună cu localnicii. Nici echipa lor nu se calificase la mondialul brazilian, însă interesul era oricum mare.

A doua zi dimineața am plecat de la hotelul din Norreport către grădina botanică. Parcul e foarte frumos amenajat și merită o vizită, pavilionul de sticla conține mai multe grădini de flori rare. Nu am zăbovit mult aici pentru că peste stradă se afla castelul Rosenborg. Castelul a fost reședința regilor danezi pentru mai multe secole de când a fost construit în secolul 17. Mai întâi am făcut o plimbare prin uriașele grădini ale palatului, un parc imens unde la loc de cinste se afla grădina reginei cu lavandă și trandafiri, amenajată cu interesante forme geometrice. Castelul a fost extins de mai multe ori de-a lungul timpului și are în prezent trei etaje. Primele două includ camerele regale iar la al treilea se află uriașa sală a tronului. Interiorul castelului e de-a dreptul impresionant, pot să spun că e unul din cele mai frumoase pe care le-am vizitat vreodată. Împodobit cu lemn scump, cu marmură, cu tapițerii și tablouri pe pereți fiecare cameră e diferită. La subsol se află muzeul palatului care include și armurăria și mai ales sala bijuteriilor coroanei, o expoziție excepțională unde se află coroane, sceptre și bijuterii absolut incredibile. Singura colecție comparabilă cu cea de aici am văzut-o la Londra. Coroanele regilor Christian IV și V sunt împodobite cu diamante și rubine mari, iar sceptrul este încrustat cu zeci de diamante. Colecția este absolut impresionantă.

Nu departe de palat se află Stroget, principala arteră pietonală din oraș destinată cumpărăturilor. Aceasta este cea mai lunga strada pietonală din Europa și normal este plină de magazine. Centrul străzii este piața Amager de unde pleacă vapoarele turistice. Acestea circulă pe canalele orașului oferind tururi pentru vizitatori. Vapoarele pleacă de la pontonul de lângă piața Amager sau din Nyhavn și fac diverse trasee în oraș. Sunt foarte multe, plecările fiind dese vara (cam la fiecare zece minute) tururile durând intre o oră și două. Fiecare vapor are un ghid care povestește despre locurile de pe malul apei. Am luat unul din aceste tururi și am plecat la plimbare mai întâi pe canalul îngust care traversează centrul vechi al orașului. Aici am trecut pe sub mai multe poduri unde ghidul ne-a rugat să nu ne ridicam de pe scaune. Într-adevăr podurile sunt joase și pot fi atinse și stând de pe scaun în vapor. După ce am trecut pe lângă vechea bursa de mărfuri, am intrat pe canalul principal al orașului Yderhaven. Pe aici trec și vapoare mari de croaziera dar și barje cu marfă. Am plutit încet pe lângă portul Nyhavn, apoi pe lângă restaurantul Noma (catalogat cel mai bun restaurant din lume), pe lângă opera și apoi câteva baze militare până am ajuns la capătul de nord al canalului de unde începe portul comercial. De acolo ne-am întors înapoi spre sud, am revăzut Mica Sirenă de pe apă de data asta, apoi insula Christianshavn cu canalele pline de iahturi și cu turnul spiralat al bisericii pentru a reveni în centru unde după ce am văzut palatul Christianborg am mai trecut pe sub câteva poduri joase și am revenit la locul de plecare. Turul a durat cam o oră și a fost ideea perfectă pentru a încheia două zile frumoase la Copenhaga.

Pot să spun despre Copenhaga că este destul de sub-apreciată, turiștii preferând mai mult vizite la Paris, Roma, Barcelona sau Londra. Ei bine, Copenhaga poate intra în aceeași categorie, ca o destinație excelentă pentru un city break, una ceva mai puțin aglomerată deocamdată. Se poate ajunge cu zborul direct SAS sau mai recent cu zborul direct Wizz la Malmö. Neapărat vizitați orașul vara. Copenhaga e mult mai frumoasă sub soarele călduros. Prețurile sunt mari, mai ales cazarea, mâncarea și transportul însă exista totuși opțiuni rezonabile după buget. Copenhaga este o destinație excelentă pentru un city-break de câteva zile și dacă nu ați avut ocazia să o vedeți până acum recomand cu căldură să o faceți.

Principalul mijloc de transport în Copenhaga este bicicleta