Kenya este una dintre țările cele mai atractive ale Africii din punct de vedere turistic. Este un stat destul de sigur și dezvoltat comparativ cu altele de pe continent, există o infrastructură turistică și o mulțime de locuri frumoase. Kenya s-a afirmat în primul rând ca o destinație de safari, având o mulțime de rezervații naturale faimoase, dar mai recent, s-a promovat mult și ca destinație de plajă pe coasta sa la Oceanul Indian.

Populația Kenyei este într-o creștere extraordinar de rapidă și a depășit deja 50 de milioane. Asta înseamnă dublu cât era în anii 90 și se preconizează că se va dubla din nou până în 2060. Vasta majoritate a locuitorilor trăiesc în mediul rural. Sunt doar două mari centre urbane în Kenya, capitala Nairobi (casa a 5 milioane de oameni) și portul Mombasa (unde locuiesc aproape 2 milioane).

Nairobi și Mombasa sunt și principalele porți de intrare în țară, cele 2 aeroporturi având conexiuni cu o mulțime de orașe ale lumii. Diversitatea naturii în Kenya este fantastică și în ciuda dezvoltării fulminante, parcurile naturale au fost bine protejate. De la lacul Victoria din vest, la regiunea muntoasă din centru unde domină peisajul vulcanul Mount Kenya (5.200 de metri) la coasta cu nisip alb de la Ocean, Kenya are o mulțime de parcuri și rezervații naturale.

Cele mai faimoase sunt Masai Mara (la granița cu Serengeti din Tanzania), Amboseli (parcul de la poalele Kilimanjaro), Nairobi National Park (aflat chiar la periferia capitalei) sau Tsavo (un parc atât de mare încât a fost împărțit în două, East și West). Parcul național Mount Kenya protejează peisajul vulcanic de la nord de Nairobi iar parcul marin Kisite adăpostește o faună subacvatică splendidă, nu departe de Zanzibar. Pentru iubitorii naturii, Kenya este o destinație ideală.

Pe plaje s-au construit în ultimii ani mai multe resorturi luxoase. Acestea se află în jurul Mombasa, împărțite geografic în două: la sud și la nord de Mombasa. Coasta de nord începe de la orașul Malindi, include stațiunile Watamu și Vipingo și se termină la plaja Nyali aflată chiar în Mombasa. Coasta de sud este mai mică și se întinde de la Ukunda până la Shimoni în apropiere de granița cu Tanzania. Acolo, cea mai faimoasă stațiune este Diani Beach. De departe coasta de sud pot spune că este mai frumoasă și, din punctul meu de vedere, cea mai bună alegere pentru plajă și resorturi. Minusul este că e mai lung drumul spre Mombasa dar și spre alte destinații de safari din regiune (cum ar fi parcul Tsavo East). Un alt loc de menționat pe coastă este orășelul boem Lamu, un loc care mi-a plăcut mult, aflat aproape de granița cu Somalia.

Coasta Kenyei se bucură de o climă foarte bună. Temperatura nu prea variază de-a lungul anului. Aproape mereu, maximele sunt 30-32 și minima 20-22 de grade Celsius. Nu există un sezon ploios, doar lunile aprilie și mai aduc mai multă ploaie, dar nici atunci nu e ceva deranjant. De aceea, este o destinație de plajă tot anul și nu există un sezon „de vârf”.

Harta Kenyei

 

Am petrecut o săptămână în Kenya pe coastă, la un resort din Diani Beach de la sud de Mombasa. Am fost acolo în toiul iernii de la noi, în ianuarie. Acasă era frig și ger, iar la Diani erau 30 de grade. Kenya a fost un loc perfect pentru a „fugi” puțin de frig.

Am ales un pachet complet, achiziționat de la o agenție locală ce includea transportul cu avion charter din București și sejurul la un hotel de 4 stele din Diani (Diani Beach Reef Resort) cu demipensiune inclusă, mai ales ținând cont că plecarea asta a fost o decizie de ultim moment.

Erau încă vremurile pandemiei și pe lângă viza de Kenya am avut nevoie și de un test Covid PCR pentru a intra în țară. Altfel, viza am obținut-o ușor. Am completat un formular online și am primit-o în doar câteva ore pe mail. Totul era așadar pregătit de plecare.

Zborul din București a fost operat de TAROM cu un Boeing 737 (cu Goguță, pentru cunoscători). Ce mi s-a părut incredibil e că am zburat direct, fără escală de alimentare (distanța București – Mombasa e cam la limita de range a avionului). Oficial ar fi trebuit să oprim la Hurghada pentru a adăuga combustibil, dar spre surpriza mea, după vreo 6 ore și ceva de zbor deja coboram peste Mombasa.

 

Am intrat în Kenya rapid, fără a pierde prea mult timp la controale, iar de la aeroport am fost preluați de reprezentanții agenției de turism. Transferul spre Diani Beach a durat cam o oră și jumătate.

Am văzut Mombasa din mașină și nu pot spune prea multe lucruri de bine despre oraș. E un loc aglomerat, poluat și cu un trafic haotic. Totuși mi s-a părut un oraș destul de modern, cel puțin peste așteptările mele.

Monumentul „Elephant Tusks” a fost construit în anii 50 în onoarea vizitei familiei regale britanice, iar azi e un simbol al orașului

 

Asemenea altor țări din Africa, Kenya a fost un target al investițiilor chineze în infrastructură, existând o mulțime de proiecte făcute pe bani din China. Strategia chineză e simplă: acordă împrumuturi uriașe pentru proiecte de infrastructură gigantice pe care tot ei le propun (eventual profitând de lideri politici coruptibili), construiesc proiectul exclusiv cu firme și muncitori din China (adică deja își iau banii înapoi) iar când statul nu mai poate să plătească, preiau la schimb controlul asupra unor bunuri mai importante ale țării (porturi, mine etc).

Un exemplu faimos în Kenya este linia ferată de mare vitează Nairobi – Mombasa care a îndatorat statul kenyan cu 5 miliarde de dolari și ar putea duce la preluarea portului comercial Mombasa de chinezi.

Mombasa este o peninsulă înconjurată de ape. Există două poduri mari care leagă centrul orașului de est și de nord. În rest, sunt mai multe poduri în construcție, autostrăzi și căi ferate. Periferia orașului arăta ca un șantier imens.

 

Nu există încă un pod terminat spre sud iar singura alternativă pentru a ajunge pe Coasta de Sud la Diani este feribotul Likoni. Sunt vreo 4 vase care fac legătura non-stop peste golful Kilindini. Plecările se fac foarte des (cam la 20 de minute) și traversarea durează 5-10 minute. Trecerea este contra cost pentru mașini și gratis pentru pietoni. Sunt sute, poate mii de oameni care urcă pe fiecare vapor. Likoni Ferry este de cele mai multe ori supraîncărcat, fiind faimos dezastrul din 1994 când feribotul s-a scufundat la 50 de metri de țărm și au pierit 300 de oameni. L-aș fi evitat dacă puteam dar cel mai scurt alt drum pe șosea ocolea 150 de kilometri.

 

Trecerea noastră însă a decurs cu bine, fără evenimente.

 

Mai departe am ajuns într-o zonă rurală, mult mai liniștită decât Mombasa. Drumul spre Diani era perfect drept și recent asfaltat iar șoferii zburau pe el cu peste 100 km/h.

 

Am ajuns și în cele din urmă la hotel. Diani Reef s-a dovedit a fi o alegere foarte bună. Am fost întâmpinați foarte călduros de la început iar restul șederii la hotel a fost foarte plăcută.

 

Copacul de baobab uriaș din curtea hotelului

 

Camera de hotel a fost foarte confortabilă iar curățenia ireproșabilă.

 

De pe balcon aveam o vedere superbă spre piscină și spre mare (printre palmieri).

 

Dar trebuia să am grijă să nu las ușa de la balcon deschisă niciodată. Insecte nu prea am văzut dar era pericol mare să intre în cameră șopârle mai mici sau mai mari și mai ales maimuțe. Maimuțele din complex erau cuminți în general dar dacă vedeau mâncare, nu aveau nicio rușine. 🙂

 

Nu mă așteptam la mare lucru de la hotelul din Diani pentru mâncare, dar ce am găsit a fost extraordinar. Aveam bufet dimineața și seara cu zeci de preparate calde pe alese. La micul dejun omlete, patiserie, brânzeturi, mezeluri și dulciuri iar la cină tot felul de fripturi, carne, pește și fructe de mare sau preparate tradiționale gătite. Cel mai important, de la mese nu lipseau fructele tropicale proaspete. Totul gustos și servit igienic.

 

În Kenya se vorbește engleză și swahili. La orice oră, angajații hotelului ne întâmpinau cu prietenosul salut swahili „Jambo!”, „Karibu” (bun venit) sau „Hakuna Matata” (expresia care descrie perfect stilul de viață kenyan – „Nicio grijă”). Aveam parte și de mici spectacole la cină, asigurat de ospătarii de la restaurant.

 

Am mâncat extrem de bine la hotel. Dacă înainte să ajung mi-era teamă să nu plec cu vreo toxiinfecție, până la plecare principala grijă au devenit kilogramele în plus 🙂

 

Gradina de la hotel, o oază de verde

 

Plaja e și ea superbă

 

Era foarte cald la prânz, dar dimineața și după amiaza vremea era perfectă pentru stat pe plajă

 

Plajele din Kenya au un aspect unic care le face foarte diferite de cele din alte locuri ale lumii. Nivelul mării este puternic influențat de flux și reflux. Apa Oceanului Indian scade și crește cu 3-4 metri iar pe coasta lină a Kenyei asta înseamnă că se poate retrage și mai mult de un kilometru sau doi. Numai în Zanzibar în Tanzania am mai avut asta. Pentru amatorii de înot asta este o problemă mare. Când apa e retrasă, poți merge de-ți vine rău de cald până la apa adâncă iar când mareea e sus, curenții la mal pot fi extrem de periculoși. Mai mult, fundul apei e plin de vietăți care pot accidenta grav sau chiar ucide – precum arici de mare, șerpi sau stonefish. Realitatea este că nu ai cum să înoți în mare în Kenya. Poți să te întinzi în apa mică dacă vrei neapărat să faci o baie, altfel singura opțiune ok e piscina de la resort.

 

Pentru mine mareea aceasta e fascinantă. Când apa se retrage, fundul mării e plin de tot felul de vietăți interesante și locul e fascinant să faci o plimbare. Cel mai sigur e să apelezi la un băiat local care cunoaște bine apele (locurile cele mai frumoase și cele mai periculoase) pentru a face o astfel de plimbare prin mare. Există mereu „beach boys” prin zonă bucuroși să îți arate zona pentru o sumă modică.

 

La „drumeție” pe mare

 

Ghidul meu marin îmi arată un exemplar mai mare de arici de mare. Acesta este un mascul măricel. Acele sunt tari iar dacă calci cu forță pe unul, garantat iți străpunge piciorul. Acele au și niște zimți care fac o eventuală extracție groaznic de dureroasă.

 

Aricii de mare negri sunt masculii. Femele sunt albe-gri și ceva mai mari. Femelele se găsesc mai greu pentru că au o carne considerată delicatesă și sunt culese de pescari. Masculi nu prezintă vreun interes.

 

Fără ghid, pe unde ai merge pe aici?

 

Scorpionul de mare

 

Castravetele de mare

 

Am ajuns foarte departe de mal și am mai fi putut mergem, dar i-am zis băiatului să ne întoarcem

 

O poză împreună la final de tur

 

Am ieșit de vreo două ori la plimbare prin orășelul Ukunda din apropiere, la cumpărături. Ca suveniruri mai deosebite, am luat niște sculpturi din lemn de abanos, brațări și bijuterii făcute de mână. Există și multe obiecte din fildeș, dar n-am vrut să iau din principiu.

Dacă puteți crede, la Diani există Uber, iar serviciul funcționează foarte prompt, e sigur și ieftin. Am făcut mai multe drumuri cu Uber, toate fără probleme și niciunul nu cred că a costat mai mult de 2 dolari.

 

Sunt și câteva excursii care se pot face din Diani. Dintre opțiunile existente, am ales prin agenția de turism una singură: plimbarea pe mare în parcul național Kisite.

Parcul se află la sud de Diani Beach, în apropiere de granița cu Tanzania. Pentru a ajunge acolo, am fost preluați cu un microbuz de la hotel și duși la portul Shimoni aflat la o oră distanță.

 

De acolo, ne-am îmbarcat pe niște vase care de bine, de rău, pluteau. Am observat că pe vasul nostru (luat prin agenție) erau vreo 6 oameni. Pe altele, probabil plătite mai ieftin la fața locului, erau și 40-50! Am fost foarte bucuros că nu eram pe ele. Bărcile erau la fel, dar confortul incomparabil.

 

Vântul bătea cu putere pe ocean în acea zi. Mergeam cu viteză iar barca se balansa bine pe valuri. Din fericire, (mai nou) nu mai am deloc rău de mare.

 

După vreo jumătate de oră am sosit la prima oprire: un banc de nisip unde am coborât să înotăm în Ocean. Era primă oară de când venisem în Kenya când făceam o baie adevărată în mare.

 

 

Am continuat apoi pe barcă până ne-am apropiat de un recif de corali în inima parcului național Kisite. Acolo, am luat vestele și echipamentul de snorkeling și am plecat în descoperirea faunei submarine.

 

Kisite e un adevărat paradis subacvatic. Am stat o orz la snorkeling și nu ne mai saturam de ce vedem. Corali imenși, pești multicolori cu miile, pisici de mare, rechini (mici), tot felul de crustacee. Am pus mai jos doar câteva imagini, dar a fost ceva absolut fascinant.

 

Ultima parte a excursiei a însemnat o oprire pe insula Wasini. Mareea era joasă și valurile periculoase. Pentru a ajunge acolo am fost mutați în bărci mai mici și transportați pe rând la mal.

 

Pe insulă se află un mic sat locuit și câteva restaurante pentru turiști.

 

Am făcut o scurtă plimbare printre casele rustice iar apoi ne-am îndreptat spre restaurante.

 

Servirea la masă mi-a întrecut din nou așteptările. Mâncarea a fost proaspătă și foarte gustoasă iar bucătăresele ne-au întâmpinat cu platourile pline și un mic dans tradițional.

 

Am fost serviți cu homar fiert, pește proaspăt la grătar și curry de caracatiță. Am lins toți farfuriile de cât de bun a fost.

 

La plecare din Wasini, venise refluxul și am reușit cu mare greutate să ne îmbarcăm din nou.

 

Aparent, sudul Kenyei e pasionat de fotbal. Am trecut pe drumul de întoarcere printr-un sat unde se juca un meci („județean” probabil) iar asistența era mai mare ca la unele meciuri importante de la noi.

 

Excursia a durat cu totul vreo 8 ore. Pe la 5 după amiaza am revenit la Diani.

 

Alte excursii de la agenție nu am mai luat. Mai erau opțiuni un „Mombasa City Tour” (nu m-a atras deloc orașul de la prima vedere, deci nici gând să revin) și diverse opțiuni de safari, precum unul spre Tsavo East (presupune vreo 5-6 ore de condus la dus, o noapte de cazare și încă pe atât la întors). Am zis că spatele meu nu poate duce atâta timp de zdruncinături pe drum accidentat. O variantă care mi-ar fi plăcut mai mult ar fi fost un safari în Amboseli, faimosul parc cu elefanți de la poalele Kilimanjaro – doar că acela implica un zbor privat și tarife care începeau de la muuulte sute de dolari de persoană.

Astfel, mi-am propus să fac excursii pe cont propriu și am ajuns la niște soluții foarte neașteptate. Cautând prin zboruri interne am găsit că aceste sunt foarte ieftine (chiar și cu o zi înainte, un zbor dus-întors poate fi 40-50 de dolari) și am ales două locuri mai îndepărtate în care să merg: capitala Nairobi am zis că e un „must” și celălalt loc a fost orășelul Lamu aflat tocmai lângă granița cu Somalia.

 

Zona de graniță cu Somalia a Kenyei este considerată una de risc. Lamu, însă face excepție, fiind un loc unde securitatea e asigurată de baza militară americană din apropiere. Drumul pe șosea spre Lamu este interzis turiștilor din cauza grupurilor de rebeli Al Qaeda care au organizat diverse atentate și răpiri, dar zborul cu avionul este considerat unul sigur.

Părea o nebunie dar am decis să o fac. Mai mult, dacă la Nairobi aveam zboruri directe de pe aeroportul din Ukunda, era mult mai complicat să ajung la Lamu. Am găsit la dus, dimineața, un zbor din Mombasa spre Lamu, iar la întoarcere seara, mă întorceam cu avionul la Malindi, oraș aflat la 3 ore cu mașina de hotelul meu. O adevărată aventură! Pentru transport, am tocmit un șofer local care oferea tururi de o zi la Malindi, doar că în cazul meu, turul era fără pasageri. Trebuia doar să mă ducă doar la Mombasa și să mă ia seara din aeroportul Malindi. S-a amuzat și el de nebunia pe care o planificasem…

Dimineața în zori, treceam din nou cu feribotul Likoni spre aeroportul Mombasa.

 

Am zburat cu o companie locală, Jambojet (subsidiara low-cost a Kenya Airlines). Avionul, un Dash8 nou nu mi-a dat emoții de loc.

 

Zborul spre Manda (aeroportul de lângă Lamu) a durat 45 de minute. Vremea a fost bună, iar zborul lin

 

Am coborât la Manda direct pe pământ. Zonele de taxi și parcare a aeroportului nu sunt asfaltate. Din fericire, pista este.

 

Micul aeroport din Manda

 

Orașul Lamu se află pe o insulă iar pentru a ajunge acolo de la aeroport se merge cu barca. Astfel, am mers toți pasagerii din avion la debarcader unde am început să ne tocmim cu barcagii.

 

Am negociat un tarif de 200 de shillingi kenyeni fără să realizez pe moment că asta însemna vreo 5 lei. Chiar și așa, băieții erau foarte mulțimi de „țeapa” dată turiștilor străini

 

Lamu, unul din cele mai neobișnuite locuri unde am ajuns vreodată

 

La prima vedere pare poate un loc periculos, dar am găsit la Lamu niște oameni relaxați și extrem de prietenoși. Nu am văzut vânzători agasanți care prin alte părți și nici nu s-a luat nimeni de mine.

 

La plimbare prin orașul vechi din Lamu: toate casele sunt construite din corali.

 

Centrul vechi face parte din patrimoniul mondial UNESCO și e considerat cel mai frumos loc urban de vizitat în Kenya (evident parcurile naturale sunt în top, altfel).

Lamu este cel mai vechi și bine păstrat orășel Swahili din tot estul Africii. Este un loc unde tradițiile s-au păstrat și totul a rămas blocat în timp undeva în secolul 19. Lamu a fost un protectorat al sultanului din Oman iar în acea perioadă unul din cele mai înfloritoare orașe comerciale din estul Africii. Mai târziu orașul, a intrat sub influența sultanului din Zanzibar iar în perioada colonială britanică și apoi după independența Kenyei a păstrat o autonomie locală puternică. Locuitorii din Lamu sunt musulmani iar tradiția islamică se întâlnește la tot pasul în clădiri și obiceiuri.

 

Fortul din Lamu

 

Primăria

 

Sculptura ușilor este o tradiție aparte în oraș. Am văzut câteva uși din lemn vechi de sute de ani cu decorațiuni impresionante.

 

Moscheea mare din Lamu

 

La plimbare pe faleza orașului. Merită spus că pe insula Lamu nu există mașini. Singurele mijloace de deplasare sunt bărcile pe apă sau măgarii la sol. Altfel, distanțele sunt mici și se poate ajunge oriunde pe jos.

 

Taxi, sir?

 

Un loc simpatic din Lamu: azilul de măgari bătrâni. Acest centru primește măgarii aflați la pensie (când nu mai pot căra din cauza vârstei) și îi hrănește și îngrijește.

 

Am vrut să mai merg la Shela, zona de la sud de oraș, unde se află o plajă renumită și câteva hoteluri și restaurante moderne. Un localnic prietenos s-a oferit să mă transporte cu barca lui.

 

Am mers cu o barcă mai „de lux”. Omul era patronul unui hotel și nu a vrut să ia niciun ban. M-a invitat să trec mai târziu să iau masa la el la restaurant.

 

Shela este zona turistică din Lamu. Aici sunt mai multe hoteluri dar și câteva vile luxoase unde trăiesc europeni care au ales acest loc pentru o pensie liniștită.

 

Am debarcat direct la plaja hotelului

 

Shela, un alt loc magic de pe insula Lamu

 

Shela Beach, e o plajă superbă lungă de vreo 10 kilometri. Un kilometru pentru fiecare om la plajă glumea un expat local.

 

După amiaza, am mers așa cum am fost invitat, la restaurant pentru a servi masa.

 

La hotelul Peponi, cel mai luxos din Lamu

 

Masa la malul mării

 

Din păcate, n-am avut mai mult timp de stat la Lamu. Mai aveam vreo 2 ore până la plecare și a trebuit să fac cale întoarsă spre aeroport.

 

Am revenit tot cu barca în orașul vechi iar de acolo am găsit repede altă barcă să meargă la aeroport. Pe barcă un „localnic” originar din Zurich mi-a povestit cum a decis să renunțe la traiul din Elveția natală si să își trăiască viața în Africa, în „cel mai frumos loc de pe pământ”.

 

Am stat vreo 5 ore cu totul în Lamu, dar locul mi-a intrat adânc în suflet. Mi-am promis să revin cândva în orășelul acesta pierdut în timp.

 

Sala de așteptare din aeroport cu vedere la pistă

 

Am zburat la întoarcere cu un alt avion: un Fokker 50 al companiei Skyward Express.

 

Dacă Jambojet avea un renume excelent, nu același lucru pot spune despre Skyward. Avionul nu arăta prea bine la interior (se vedea vârsta de peste 30 de ani), dar zborul a decurs fără probleme iar jumătate de oră mai târziu aterizam la Malindi.

 

La aeroportul Malindi, șoferul mă aștepta nerăbdător. Se gândea că poate am hotărât să rămân prin Lamu și s-a bucurat mult să mă vadă.

 

Drumul spre casă a fost lung dar foarte plăcut. Am stat de glume și povești pe drum cu băieții și timpul a zburat repede.

 

Peisaje de pe drum

 

Seara traversam din nou cu feribotul de la Mombasa

 

Dimineața m-am „recuperat” pe plaja superbă din Diani

 

Am mai făcut o excursie de genul acesta din Diani cu avionul spre capitala Nairobi. Și aceea a fost tare frumoasă, de aceea voi povesti de ea în partea următoare.