Expediție prin Namibia – Partea 1 – Sosirea la Windhoek

Namibia a fost una dintre cele mai surprinzătoare destinații unde am ajuns în ultimii ani. O surpriză a fost țara în sine care s-a dovedit a fi mult mai dezvoltată și sigură decât mi-aș fi imaginat eu vreodată și având o natură de o frumusețe care mi-a întrecut toate așteptările. La fel de surprinzător a fost și doar faptul că am ajuns acolo, pentru că nu era tocmai printre planurile mele să ajung în acest stat din sud-vestul Africii despre care nu știam mare lucru.

Decizia de a vizita Namibia a venit spontan în 2022, când am găsit o ofertă de zbor unică, ceva mai rar întâlnit: zboruri dus-întors din București spre capitala namibiană Windhoek, via Frankfurt la numai 350 de euro dus-întors. Nu am stat prea mult pe gânduri și am rezervat atunci un zbor pentru începutul anului următor în luna ianuarie. Abia mai târziu, am realizat la ce mă înhămasem.

Planificarea unei călătorii în Namibia nu este deloc ușoară. Namibia este un stat imens și foarte puțin populat. Are un teritoriu de peste 800.000 de kilometri pătrați (de 3 ori și ceva mai mare decât România) și o populație de numai 2,5 milioane de locuitori. Atracțiile țării sunt multe și sunt mai ales locuri naturale splendide precum deșertul Namib și Sossusvlei, coasta Atlantică numită Skeleton Coast sau rezervația națională Etosha. Toate se află la distanțe de sute de kilometri de capitală.

Harta Namibiei

Inițial am apelat la o agenție locală pentru a organiza un tur. După ce am primit câteva oferte, am realizat că tarifele pentru o asemenea expediție pot fi imense. Un tur complet de o săptămână prin Namibia (cu transport, cazare și masă) costa în medie 3-4000 de dolari. Am citit însă mai mult povestiri de la turiști care au vizitat țara (inclusiv câțiva prieteni români) și am realizat că se poate face acest tur și pe cont propriu în siguranță și la un cost de multe ori mai mic. Mi-am făcut curaj citind povestirile lor și am decis să închiriez o mașină. Pentru traseu și cazări am profitat puțin și de ofertele primite de la agenții locali și am făcut cu ajutorul informațiilor de la ei un plan cât mai realist.

Am dorit inițial să combin turul namibian cu o incursiune în afară țării la una din marele atracții ale Africii: cascada Victoria aflată la granița dintre Zambia și Zimbabwe, dar pentru că zborurile erau rare și scumpe iar vremea nu se anunța deloc grozavă prin zonă am renunțat la idee și am rămas cu turul complet al Namibiei cu mașina. Turul avea să includă cele mai interesante locuri ale țării: capitala Windhoek și împrejurimile sale, zona deșertică din sud de la Solitaire la Sesriem, coasta oceanului în jurul Swakopmund și rezervația Etosha din nord.

Am plecat așadar într-o zi posomorâtă de ianuarie din Otopeni cu un zbor Lufthansa spre Frankfurt

La Frankfurt am sosit după lăsarea serii. Aveam o escală de 5 ore, timp mai mult decât suficient pentru a explora puțin orașul. De la aeroport în centru se ajunge cu trenul în doar 20 de minute.

Romer este cel mai pitoresc loc din Frankfurt, unul din puținele unde mai există clădiri istorice în oraș. Restul au fost distruse de bombardamentele aliate în WW2 și au fost înlocuite de construcții moderne.

Catedrala din Frankfurt

Era prea frig pentru o plimbare lungă pe afară, astfel că am poposit la un restaurant din Romer

Am servit cina la Schwarzer Stern, unul din cele mai renumite restaurante din oraș.

După vreo 3 ore prin Frankfurt am revenit la aeroport

Începuse să ningă bine când am sosit la aeroport

A urmat un zbor de noapte de 10 ore. M-am trezit din somn într-un peisaj total diferit: în Namibia eram în toiul verii

Avionul A330 Eurowings cu care am călătorit. Am debarcat direct la sol și am simțit din plin diferența de peste 30 de grade față de Europa. La Windhoek erau 32 de grade, iar temperatura resimțită mult mai mare din pricina umidității .

Formalitățile de intrare nu au fost foarte complicate. Mai nou (de vreo 2 ani), viza de Namibia se poate obține la sosire pe aeroport inclusiv pentru cetățenii români. Taxa de viză se achită numerar și este aproximativ 65 de euro. Tot ce mai este necesar este un formular de completat. În jumătate de oră deja ieșisem din micuțul dar cochetul aeroport internațional namibian.

Pentru deplasarea prin Namibia aveam neapărat nevoie de o mașină 4X4 pentru că mare parte din traseu era pe drumuri neasfaltate. Am rezervat prin Avis o mașină. Mă așteptăm să primesc un hârb și nu mică mi-a fost surpriza când am fost condus la o Toyota Hilux nouă.

A fost cea mai luxoasă și confortabilă mașină pe care am închiriat-o vreodată, oriunde.

Mirarea mea a continuat observând cât de bine arată șoselele din jurul capitalei Windhoek. Venisem cu alte așteptări.

Vremea era și ea ciudată. Ianuarie este cea mai ploioasă lună în Namibia, iar norii de furtună dădeau târcoale orașului. Am prins câteva ploi scurte dar puternice. Chiar și așa, temperaturile erau trecute bine de 35 de grade. Era sufocant de cald.

Gardul palatului prezidențial al Namibiei aflat pe dealurile de deasupra orașului.

Am oprit întâi la Grove Mall – un centru comercial mare și modern aflat în sudul orașului. Am găsit acolo tot felul de magazine de fițe și restaurante cochete.

De la hypermarketul din mall am făcut provizii pentru zilele următoare. Am găsit orice căutam la magazin. Prețurile nu sunt deloc mici, pentru că în Namibia nu se produce mai nimic și aproape toate bunurile sunt importate, fie de la vecinii Sud-Africani, fie din Europa.

Am stat numai o noapte la Windhoek, la un hotel din zona rezidențială de nord a orașului.

Camera de la hotelul de 4 stele a costat vreo 40 de euro, iar condițiile au fost excelente.

Windhoek văzut de la terasa din hotel

Mai târziu, am pornit la plimbare prin oraș. Prima impresie a fost aceea a unui oraș aerisit, modern și curat. Din centrul Windhoek nu lipsesc nici clădirile moderne sau zgârie-norii.

Simbolul Windhoek este biserica luterană Christ Church construită de germani în 1910.

Biserica seamănă puțin cu o casă din turtă dulce

Am vizitat câteva muzee pentru a înțelege mai bine istoria locului. Am început cu Windhoek City Museum

Zona din jurul Windhoek a fost locuită de multe secole de triburile Bantu, precum fermierii Herero sau poporul Himba. Primii coloniști albi care au ajuns în regiune au fost portughezii în secolul 17 urmați apoi de britanici, olandezi și germani care au înființat misiuni. Misionarii europeni concurau în acele vremuri pentru a converti popoarele locale la religiile lor. Cei mai mulți fermieri coloniști (numiți boers) erau interesați să se stabilească în zonele prospere mai la sud în jurul Cape Town și puțini s-au aventurat până în Namibia.

Orașul Windhoek a fost înființat în 1840 de Jonker Afrikaner, un localnic căpitan în armata sud-africană. Windhoek în limba afrikaans înseamnă „colțul vanturilor”. Teritoriul a fost revendicat de-a lungul anilor de majoritatea puterilor coloniale europene, dar abia în 1883 s-a format un stat recunoscut în teritoriul locuit de triburile dispersate, sub influența cancelarului neamț Otto Von Bismarck. Numele noii țări: German South-West Africa iar Windhoek a devenit capitala.

Mai târziu, după primul război mondial, statul a devenit parte din statul Africa de Sud, mai întâi sub influența coroanei britanice apoi ca parte din statul sud-african independent. Aceasta a fost perioada cea mai grea pentru localnici, când politica Apartheid a guvernului de la Johannesburg a dus la segregarea negrilor din societate și crearea de ghetouri mai ales în jurul Windhoek.

Namibia și-a obținut independența după un război sângeros în 1990. De atunci, statul este unul democratic și prosper aflat în continuă dezvoltare. Capitala Windhoek a devenit cu anii un oraș modern și sigur, fiind astăzi casa a peste 450.000 de locuitori (o cincime din populația țării).

Peste stradă, am vizitat un alt muzeu foarte interesant din oraș: Independence Museum

Muzeul se poate vizita urcând până în vârful clădirii cu liftul panoramic.

Clădirea a fost construită după 1990 de partidul revoluționar SWAPO iar muzeul este dedicat luptei împotriva Africii de Sud.

Chiar dacă Namibia este un stat democratic, cu alegeri libere, partidul SWAPO se află la putere permanent din 1990 și are o orientare puternic de stânga. Printre picturile expuse la muzeu am regăsit ceva similitudini cu propaganda comunistă de pe la noi.

Emblemele naționale ale statului Namibian.

Deasupra muzeului, am servit o cafea cu gheață la terasa panoramică.

De la terasă se văd cele mai frumoase priveliști peste Windhoek

Cam acesta a fost turul prin Windhoek. Seara am petrecut-o la cină la cel mai faimos restaurant din oraș. Joe’s Beerhouse este probabil cea mai mare atracție turistică a capitalei, un restaurant foarte modern cu gastronomie specific africană dar orientată pentru străini.

Meniul de la Joe’s include în cea mai mare parte carne de vânat. Game meat înseamnă în Namibia carne de zebră, crocodil sau antilope kudu sau springbok.