Insulele Caraibe au fost una din zonele lumii pe care le-am descoperit foarte târziu. Prima vizită a noastră în zonă a fost abia anul trecut când am petrecut o vacanță în Martinica și Guadelupa. Ne-a plăcut atât de mult acolo încât ne-am propus să revenim de câte ori o să mai avem ocazia și să explorăm și alte insule. Nu a trecut mult timp și ne-am întors, cu ocazia vacanței de Paște când am stat aproape două săptămâni în arhipelag.

Insula unde ne doream cel mai mult de la început să ajungem a fost St. Maarten. Doar că nu am reușit să găsim zboruri din București la prețuri decente.

Anul 2023 a adus revenirea turismului la nivelurile înainte de pandemie iar operatorii aerieni au încercat și ei să-și reducă din pierderile din anii anteriori. Nici vorbă să mai existe bilete intercontinentale la 4-500 de euro cum găseam cândva ci mai degrabă tarifele au 4 cifre în perioadele de vârf, iar biletul standard al companiilor aeriene de cele mai multe ori nu mai include bagaj de cală.

Singurul zbor spre Caraibe pe care l-am găsit în acea perioadă la preț rezonabil (adică vreo 700 de euro cu bagaj inclus) a fost cu British Airways, doar că era un bilet open-jaw cu sosire în Bridgetown (Barbados) și plecare din St. John’s (Antigua), evident cu escale la Londra. Am găsit însă legături directe cu St. Maarten de acolo și am deci să cumpăram biletele acestea.

A ieșit la final un concediu „island hopping”, adică am sărit dintr-o insulă în alta cu mijloacele de transport disponibile, avion sau vapor după caz. Am ajuns pe câteva insule superbe: Barbados, St. Maarten, St. Barth’s, Anguilla și Antigua.

Orarul de zbor a fost foarte bun. La dus am zburat prin Heathrow cu o escală de 3 ore. Zborul al doilea spre Barbados a durat 9 ore cu un Boeing 777.

 

La aterizare am admirat coastele cu ape turcoaz din Barbados.

 

Nu am avut nevoie de viză pentru a intra în Barbados, ci doar de un formular de intrare care se completează la niște ghișee electronice în aeroport.

 

Barbados este un stat independent din 1966 iar recent a decis să rupă de tot relațiile cu Marea Britanie și supunerea față de Coroană, devenind Republică în 2021. Statul are o populație de 270.000 de locuitori, dintre care jumătate trăiesc în capitala Bridgetown. Marea lor majoritate sunt descendenți ai sclavilor africani aduși de englezi.

Barbados este una dintre cele mai bogate țări din Caraibe, dar din 2010 trece printr-o perioadă mai grea datorită declinului turismului. Criza a atins apogeul în 2019, când s-a ajuns la default al datoriei. Șomajul a atins cote imense iar costurile vieții au crescut fiind mult peste veniturile medii ale localnicilor. De atunci, guvernul face eforturi să diversifice economia și să reducă dependența de turism și agricultură. Moneda țării este dolarul Barbados fixat la un curs de 2 la 1 cu dolarul american. Ambele valute sunt acceptate peste tot în Barbados.

Capitala Bridgetown se află în sud-vest și aeroportul internațional în sud-est. Restul așezărilor sunt doar mici sate aflate cu precădere pe malul mării în vest și sud. Insula este împărțită în provincii numite parish (parohii) și fiecare poartă numelui unui sfânt. Noi de exemplu am stat la o vilă în St. Michael’s Parish.

 

Rețeaua rutieră este destul de bună. Principala șosea este cea care traversează insula pe coasta vestică, de la nord la sud. Transportul în comun este aproape inexistent, iar taxiurile sunt puține și scumpe. Cea mai bună soluție pentru noi a fost să închiriem o mașină de la aeroport pe durata șederii.

 

Am avut un jeep Suzuki Jimney decapotabil care ne-a costat mai puțin decât ar fi fost taxiul dus-întors de la aeroport la cazare.

 

Am stat la o minunăție de vilă, aflată pe coasta vestică, la Brighton Beach – una dintre cele mai frumoase plaje din Barbados.

 

Plaja din fața vilei nu numai că era superbă, dar fiind într-o zonă rezidențială nu prea era nimeni pe acolo.

 

Flori din grădina vecinului

 

Apa mării era pur și simplu perfectă

 

Când soarele ardea mai tare, stăteam pe șezlong la umbra palmierilor din grădină

 

… iar când se răcorea spre seara, ne așezam direct pe nisip

 

Fiind orientați spre vest, ne-am bucurat seara de apusuri superbe peste mare.

 

Mai erau multe plaje frumoase prin Barbados, dar ținând cont că stăteam chiar pe una dintre ele, nu avea sens mai mergem în altă parte.

Dincolo de plaje, sunt câteva atracții turistice interesante în Barbados. La Bridgetown se pot vedea clădiri vechi, importante istoric și o faleză frumoasă. Harrison’s Cave este una din cele mai interesante peșteri din America Centrală. St. Michael’s Abbey este o veche plantație de trestie de zahăr unde se pot face plimbări cu trenul cu locomotivă cu aburi. Coasta din Bathsheba are niște vederi splendide iar rămășite ale vegetației originale de pe insulă se pot vedea în câteva grădini tropicale, precum Hunte’s Gardens.

Cum distanțele cu mașina nu sunt foarte mari, toate acestea se pot vedea ușor într-o zi. Barbados este însă o insulă unde nu ai cum să te grăbești, toată lumea e relaxată acolo, iar timpul trece parcă mai încet decât prin alte părți.

Am început plimbarea noastră cu Bridgetown, singurul loc din Barbados unde poți sta la coadă în trafic.

 

Catedrala catolică din Bridgetown. Majoritatea localnicilor sunt creștini – împărțiți aproape egal între biserica Anglicană, Catolică și penticostală.

 

Cel mai cunoscut cetățean născut în Barbados este cu siguranță cântăreața Rihanna. Aceasta a crescut într-o periferie de la vest de Bridgetown și nu e de mirare că aleea unde se află casa a fost redenumită în onoarea ei.

 

Casa modestă în care s-a născut Rihanna este azi disponibilă turiștilor pentru a o închiria. Artista deține acum o proprietate de câteva zeci de ori mai mari, la est de capitală.

 

Piața centrală din Bridgetown și clădirea primăriei

 

Orașul vechi nu ne-a încântat extraordinar, dar ne-a plăcut mult să ne plimbăm pe Boardwalk, promenada de pe malul mării de la sud de capitală.

 

Vederi de pe Lewis Boardwalk

 

Tot acolo am găsit și un târg drăguț cu produse artizanale

 

Una dintre cele mai importante clădiri istorice din Bridgetown este casa unde a locuit George Washington, aflată între zidurile vechii garnizoane britanice.

 

Casa este astăzi muzeu și prezintă o istorie a insulei, dar și a anilor petrecuți de tânărul ce avea să devină primul președinte al Americii.

 

George Washington a sosit în Barbados în 1751 împreună cu fratele său Lawrence. Acesta din urmă suferea de tuberculoză iar doctorii i-au recomandat climatul din Caraibe pentru a se trata. George avea pe atunci 19 ani. Cei doi frați au stat lângă Bridgetown aproape 2 ani, sub protecția comandatului militar britanic de la care au învățat mai multe despre fortificații și tainele războiului. Lawrence nu s-a făcut mai bine și s-a stins din viață. Asta l-a marcat pe George ce avea apoi să se înroleze în armata imperială și să urmeze o carieră militară.

Mai târziu, a moștenit plantația de trestie de zahăr de la Mount Vernon, chiar de la văduva fratelui său. Ironia face că Washington a deținut una din cele mai mari plantații cu sclavi din America cu ani înainte ca el să conducă armata americană în războiul de independență și să fie un susținător al emancipării sclavilor.

Cei din Barbados se mândresc că șederea lui la Bridgetown l-ar fi învățat strategii militare și că l-au făcut omul ce avea să devină.

Turul casei se face cu audio-ghid. Mai jos sunt dormitorul și salon de mese.

 

Am aflat și că Barbados era cel mai important centru agricol în Caraibe din Imperiul Britanic. Pe câmpiile fertile ale insulei se produceau trestie de zahăr, bumbac, cafea sau cacao. Surprinzător, în Barbados se producea pe atunci mai mult zahăr și bumbac decât în toate coloniile din nordul Americii. Bridgetown era cel mai important port pentru britanici pentru că era unul din cele mai apropiate. De aici plecau vapoarele încărcate de bunuri din lumea nouă spre porturile europene și tot aici soseau cu sclavi aduși din Africa.

 

Casa memorială se află în mijlocul fortificațiilor militare britanice din Barbados. Astfel, în cadrul turului se pot vizita și tunelurile de apărare săpate sub pământ în secolul 18.

 

Am servit masa la unul din cele mai cunoscute restaurante de pe insulă: La Cabane. Acesta se află chiar pe plajă, la nord de capitală.

 

Mâncarea nu pot spune că ne-a dat pe spate, dar nota de plată, da. O masă pentru doi în Barbados costă minim 100 de dolari. De aceea, în rest am preferat să trecem pe la hipermarketul din apropiere să luăm provizii și să ne gospodărim la apartament.

 

Am mai făcut plimbări și spre zona de nord a insulei pentru a vizita atracțiile mai îndepărtate. Barbados era cândva acoperită de junglă densă dar agricultura intensivă din perioada colonială a făcut ca aceasta să dispară aproape în totalitate. Aproape peste tot se văd câmpuri mari de trestie de zahăr.

 

Prima oprire a fost la Harrision’s Cave. Peșterile sunt poate cea mai faimoasă atracție turistică din Barbados, renumite pentru dimensiunile lor uriașe.

 

Din punct de vedere geografic, Barbados este o insulă atipică pentru Caraibe. Relieful este foarte plat, cu cel mai înalt punct fiind un deal de 300 de metri. Spre deosebire de celelalte insule din regiune, nu este o insulă vulcanică, ci este formată din ridicarea sedimentelor submarine deasupra nivelului mării.

Barbados este practic o insulă din corali. Solul moale permite ușor apei să creeze râuri și lacuri subterane, sau peșteri precum Harrison’s Cave. La muzeu am putut urmări și un film despre formarea insulei și a peșterilor.

 

Turul peșterii se face cu trenulețul. Am pornit la drum abia după un instructaj de siguranță amănunțit. Chiar a trebuit toți să purtăm căști de protecție pe tot parcursul vizitei

 

Harrison’s Cave a fost descoperită în secolul 18 dar a rămas mult timp accesibilă doar speologilor, intrările fiind foarte înguste și periculoase. Abia în anii 80 s-a deschis publicului larg după ce guvernul a investit masiv în excavarea unor tuneluri care permiteau transportul în siguranță al vizitatorilor. Sunt vreo 10 kilometri de tunel săpat în munte, o investiție impresionantă pentru un stat mic cum e Barbados.

 

Am făcut câteva opriri în locurile cele mai frumoase, iar în rest am admirat peșterile de la bordul trenului

 

Stalactite și stalagmite

 

Unul din râurile subterane

 

Cascada și lacul din inima peșterii

 

Complexul mai include un parc de aventură și o grădină tropicală.

 

Noi am mers însă mai departe către cele mai renumite grădini din Barbados. Hunte’s Gardens este un domeniu impresionant cu grădini ce includ mii de plante tropicale.

 

Culorile te impresionează încă de la intrarea în grădini.

 

M-a impresionat la grădini diversitatea plantelor. Nu este o suprafață chiar imensă dar parcă ai senzația că fiecare altă plantă e diferită. Mai jos câteva instantanee cu flori de la Hunte’s Gardens.

 

Poate cea mai impresionantă este colecția de orhidee

 

Vila din domeniu include o mică terasă cu restaurant și un magazin de suveniruri. Am avut acolo plăcerea să stau la o cafea cu proprietarul domeniului. Un englez pe la vreo 60 de ani care a moștenit casa și grădinile. Mi-a povestit ce plăcere are să locuiască acolo dar și cât de mari sunt costurile de întreținere ale unei asemenea grădini.

 

Am continuat plimbarea pe coasta estică a insulei. Acolo am mers la Bathsheba, un loc cu o plajă spectaculoasă cu bolovani uriași sculptați de valurile mării și de vânt. Clima din Barbados este puternic dominată de curenții din Atlantic. Vântul bate puternic mai mereu dinspre est, dinspre ocean. Neavând munți, insula nu este deloc apărată de rafale, iar o viteză de 40-50 km/h e considerată una normală.

 

Stânca de pe țărmul de la Bathsheba este un adevărat simbol al țării

 

Malul estic este mai mereu acoperit de sargase, algele roșiatice ce vin necontenit dinspre ocean.

 

Drumurile noastre ne-au dus și în nordul insulei, la St. Nicholas Abbey. Acolo se află un domeniu vast al unei fost plantații de trestie, o vilă colonială, o fabrică de rom și mai ales trenul istoric ce face turul domeniului.

 

La St Nicholas se poate vizita domeniul, se poate face o degustare de rom sau o plimbare cu trenul. Am ales un bilet combinat care includea toate aceste activități și am petrecut o după amiază întreagă acolo.

 

Am început cu plimbarea cu trenul. Poftiți în vagoane!

 

În afară de mocănița de la noi, n-am mai mers nicăieri cu un tren cu locomotivă cu aburi. A fost super distractiv

 

Traseul acoperă 3 kilometri și se încheie la Cherry Tree Hill, cel mai înalt punct din nordul insulei. Această cale ferată era folosită cândva pentru transportul trestiei de zahăr de la plantațiile din nord până la portul din Bridgetown. Această secțiune scurtă este singura care s-a mai păstrat din vechea cale ferată.

La capătul șinei este un mecanism de întoarcere a locomotivei. Am ajutat și noi, pasagerii, cu asta.

 

Vederea de la Cherry Tree Hill este probabil cea mai frumoasă din Barbados

 

Standuri cu suveniruri pentru turiști la ieșirea din „gară”

 

Eu am condus locomotiva la întoarcere!

 

Glumesc… dar am avut plăcerea să folosesc claxonul trenului.

Am continuat turul cu vila (sau mai corect palatul) din domeniu

 

Ghida noastră ne-a povestit o mulțime de lucruri interesante despre istoria locului. Domeniul a aparținut celei mai bogate familii din Barbados: familia Cumberbatch. Aceștia aveau la un moment dat controlul asupra producției de zahăr și rom de pe insulă și dețineau mii de sclavi africani.

Obiceiul era în Barbados ca sclavii să fie botezați de stăpâni și să le primească numele de familie, iar astăzi Cumberbatch este numele pe care îl poartă aproape un sfert din locuitorii țării. Ca un detaliu interesant, urmașul direct al ultimului proprietar de sclavi din Barbados este actorul Dominic Cumberbatch (faimosul Dr. Strange din filmele Marvel). Acesta și-a renegat în  mai multe rânduri originile.

 

Camerele palatului Cumberbatch

 

Am încheiat turul cu o vizită la fabrica de rom și o degustare. Mount Gay este brand-ul de rom cel mai faimos din Barbados, dar romul produs la St. Nicholas este considerat cel mai de calitate. O sticlă de rom învechit costă cel puțin 80 de dolari.

 

Nu departe de St. Nicholas am poposit în parcul Farley Hill. Acesta este un parc public deschis pe un fost domeniu al unor aristocrați, loc preferat de localnici pentru picnicuri. Casa colonială din inima parcului a ars într-un incendiu în anii 60.

 

Dacă tot aveam 4X4, am încercat puțin și drumurile off-road din nordul insulei.

 

Farul abandonat din Harrison’s Point

 

De pe drumul de întoarcere: pontonul din orășelul Speighstown, al doilea ca mărime din Barbados. Acesta a fost primul loc unde foștii sclavi eliberați din Barbados au primit pământ și au putut începe o viață în libertate.

 

Seara la cazare, admirând culorile splendide de pe cer.

 

Am prins Sâmbăta Mare în Barbados, iar în noaptea de Înviere am sărbătorit la fel ca acasă.

 

Cam asta a fost prima oprire din itinerarul nostru caraibian. Am părăsit frumoasa noastră vilă pe plajă și am plecat aeroport. Următoarea noastră oprire era cea mult așteptată: St. Maarten, cea mai renumită insulă din Antilele Mici.

 

Am zburat cu 737 MAX nou al companiei Caribbean Airlines. Zborul a durat o oră și ceva, survolând majoritatea insulelor din Antilele Mari.

 

La revedere, Barbados!