Arhipelagul Svalbard este unul din cele mai speciale locuri în care am reușit să ajung în ultimii ani. Svalbard este cel mai apropiat loc de polul nord unde se poate ajunge cu avionul. Regatul gheții din Arctica a fost un loc unic pentru mine, complet diferit de orice altul în care am mai fost. Am stat acolo mai puțin de 3 zile, dar am încercat să profit la maxim de timpul pe care îl aveam.
După o drumeție frumoasă pe munte și o plimbare de neuitat cu sania cu câini, a treia experiență din Svalbard pe care am încercat-o a fost croaziera de o zi spre Pyramiden. Aceasta este probabil prima excursie ce merită făcută pe insula Spitzbergen, fiind ceva de neratat pentru oricine ajunge acolo.
Croaziera spre Pyramiden se poate face doar vara și toamna. Restul anului, fiordurile sunt înghețate și vapoarele nu pot circula. Pyramiden este o localitate minieră fondată de suedezi în 1910 și cumpărată de rusi 17 ani mai târziu. Uniunea Sovietică a investit mult în localitate în anii ce au urmat, transformând-o într-un etalon de mândrie a dezvoltării comuniste multilaterale. URSS a pompat în continuare multi bani pentru a menține mina Pyramiden funcțională, dar după prăbușirea sa și decăderea sectorului minier, locul a fost abandonat în anii 90. Astăzi este un oraș fantomă și în același timp o mare atracție turistică.
Excursia cu vaporul includea o oprire de două ore la Pyramiden, masa de prânz, ghizi locali dar și un tur al unui mare ghețar și observarea faunei de pe traseu – reni, vulpi polare, foci, păsări sau pentru cei mai norocoși balene și ursi polari. Excursia pe mare durează aproape 12 ore, incluzând drumul de la Longyearbyen la Pyramiden care se face cam în 3 ore.
Plecarea din Longyearbyen era la 9 dimineața. Cu jumătate de oră înainte am fost preluați de un autocar de la hotel și transportați cei 3 kilometri până la port.
Ne-am îmbarcat vreo 60 de persoane pe vasul Polargirl
Am prins o vreme însorită cum rar se vede prin Svalbard la început de toamnă. Erau vreo 6 grade pe plus, iar la soare se simțea mult mai cald de atât.
Înainte de plecare am început cu instructajul de siguranță
Apoi, fiecare și-a găsit un loc după preferințe, pe punte sau în una din cabine. Eu am ales o masă la terasă pentru a admira mai bine peisajul
Lăsăm Longyearbyen în urmă și muntele Sarkofagen cu forma sa perfect dreptunghiulară. Pe munte se pot vedea antenele folosite de stația de cercetare.
Tot pe același munte se află un loc unic în lume. Este vorba Global Seed Vault unde sunt depozitate gene și semințe ale tuturor plantelor de pe planetă.
Este vorba despre o fostă mină transformată în depozit genetic. În cazul unui cataclism mondial, viata de pe planetă ar putea fi refăcută cu ajutorul genelor depozitate în Svalbard. În imagine se vede intrarea în GSV.
Am avut nu numai parte de soare, dar și de o zi fără vânt. Marea a fost foarte lină toată ziua.
Vederi de pe vas
Pe tabla din cabina vaporului se ținea contul câte animale au fost zărite în sezonul care începuse în iunie.
Cu cât ne-am depărtat mai mult de zonele locuite, au început să apară mai multe păsări și animale
Am văzut de la distanță o mulțime de reni și foci
Prima staționare a fost după 2 ore în fiordul Bille. Acolo se poate vedea un peisaj muntos frumos. Bille este un loc preferat pentru observarea animalelor. Nu mai erau atât de multe în septembrie dar în lunile mai-iunie, fiordul este un paradis pentru fotografi.
Am găsit la Bille și o mină abandonată. Aceasta aparține unui antreprenor suedez care în anii 50 ar fi descoperit minereuri prețioase. A fost o greșeală pentru că minereuri s-a dovedit a fi altceva iar tot proiectul a fost abandonat.
Ca un aspect interesant, conform tratatului de înființare a Svalbard, cetățenii statelor care au recunoscut suveranitate Norvegiei asupra insulelor (printre care se află și România) au dreptul să se stabilească în arhipelag fără nicio restricție. Cu alte cuvinte am putea să “revendicăm” pământ în Svalbard oricând și să ne stabilim acolo. Nu este însă un loc ospitalier iar costurile sunt imense. Totuși, poate fi o idee bună de viitor, în contextul încălzirii globale.
Vaporul antreprenorului suedez
Părăsind fiordul Bille
După încă vreo oră de navigație am ajuns aproape de Pyramiden.
E clar de la vederea muntelui de unde își trage numele.
Localitatea Pyramiden construită de sovietici pentru muncitorii de la mină
Am debarcat pentru turul Pyramiden
Steagul norvegian și cel rusesc stau alăturate
După ce am fost transportați 2 kilometri cu autobuzul, am fost întâmpinați de ghizi.
Ghida noastră, Iulya era rusoaică și venise de la Moscova la Pyramiden pe perioada verii. Ea ne-a explicat că orașul aparține în continuare companiei miniere arctice din Rusia iar aceștia intenționează să reactiveze mina în viitorul apropiat. Pentru moment au adus un grup de angajați care se ocupă de renovarea clădirilor și repunerea în funcțiune a utilajelor, dar și ghizi care să se ocupe de turiștii vizitatori.
La apogeul său, în anii 80, la Pyramiden locuiau peste 2000 de mineri și angajați. URSS a construit un oraș mare, cu blocuri și “toate condițiile” pentru a le asigura muncitorilor un trai bun. URSS a dorit și colonizarea Svalbard pentru a putea astfel revendica drepturi asupra arhipelagului – mineritul nu a fost singurul scop pentru care s-a investit la Pyramiden. După căderea URSS totul a luat-o în jos, culminând cu accidentul aviatic din 1996 când un avion cu mineri de la Moscova s-a prăbușit la aterizarea în Longyearbyen. După asta, s-a renunțat total la proiect și locul a fost părăsit.
Pe lângă vapoarele care vin vara cu excursioniști la Pyramiden, singurul alt mod de a sosi în localitate este elicopterul.
Elicopterul din imagine venise însă cu alt scop. Cu o zi în urmă fusese un atac al unui urs polar, iar ei veniseră pentru a-l alunga cât mai departe de oraș.
Ghizii sunt obligați să fie înarmați în caz că apare vreun urs polar
Intrăm în centrul localității.
Sus pe munte este mina de cărbune
Acesta este un bloc abandonat din oraș. Pe vremuri localnicii îl numeau “Casa de nebuni” pentru că era blocul pentru familii iar copiii care locuiau acolo erau mereu zgomotoși. Astăzi și-a păstrat numele, dar din alt motiv – mii de păsări și-au făcut cuiburi la ferestre și fac și ele un vacarm permanent.
Se pare că păsările au ales acest bloc pentru că este perpendicular pe direcția obișnuită a vântului și este cel mai adăpostit
Două dintre blocurile din centru au fost renovate și adăpostesc astăzi pe angajații care vin vara la Pyramiden. De asemenea, s-a deschis și un hotel pentru turiștii care vor să rămână peste noapte. Noi am pornit mai departe pentru a vizita celelalte clădiri, care au fost abandonate.
Una dintre cele mai interesante este cantina muncitorilor. Aceasta avea o sală mare de mese care era deschisă non-stop pentru ca toți minerii să poată servi masa oricând, la final de tură.
Mozaicul construit de minerii din Pyramiden în onoarea gloriei sovietice
Bucătăria cantinei – ce a mai rămas din ea
Vechiul cantar pentru porțiile de mâncare
Bulevardul principal din Pyramiden, numit de localnici Champs Elysees
Pe alocuri pe câmp, mai există petice de iarbă verde. Aceasta nu aparține zonei arctice, ci a fost adusă din Rusia pentru a le aminti localnicilor de casă. Iarba trebuie să fie foarte bine îngrijită pentru a rezista la ger.
Simbolul central din Pyramiden
La Pyramiden se regăsesc foarte multe construcții care sunt oficial “cele mai nordice din lume”.
Printre acestea: cel mai nordic teren de sport, cea mai nordică piscină, cel mai nordic bloc de locuințe, cel mai nordic drum asfaltat și desigur cea mai nordică statuie a lui Lenin.
Lenin, privind gloria apusă a comunismului
Clădirea bazinului de înot
Vestiarul clădirii
Piscina din Pyramiden
Centrul cultural era marea mândrie a comunității
Terenul de sport din interior
Școala unde învățau cei câțiva copii din localitate
Sala de spectacole
La centrul cultural am găsit și un mic bar deschis pentru turiști și un magazin de suveniruri. Norvegienii s-au înghesuit să cumpere sticle cu vodcă rusească fără taxe.
După o plimbare de 2 ore am revenit la vapor
Vedere cu ghețarii din parcul național Sassen-Bunsow. Acolo urma să mergem mai departe
Îmbarcarea înapoi pe vapor
Imediat după ce am plecat pe mare, ni s-a servit masa de prânz. Am primit somon proaspăt cu cartofi și salată.
Am servit masa, privind cum ne depărtam de Pyramiden
Expediție în Svalbard
Se simțea puternic cum vine aerul rece dinspre ghețar
Bucăți de gheata se desprind permanent de la mal. Am observat câteva blocuri mari s-au prăbușit în mare, creând un vuiet puternic.
Păsări cuibărite pe iceberg nou creat
Marginea ghețarului este un loc unde deseori pot fi zăriți ursii polari. Am petrecut ceva timp acolo căutându-i cu binoclul dar din păcate nu i-am văzut
Mai departe am pornit înapoi spre Longyearbyen
Pe drumul de întoarcere am zărit mai mult balene
Marea are culori splendide când se apropie lăsarea serii
Apusul începe în septembrie pe la ora 6 și se termină după ora 10.
După încă 3 ore de navigație am ajuns în golful Longyear
Portul văzut de pe mare
Am așteptat puțin pe vas să ni se facă loc (trebuia să plece mai întâi alt vapor din port)
Înapoi la hotel, seara târziu
Am servit cina la restaurantul elegant din hotel
Aveam de ales dintre două feluri principale – friptură de balenă sau focă. Nu mai încercasem niciuna vreodată. Am ales carnea de balenă. Mi s-a părut gustoasă (puțin similară cu vita) dar destul de tare.
Dimineața ultimei zile am mai făcut o scurtă plimbare prin oraș
Am mers până pe deal la Biserica Svalbard – cea mai nordică biserică din lume
Interiorul foarte elegant al bisericii.
Nu putea lipsi ursul polar din decor. Mi s-a părut deosebit că spațiul bisericii este unul de relaxare, unde toți localnicii sunt bineveniți. Se poate servi o gustare sau o cafea de la bufet, sau se poate citi o carte.
O ultimă vedere peste orașul Longyearbyen
La hotel, am mai rămas puțin în așteptarea autocarului spre aeroport.
Transferul spre aeroport a venit la timp. Autocarul trece pe la toate hotelurile cu 2 ore înainte de ora decolării zborului.
10 minute mai târziu, la aeroportul Svalbard
Sunt cel mult două zboruri pe zi în sezonul de vârf. Eu am zburat cu cel de la Norwegian
Sala de așteptare din aeroport
Avionul Norwegian, gata de îmbarcare.
Vedere cu orașul lui Longyear de sus
O ultimă imagine cu regatul Arctic
Am aterizat 90 de minute mai târziu, la Tromso, unde am regăsit culorile mai verzi de vară
La aeroportul din Tromso am ieșit puțin pe afară. Am avut o escală scurtă și apoi am decolat mai departe spre capitala Oslo.
Vacanța în nordul Norvegiei nu se încheia însă aici. După o primele zile petrecute în ținuturile Arctice, mergeam mai departe către un alt arhipelag special, unul din cele mai frumoase din Scandinavia: Insulele Lofoten.