Egipt – Înainte și după – Partea 2 – Piramidele din Giza

Marea piramidă a lui Khufu (sau Keops) e singura din cele 7 minuni ale lumii antice care încă mai există. Ea se află la Giza, în apropiere de Cairo alături de alte două mari piramide, ale lui Khefren și Mikerinos(Menakure). Acestea sunt doar 3 din cele peste 100 de piramide descoperite în Egipt, dar cu siguranță sunt cele mai cunoscute alături de templul adiacent unde tronează sfinxul.

Mulți au impresia că piramidele sunt undeva în mijlocul deșertului dar de fapt ele sunt chiar în mijlocul orașului Giza, un oraș satelit pentru Cairo dezvoltat pe malul vestic al Nilului având câteva milioane bune de locuitori. Orașul s-a extins până în apropierea lor pentru ca în prezent unele construcții prea apropiate să fie demolate și dezvoltarea oprită de guvern.

Din centrul Cairo până la Giza sunt vreo 15 kilometrii. Există o stație de metrou nu foarte departe, dar cel mai confortabil mod de a ajunge aici dacă mergeți pe cont propriu este cu taxiul. Intrarea în sit costă 80 de LE și există bilete separate pentru interiorul piramidelor și pentru muzeul din apropiere. La un moment dat sunt doar două piramide deschise, a treia fiind închisă pentru restaurări prin rotație, o dată la 2 ani. Nu v-as sfătui să intrați în mai mult de una. E o experiență care trebuie încercată, dar este totuși una neplăcută și după ce ați intrat o dată nu cred că o să mai vreți din nou.

Toată lumea știe că piramidele au fost construite ca morminte monumentale pentru faraoni, însă multe întrebări rămân încă fără răspuns. Geometria perfectă a piramidelor, orientarea geografică sau chiar efectele ciudate care le produc rămân un mister și în prezent. Există și multe teorii legate de scopul pentru care au fost construite dar și modul în care s-au putut duce la bun sfârșit asemenea construcții gigantice acum 5000 de ani.

Faraonul Sneferu, tatăl lui Keops, a fost cel care a început dinastia a 4-a, una din dintre cele mai puternice din istoria Egiptului antic. Dinastia a patra (între 2620 și 2500 î.e.n.) este văzută ca una dintre cele mai puternice din istoria regatelor. Aceasta consolidare s-a bazat mai ales pe centralizarea puterii politice și religioase. Faraonii dețineau puterea supremă și erau văzuți aproape de zei. Cultul morții și al vieții de apoi era esențial în credința egipteană.

Cu toate că religia avea un rol atât de important, știința avea de asemenea un rol esențial. Arhitectura, astronomia, geometria și geologia au dus la posibilitatea construcției acestor monumente grandioase. Trebuie menționat că egiptenii au fost primii care au folosit un limbaj scris, cel hieroglific și au folosit papirusul. Foarte mulți literați (scribi) au documentat toate aceste lucruri făcând să fie duse mai departe de la o domnie la alta și îmbunătățite. Procesul de mumificare a fost folosit cu mii de ani înainte să fie descoperit în alte parți ale lumii. Artele aveau și ele o dezvoltare mare, în special pictura și sculptura în cinstea zeilor sau a faraonului. Nilul aducea nu numai fertilitate dar și o legătură bună cu alte culturi, fiind principala cale de transport a mărfurilor. Inovațiile în agricultură și irigație permiteau bună starea și creșterea populației.

În acest context al unei dinastii totalitare glorioase, faraonul Khufu (Keops) a decis să clădească cel mai măreț monument funerar construit vreodată. Era deja o tradiție ca faraonii să își construiască monumente funerare și Sneferu, tatăl său, fusese primul care construise o piramidă cu fețe drepte, urmându-l pe faraonul Djoser care construise prima piramidă în trepte.

Capitala regatului era la Memphis iar majoritatea mormintelor existente erau în apropiere. Khufu a decis să caute o altă zonă unde să își înalțe monumentul găsind un platou impozant mult mai la nord, în zona pe care azi o numim Giza. Se presupune că faraonii începeau construcția mormântului încă de când preluau puterea. Khufu se pare că ar fi domnit 40 de ani, timp care i-a permis să construiască acest monument uriaș.

A doua mare piramida de la Giza este a lui Khefren, fiul lui Keops. Aceasta nu este la fel de înaltă ca a tatălui sau, dar din anumite unghiuri pare a fi deoarece este construită pe o colină mai înaltă. În fața ei se află Sfinxul, o statuie uriașă cu corp de leu și chipul lui Khefren. Cea de-a treia piramidă de la Giza aparține lui Menakure (Mikerinos), fiul lui Khefren. Aceasta nu impresionează prin dimensiune ci prin detalii, fiind construită la exterior din granit, piatră care ii dădea o culoare neagră sau albastră în funcție de lumină.

Un monument funerar nu înseamnă numai piramida. La baza piramidei se afla un uriaș templu mortuar iar în jur sunt mai multe piramide mici ale reginelor. Faraonii erau îngropați împreună cu familia și slujitorii apropiați, mormintele acestora fiind și ele în apropiere. De la templul funerar exista un drum subteran care făcea legătura cu templul de pe malul apei. În prezent, Nilul este departe însă în acelea vremuri un canal al fluviului trecea prin apropiere. Toate materialele de construcții erau aduse pe fluviu cu plute din carierele din sud. Când un faraon deceda era adus pe bărci uriașe, cu toți slujitorii, cu toate bogățiile personale și dus mai întâi la templul mortuar. Chiar și aceste bărci au fost găsite îngropate lângă piramide și una dintre ele bine păstrată poate fi vizitată. În centrul geometric al piramidei se află camera mortuară. După ce faraonul era adus aici, pasajele erau sigilate, pentru ca nimeni să nu mai poată intra niciodată.

În niciuna din cele 3 piramide de la Giza nu s-a păstrat nimic fiind jefuite. Nu se știe exact cine și când le-a jefuit, existând mai multe variante pentru asta.

Revenind acum la vizită, eu am avut norocul să vizitez piramidele oarecum în afara sezonului și aglomerația nu era extrem de mare când am ajuns dimineața devreme. Spre prânz totuși, chiar și în perioada asta, au început să apară sute de autocare cu turiști.

De la intrare trebuie să fiți pregătiți că veți fi asaltați de vânzători de orice de care e foarte greu să scapi. E bine să aduceți apă și chiar ceva de mâncare pentru că vizita durează multe ore iar vânzătorii de aici de-abia așteaptă să vă vândă la prețuri astronomice.

Primul lucru care m-a impresionat la vederea piramidelor e dimensiunea blocurilor de piatră. E incredibil cum asemenea blocuri uriașe au putut fi transportate până aici.

Am optat să vizitez în interior doar piramida lui Khefren, cea a lui Khufu fiind închisă pentru renovări la momentul respectiv. Nu pot să spun că regret că am intrat, însă experiența de a intra în piramidă nu este deloc una plăcută. Trebuie totuși încercată. La intrare trebuie lăsate toate electronicele (telefon, camera, etc), genți sau ghiozdane. Mai intrai se coboară abrupt, iar mai apoi se urcă spre centrul piramide unde este camera mortuară.

Spuneam că experiența e neplăcuta. Aș spune chiar că e periculoasă, total nerecomandată dacă aveți probleme cardiace sau de respirație, ca să nu mai vorbesc de claustrofobie. Nu există aerisire. Se merge cea mai mare parte a timpului prin tunele extrem de înguste de 1 metru înălțime și 1 metru lățime prin care se circulă pe ambele sensuri. Dacă aglomerația de turiști e mare nu prea există aer. Am văzut mulți turiști aici care au făcut repede cale întoarsă după ce au văzut cum e. Am văzut chiar turiști leșinați, cărați pe brațe spre ieșire. În centru se află camera faraonului și mai jos camera reginei principale, unde se ajunge pe un alt culoar. Nu prea e nimic de văzut în camera regelui și singurul lucru memorabil aici e lipsa de aer și mirosul de… mort. Am reușit până la urmă să ies afară, fericit să respir din nou.

În jurul piramidelor e plin de negustori și de ghizi și mai ales de localnici care iți oferă tururi cu cămile sau cai. Ca un sfat, orice ar fi să nu luați o plimbare cu cămilă de lângă piramide. Este bine cunoscută capcana pentru turiștii care acceptă să facă o plimbare cu cămila pentru 1 dolar și la sfârșit li se cere 50 ca să se dea jos, sau mai rău se merge până departe în deșert și se cere mult mai mult pentru întoarcere. Să nu credeți că e așa ușor să te dai jos de pe cămilă și în plus o plimbare cu una nu e foarte confortabilă și mirosurile sunt pe măsură. Acum nu zic să nu mergeți cu cămila, dar în orice caz nu aici. Dacă vreți să faceți o plimbare pe platou cel mai plăcut și sigur e cu caii de la una din firmele de la intrarea dinspre sfinx (sunt câteva firme serioase care se ocupă de ele). Cu cămila mai bine oriunde altundeva.

Mai jos, în fața piramidei lui Khefren se află sfinxul și templul acestuia. Sfinxul avea chipul faraonului Khefren. În prezent îi lipsește barba și nasul. Barba este la Egyptian Museum în Cairo, iar nasul stârnește multe polemici cu privința modului în care a fost distrus. O legendă (falsă) spune că Napoleon ar fi cerut să fie bombardat pentru că nu i-ar fi plăcut. Una și mai bună spune că a fost distrus de israelieni. 🙂 Cel mai probabil acesta a fost distrus de eroziune undeva în secolul 17.

Înapoi în Cairo se află un loc care nu trebuie ratat sub orice fel, un loc turistic poate la fel de important ca piramidele. Acesta este Egyptian Museum. Nu pot spune că sunt înnebunit după muzee în general, cu atât mai puțin arheologice dar muzeul din Cairo m-a impresionat foarte mult. Colecțiile care pot fi văzute aici sunt incredibile. La muzeu se află statui, bijuterii, sarcofage găsite cam prin toate piramidele sau mormintele din Valea Regilor. Aici se găsește chiar și barba căzută a sfinxului. Singurul mormânt descoperit intact, cel al lui Tutankhamon este expus în totalitate și este cu adevărat impresionant. Pentru o taxă (mare) adițională se poate intra la camera regală a mumiilor. Acolo sunt expuse peste 20 de mumii ale unor faraoni, inclusiv Ramses 2, Ramses 6 sau Seti 1. Este o sală cu adevărat șocantă. E de neconceput că te poți uita la fața unui faraon de acum 5000 de ani care încă păstrează toate trăsăturile. Tot aici se află și o sală mai ciudată de mumii, ale animalelor. Faraonii erau îngropați nu numai împreuna cu bunurile dar și cu animalele preferate, care la rândul lor erau mumificate. Nu e permis să faci poze în muzeu, motiv pentru care nu am imagini, dar puteți vedea mai multe într-o colecție aici.

Am revenit seara la Giza pentru spectacolul de sunet și lumini. Este vorba de un spectacol în care se proiectează pe piramide, sfinx și monumentele înconjurătoare iar o voce grava (Sfinxul) povestește ce a văzut aici în ultimii 5000 de ani. Am nimerit la spectacolul în franceză. La fiecare oră de la apus până la miezul nopții încep spectacole în mai multe limbi. Nu a fost rău show-ul – foarte interesant și spectaculos pe alocuri, dar și cam kitsch și plictisitor în alte momente. Dacă nu aveți timpul sau bugetul limitat, poate fi evitat. Pentru mine a fost o închiriere numai bună pentru o zi superbă. Pentru ziua următoare am planificat o plimbare cu trenul până la Alexandria despre care o să vă povestesc mai multe în partea următoare…

Dimineața la platoul din Giza