Orașele Poloniei – Partea 3 – Portul Gdansk și Castelul Malbork

Am aterizat la Gdansk duminică seara pe aeroportul Lech Walesa. Era ora 9 și micul aeroport din nordul Poloniei aproape că era pustiu. Am mers direct la hotel de unde am încercat să găsesc un restaurant deschis pentru cină. Duminica seara după ora 10 nu am găsit absolut nimic deschis. Dacă la Cracovia toate restaurantele rămâneau deschise până târziu pentru turiști, la Gdansk nu era nimeni pe străzi – se vede și tradiția germană din oraș. A trebuit să mă mulțumesc cu niște cumpărături de la un supermarket pentru masa de seară. Nu stăteam decât 24 de ore în oraș așa că trebuia să planific timpul destul de bine. Am cerut mai multe informații la recepție și am aflat că a doua zi, lunea, absolut toate muzeele din Gdansk vor fi închise. Am descoperit totuși un loc deosebit pe care îl puteam vizita luni, castelul Malbork aflat la 50 de kilometri.

După un somn bun și un mic dejun gustos eram gata de plecare. Am decis ca prima parte a zilei să o petrec la Malbork (până unde trenul făcea doar 30 de minute) iar apoi tot restul zilei să explorez frumosul oraș Gdansk, numai bine că dimineața vremea era mai însorită în sud către Malbork iar spre amiază devenea mai frumos în nord. Am plecat pe jos către gară. Asemenea celor mai multe clădiri din regiune gara Gdansk este construită din cărămidă roșie fiind o clădire istorică deosebită datând din secolul 19. Primul tren spre Malbork pleca în zece minute, așa că m-am grăbit să iau bilete și am plecat la drum. La dus mergeam cu intercity-ul de Cracovia iar la întoarcere cu regionalul. Prețul biletelor, destul de diferit (la dus 50 de zloți iar returul 15 – cum vă spuneam un zlot e aproximativ egal cu leul nostru). Trenul intercity m-a surprins total la sosire. Era vorba de un tren nou nouț foarte rapid, asemănător TGV-urilor din Franța, interiorul vagoanelor fiind foarte modern și confortabil. Am fost surprins pentru că nu știam ca Polonia are trenuri de mare viteză, cu atât mai puțin atât de moderne. Dacă pe la noi investițiile se trenează de la an la an și cu mare greutate se mai deschid 10-20 de kilometri de autostradă, Polonia este considerată un exemplu de țară pentru absorbția fondurilor europene cu zeci de miliarde de euro învestite în mii de kilometri de infrastructură rutieră și feroviară. Avem de învățat multe de la polonezi. După o călătorie scurtă am ajuns în gara din Malbork, o construcție ceva mai mică dar la fel de frumoasă. De acolo am mers un kilometru până la principala atracție turistică din acest orășel, castelul.

Castelul din Malbork este fără dubiu cel mai spectaculos castel al Poloniei, fiind în același timp una din cele mai mari fortificații ca suprafață din lume. A fost construit de Ordinul Cavalerilor Teutoni în secolul 13, numele așezării fiind în acele vremuri Marienburg.

Pentru a vă da puțin context o să încep cu un scurt istoric al Teutonilor. Ordinul Cavalerilor Germani ai Fecioarei Maria de Ierusalim (sau al Cavalerilor Teutoni) fost înființat la Ierusalim având în componență în majoritate cruciați veniți din Bremen sau Lubeck (numele vine de la tribul germanic al teutonilor). După ce Ierusalimul a fost pierdut de creștini noul sediu al ordinului a devenit cetatea Akko (Acre) de la Mediterană fiind baza principală a pelerinilor europeni care venea să viziteze locurile sfinte. Deși scopul lor inițial era de a oferi cazare și ajutor medical pelerinilor, la începutul secolului 13 ordinul a devenit unul militar pregătit să apere teritoriile sfinte. În același secol sediul a fost mutat din nou la Veneția iar cavalerii au fost însărcinați cu creștinarea sau convertirea la catolicism a unor zone ale Europei, incluzând Transilvania (teutonii sunt strămoșii sașilor din Țara Bârsei), Lituania sau Polonia. După ce au făcut cuceriri în jurul Mării Baltice inclusiv portul Danzig (Gdansk de astăzi) au fost răsplătiți de Papă primind aceste teritorii. Ordinul Teuton a stat la bază înființării Ducatului de Prusia și a păstrat controlul asupra Tarilor Baltice și a nordului Poloniei de astăzi (regiunea Pomerania) pentru mai multe secole. În Pomerania și-au stabilit și prima capitală construind un castel impunător la Marienburg (în germană orașul Mariei). Castelul avea un loc strategic bine aparat de cetățile din jur cu acces la rutele comerciale către râul Vistula și Marea Baltică. În secolele ce au urmat a fost pe rând reședința regilor Poloniei și ai Prusiei. Naziștii au acordat mare importanță castelului fiind un loc de pelerinaj pentru tineretul hitlerist datorită așa zisei moșteniri ariene a locurilor. Castelul a fost bombardat puternic de aliați în timpul celui de-al doilea război mondial. După război Pomerania a revenit Poloniei, iar localitatea a fost redenumită Malbork. Chiar și în prezent există un sentiment în rândul germanilor că regiunea ar trebui să le revină, subiectul fiind unul delicat pentru localnici.

Castelul Malbork a fost renovat aproape integral după bombardament iar în prezent este unul din cele mai vizitate locuri din nordul Poloniei. Am mers mai întâi la centrul pentru vizitatori de unde am cumpărat biletele. Pentru că era luni câteva camere ale castelului nu se puteau vizita însă am putut vedea foarte multe locuri chiar și așa. Prețul redus de luni (8 zloți) includea un audio-ghid și o hartă a castelului, iar tururi cu ghid erau disponibile la ore fixe. Nu am mai așteptat și am intrat în castel cu căștile pe urechi impresionat de dimensiunile construcției. Castelul are 3 rânduri de fortificații fiecare din ele cu ziduri înalte, șanțuri adânci care erau umplute cu apă și intrări care se făceau doar de pe podurile suspendate dincolo de porțile groase din fier. Dincolo de toate fortificațiile se află curtea interioară a palatului, zona în care s-au păstrat și cele mai multe din vechile decorații. După turul de o oră am mers pe malul râului Nogat de unde se vede cea mai frumoasă priveliște a castelului.

După ora prânzului am revenit la gară pentru a lua trenul înapoi spre Gdansk. Aveam o mulțime de locuri de văzut și deja era târziu. Numai bine că până am ajuns la gară a ieșit și soarele dintre nori și așa a rămas tot restul zilei.

Gdansk este în prezent principalul port al Poloniei. Orașul Gdansk are 400.000 de locuitori, dar zona metropolitană denumită și tri-city are peste un milion. Este vorba de 3 orașe importante aflate la o distanță mică unul de altul, Gdansk (orașul vechi), Gdynia (portul comercial) și Sopot (principala stațiune la mare).

Prima oprire din Gdansk, a fost muzeul Solidarității (Solidarnosc) aflat în zona industrială a orașului. Muzeul a fost deschis recent, în 2014, fiind construit din fonduri europene în memoria mișcării revoluționare poloneze. Din păcate era închis, totuși am putut admira construcția modernă dar am aflat și câteva informații. Mișcarea Solidarnosc s-a înființat în 1980 ca sindicat portuar la Gdansk conducând mai multe proteste împotriva regimului comunist. Sindicatul condus de Lech Walesa a fost centrul revoluției poloneze din 1989 ce a dus la schimbarea regimului iar viitorul președinte a fost chiar Walesa, devenit intre timp un simbol pentru Gdansk. Ca o părere subiectivă aici e marea diferență intre Polonia și România de astăzi, dacă la noi membrii ai aceluiași regim au preluat puterea, în Polonia ea a fost preluată chiar de revoluționari iar diferențele rezultate din anii în care noi am stagnat se văd azi cu ochiul liber.

Lăsând istoria recentă deoparte, Gdansk a avut un rol foarte important în Europa de multe secole încoace. În cadrul Poloniei, Prusiei și al Germaniei a fost unul din cele mai importante centre comerciale și cel mai bogat oraș de la Marea Baltică. Această bogăție și tradiție se observă îndeosebi în centrul vechi unde se găsesc mii de case care de care mai frumoase. Știam că Gdansk este un oraș frumos, însă ce am găsit a fost mult peste așteptările mele.

Cum am intrat în centrul vechi (Stare Miasto) am descoperit străzi de o frumusețe rară, ce este mai impresionant este starea extrem de bună în care se află toate aceste clădiri vechi, vopsite colorat și renovate dând impresia că sunt noi. O plimbare prin Gdansk se simte ca o călătorie de două sute de ani înapoi în timp în vremea de glorie a Prusiei. Principala stradă din oraș este Ulica Druga, o stradă lungă pietonală unde se aliniază case foarte pitorești. La capetele ei se află Poarta de Aur împodobită cu statui aurite și piața centrală, Dlugi Targ (adică Piața Lungă) unde se află case chiar mai spectaculoase. Piața are o formă dreptunghiulară iar cele mai remarcabile clădiri sunt Turnul Primăriei, Curtea Artus (unde aveau loc întâlnirile negustorilor) și Poarta Verde (care în prezent este roșie, ce face legătura cu canalul navigabil). Cea mai impozantă construcție din oraș se află și ea în apropiere. E vorba de Biserica Sfânta Maria, cea mai mare biserică luterană până la momentul convertirii ei la catolicism după război și una din cele mai mari construcții din cărămidă ale lumii. Biserica impresionează prin dimensiuni dar interiorul este modest specific bisericilor protestante. Aproape de biserică am mai descoperit câteva mici bijuterii – strada Mariacka, una din cele mai vechi din Gdansk și capela Krolewska, vopsită într-un roz orbitor.

Dincolo de Poarta Verde am mers pe frumoasa promenadă construită pe malul râului Motlawa care se numește Dlugie Pobrzeze sau Podul Lung (cum altfel, doar toate locurile din oraș sunt “lungi”). Zona de pe malul apei este probabil cea mai recunoscută din vederile orașului Gdansk cu aceleași case vechi colorate ce se oglindesc în apă. Pe canal se află SS Soldek primul vas construit în Polonia după război dar și vechiul velier Gdynia transformat în restaurant. Un alt simbol al orașului este vechea macara (Zuraw) ce era folosită la descărcarea mărfurilor venite pe vase, de altfel cea mai bine păstrată construcție de acest fel din Europa. Atât în piața centrală cât și pe malul râului se regăsesc zeci de terase și restaurante ce așteaptă turiștii.

Gdansk se află la intersecția mai multor râuri iar la nord de orașul vechi, Motlawa se varsă în cea mai importantă cale fluvială a țării, Vistula, ce la rândul ei peste câțiva kilometri se varsă în Marea Baltică. În apropiere de vărsare se află Westerplatte, locul unde a început al doilea Război Mondial. În perioada interbelică Gdansk (Danzig în germană) avea statutul de oraș liber, iar Polonia avea dreptul de a folosi porturile de aici, staționând o mică garnizoană aproape de vărsarea Vistulei. La 1 septembrie 1939 a început invazia Poloniei chiar la Gdansk când bastionul polonez de la Westerplatte a fost bombardat și la scurt timp cucerit. După o lună și cinci zile întreaga Polonie avea să fie ocupată.

Gdansk a avut un rol mare în istoria lumii și a fost unul din cele mai bogate orașe europene la începutul secolului trecut. Chiar dacă a fost în mare parte distrus de bombardamentele aliate a fost renovat ulterior iar astăzi arată excelent atrăgând o mulțime de turiști. Eu am rămas profund impresionat de Gdansk care s-a dovedit a fi unul din cele mai frumoase orașe pe care le-am vizitat în Europa. Poate sună puțin ciudat ținând cont că se află în Polonia, dar Danzig este cel mai frumos oraș german pe care l-am vizitat. Asemenea regiunii Pomerania, orașul este german din toate punctele de vedere, evident fără să țin cont de locuitorii de astăzi. Nu cred că există oraș mai frumos în Germania și este clar de ce nemții regretă așa mult pierderea portului. Dincolo de asta, e un loc care trebuie neapărat sa-l vedeți și care sigur o să vă depășească așteptările. Data viitoare când voi ajunge aici sigur nu va fi doar o zi și sigur nu va fi lunea. Seara am luat taxiul spre aeroport unde am aflat că zborul meu avea o întârziere de 30 de minute. Am fost destul de îngrijorat, ținând cont că escala mea la Varșovia dura doar 40 dar cumva în doar 10 minute am putut schimba avionul ba chiar mi s-a transferat și bagajul cu bine și puțin după miezul nopții am revenit acasă.

 

Am ajuns seara la aeroportul Lech Walesa

DSC00729

 

La plimbare seara prin Gdansk. Restaurantele se închiseseră

DSC00740

 

Vaporul turistic Gdynia

DSC00735

 

Lunea, toate muzeele sunt închise în Gdansk

DSC01121

 

Gara din Gdansk dimineața

DSC00764

 

Am luat Intercity spre Malbork

DSC00914

 

Interiorul e foarte modern

DSC00916

 

Gara din Malbork

DSC00783

 

Orășelul Malbork

DSC00913

 

Intrarea la muzeul castelului

DSC00787

 

Am primit și audioguide

DSC00791

 

Harta cetăților teutone

DSC00795

 

Primul rând de fortificații

DSC00801

 

Castelul interior

DSC00902

 

Șanțurile erau pe vremuri umplute cu apă

DSC00806

 

Ușile groase de metal

DSC00808

 

Ultima fortificație spre palat

DSC00824

 

Curtea interioară

DSC00833

 

Detaliile picturilor se mai păstrează și azi

DSC00839

 

Curtea castelului

DSC00864

 

Lângă castel curge râul Nogat

DSC00881

 

Cum arăta castelul după război

DSC00906

 

Din nou la gara din Gdansk

DSC00770

 

Centrul Solidarnosc din Gdansk

DSC00929

 

 Vechea moară

DSC00940

 

Cum ajungi în centrul orașului dai de clădiri care de care mai frumoase

DSC00952

 

Clădirea academiei

DSC00956

 

Poarta de aur

DSC00960

 

Strada lungă, principala arteră din Gdansk

DSC00965

 

Casele sunt impresionante

DSC00970

 

La capătul străzii se deschide piața centrală

DSC00980

 

Dlugi Targ sau piața lungă

DSC00992

DSC01002

 

Turnul primăriei și Artus Hall

DSC00994\

 

Clădirile sunt absolut superbe

DSC00996

DSC01017

DSC01000

 

Catedrala Sf. Maria

DSC01022

 

Interiorul este modest

DSC01033

 

Gdansk are clădiri speciale la tot pasul, chiar și dincolo de centru

DSC01087

DSC01084

 

Strada Mariacka

DSC01040

 

Capela Krolewska

DSC01088

 

O gustare la prânz – ciorbă vânătorească, bere și pentru încălzire votcă din partea casei 

DSC01132

 

Poarta “verde” face legătura dintre piață și canalul maritim

DSC01001

 

Podul lung, promenada de malul râului Motlawa

DSC01010

 

Promenada este împânzită de terase

DSC01043

 

Vechea macara, unul din simbolurile orașului

DSC01049

 

Vaporul SS Soldek

DSC01054

 

Podul lung

DSC01060

 

Vedere din capătul nordic al promenadei

DSC01070

 

 

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.