Insula Creta, mai puțin cunoscută – Agios Nikolaos și estul

Insula Creta a devenit în ultimii ani una din destinațiile preferate ale românilor. Principalele locuri turistice pe care le vizitează aceștia sunt stațiunile din jurul orașelor mari, Heraklion sau Chania. Majoritatea vizitatorilor merg în Creta să vadă porturile venețiene din cele două orașe, faimoasele plaje Balos și Elafonissi, palatul din Knossos sau cheile Samaria. Toate aceste locuri renumite se află în centrul și vestul insulei. Prin est ajung mai puțini.

La fel am făcut și noi la prima vizită în Creta când ne-am petrecut timpul la Rethymno și am vizitat într-o săptămână toate aceste locuri. Despre acea vacanță puteți citi aici: https://cristigrigore.com/category/seriale/2018/vacanta-in-grecia-si-rusia/

Mi-am dorit să revin la un moment dat să descopăr și estul insulei iar recent am avut ocazia să o fac. Anul acesta a fost posibil datorită multitudinii de zboruri disponibile din București. Pe lângă mai multe zboruri charter, există curse regulate spre aeroporturile Chania și Heraklion, chiar uneori mai multe pe zi spre cel de-al doilea.

Am putut chiar merge un weekend în Creta, de dimineața până seara zilei următoare. Două zile pline au fost suficient pentru a explora această parte mai puțin cunoscută.

Am zburat la dus spre Heraklion cu AnimaWings. A fost primul meu zbor cu ei. AnimaWings sunt o companie low cost cu baza la București ce are ca acționar majoritar compania grecească Aegean. Ei operează în sezon chartere și zboruri regulate spre o mulțime de destinații din Grecia.

Pentru a vedea ce-mi propusesem într-un timp scurt aveam nevoie de o mașină. Am închiriat una de la aeroport. Fiind în afara sezonului, a costat foarte puțin, 80 de euro cu toate asigurările incluse. Am avut un Suzuki nou-nouț cu nici 1000 de kilometri la bord.

Creta este cea mai mare insulă a Greciei. Are o formă alungită depășind 250 de kilometri de la est la vest. Pe lățime are cel mult 50-60 de kilometri. Populația totală este de 620.000 de locuitori concentrată în mare parte în capitala Heraklion.

Creta este o insulă foarte muntoasă cu multe vârfuri ce depășesc 2.000 de metri. Infrastructura este una bună dar diferențele de nivel fac ca unele locuri să fie mai greu accesibile.

Am ales Agios Nikolaos, cel mai mare oraș din est pentru a petrece singura noapte în Creta. Până acolo mi-am propus să ajung în munți, la Platoul Lassithi și peștera lui Zeus, apoi să vizitez Elounda și insula-cetate Spinalonga și, dacă timpul permitea, alte locuri până la extremitatea estică a insulei.

Drumul de la Heraklion spre munți

Vederi de pe înălțimile Cretei

Primul popas pe care l-am făcut a fost la Panagia Kera. Este vorba de una din cele mai importante mănăstiri ortodoxe din Creta aflată într-un cadru natural splendid la poalele munților.

Biserica veche este construită în stil bizantin și datează din secolul 14.

Morile de vânt sunt o tradiție veche în Creta. Am întâlnit o mulțime pe drum, amplasate pe culmile munților. Aici erau mai multe construite la un popas turistic.

Peisajul devenea mai frumos cu cât urcam mai sus pe munte

Se pot vedea și mori de vânt vechi de sute de ani

Dincolo de creste am ajuns pe platoul Lassithi. Acesta este un loc unic în Creta. Un platou vast, perfect plat ce se întinde între culmile înalte ale munților. Lassithi are o climă și un ecosistem propriu, fiind una din cele mai fertile zone pentru agricultură.

Am mers întâi la peștera Dikti, mult mai cunoscută ca Peștera lui Zeus. Aceasta se află deasupra platoului, la sud, la peste 1000 de metri altitudine.

De la parcare se mai urcă spre pesteră vreo douăzeci de minute pe jos, pe o potecă amenajată. Se poate urca cu măgarii, dar nu e foarte greu nici pe jos.

Unul din măgărușii simpatici care transportă turiștii

Vederi peste platoul Lassithi

Intrarea în peștera lui Zeus. Legendele Olimpului spun că Thea, unul dintre cei 12 titani, s-a ascuns aici de Cronos, pentru a-i da naștere lui Zeus.

Camera principală a peșterii este foarte mare. Sunt mai multe coloane și încăperi la Dikti, dar aceasta este singura deschisă vizitatorilor. Se coboară pe scări pe un traseu amenajat până în cel mai jos punct al său. Înălțimea sa maximă este de 85 de metri. Suficient pentru a se naște un zeu, nu?

Locul este o plăcere pe zilele toride de vară. Temperaturile nu depășesc niciodată 20 de grade. Câteva imagini din Peștera lui Zeus:

Admirând priveliștea la cafeneaua de lângă intrarea în peșteră

Drumul la coborâre a fost mult mai ușor

Masa de prânz am servit-o tot pe platoul Lassithi, la un restaurant renumit: Taverna Kronio din satul Tzermiado

Mâncarea a fost delicioasă și pe lângă ce am comandat, am primit și din partea casei un aperitiv, un pahar de vin dar și desert. Proprietarii de la Kronio sunt extraordinar de prietenoși, un exemplu de ospitalitate grecească.

Mai târziu, am părăsit platoul Lassithi în direcția Agios Nikolaos

Am condus printr-un peisaj splendid printre munții înalți ai Cretei. Cel mai înalt vârf din zonă este Spathi, 2148 de metri.

Morile de vânt de la Katakalou

A urmat o coborâre lungă spre mare

Era încă devreme când am sosit la Agios Nikolaos. Am oprit mașina mai întâi deasupra portului de unde se vede o panoramă splendidă peste oraș.

Am stat la un hotel de 3 stele, chiar în centrul orașului. Și aici am profitat de tarifele de extrasezon: 40 de euro pe noapte pentru un apartament cu vedere la mare.

N-am găsit loc de parcare pe străduțele înguste din zonă, dar am lăsat mașina la 200 de metri în parcarea principală a orașului.

Plecasem din București în zori, iar oboseala se acumulase. Am rămas astfel câteva ore la odihnă la hotel, iar seara am mai făcut doar o plimbare scurtă prin împrejurimi.

Elounda este o stațiune cochetă aflată la 15 kilometri nord de Ag. Nikolaos. Plaja din Elounda este una din cele mai întinse și se bucură de un nisip fin.

Vederi din portul din Elounda

Elounda este legată printr-un istm artificial de insula Kalydon

Morile de pe insula Kalydon

Se strângeau norii de furtună peste Elounda

Ag. Nikolaos și golful înconjurător

Seara am mers la plimbare prin oraș

Zona pietonală din Agios Nikolaos, plină de magazine pentru turiști

Portul din Agios Nikolaos, un loc foarte elegant și pitoresc

Am servit cina la cel mai faimos restaurant din oraș, Karnagio

Cafeaua dimineața și răsăritul peste mare

Am făcut o scurtă plimbare în zori pe plaja Kitroplatia din apropiere

Europa Răpită, una dintre statuile cu teme mitologice din Ag. Nikolaos.

Am plecat la drum spre est, în direcția Sitia

Vederi de la unul din popasurile de pe drum

Sitia este al doilea oraș ca mărime din est. Este un loc extrem de liniștit al Cretei unde pare că timpul de-abia se mișcă. Sitia se află în golful cu același nume și are o populație de 10.000 de locuitori.

Portul turistic din Sitia

Condusul prin Sitia a fost o experiență. Străduțele din centrul vechi sunt atât de înguste încât a fost și să strâng oglinzile mașinii pentru a trece prin câteva locuri mai strâmte.

Nu sunt prea multe locuri notabile în Sitia din punct de vedere turistic. Cetatea Kazarma merită o oprire pentru vederile peste oraș.

Vederea de pe zidurile cetății

Sitia are o plajă cu nisip lungă chiar în centrul orașului

Pentru că era încă devreme am continuat drumul spre est

Malul estic al Cretei este presărat cu mult stânci și insulițe

La 20 de kilometri de Sitia, am poposit la o altă mănăstire importantă a Cretei: Toplou

Mănăstirea Toplou datează din secolul 14. Este renumită pentru uleiul de măsline și vinul produs de călugări. Curtea bisericii este o oază de liniște și un bun adăpost ferit de soare și vânt.

Biserica originală

După încă vreo 10 kilometri am sosit la capătul estic al insulei Creta, la Vai. Plaja din Vai este faimoasă fiind amplasată la marginea unei plantații imense de palmieri

Palmierii de la Vai sunt unici în Creta. Legenda spune că pirații arabi au ajuns cu secole în urmă pe plaja din estul insulei, au mâncat curmale aduse de acasă iar din semințele acestora au crescut în timp copacii. Cert este că o pădure de palmieri nu este o vedere comună în Grecia.

Chiar dacă Vai este una din cele mai greu accesibile plaje din Creta, departe de orice, am găsit-o plină de lume

Am stat vreo oră la Vai. Era cel mai îndepărtat punct de pe traseu, de aici urma să fac cale întoarsă în direcția Heraklion.

Condusul prin Creta a fost o plăcere. Șoselele sunt destul de libere iar peisajele frumoase sunt peste tot

Grecia are în continuare printre cele mai mari accize la carburanți din Europa. Un litru costă în jur de 2 euro.

Vederi cu plaja Voulisma din apropiere de Ag. Nikolaos. Este o plajă micuță dar culorile mării sunt superbe

Insula Spinalonga este poate cea mai mare atracție turistică din estul Cretei. Pe insulă este construită o cetate medievală amplă, una din cele mai mari fortificații ale Greciei. Cel mai ușor mod de a ajunge la Spinalonga este cu vaporașul din portul Plaka, aflat la 20 de kilometri nord de Agios Nikolaos.

Vapoarele din Plaka au plecări din oră în oră. Am luat biletele din port (12 euro dus-întors) și pentru că mai aveam timp, am luat masa la unul din restaurante.

Traversarea cu vaporul a fost rapidă, a durat mai puțin de 10 minute.

Sosind la cetatea Spinalonga

Fortificațiile de la Spinalonga au fost construite de venețieni în secolul 15. Cetatea avea rolul de a apăra intrarea în portul Elounda de pirați și de atacatorii arabi și otomani. Otomanii au capturat cetățile de Creta, iar Spinalonga a fost avanpostul care a rezistat cel mai mult, până în 1715 ce au deținut controlul până la începutul secolului 20. Fortificațiile au fost abandonate iar insula a fost transformată de greci în colonie pentru leproși dar și folosită de britanici ca bază militară în primul război mondial.

Biletele la cetate nu sunt incluse în transferul cu barca. Costă 8 euro pentru adulți.

Cetatea nu pare foarte mare de afară, dar înauntru iți dai seama mai bine de dimensiunile sale. Sunt mult case în ruină dar și altele renovate, folosite ca spații de muzeu sau magazine cu suveniruri pentru vizitatori.