Ultima atracție importantă pe care am văzut-o la Sankt Petersburg a fost palatul Ecaterinei de la Tsarskoe Selo. Am vizitat palatul în penultima zi petrecută în Rusia. Ultimele două seri la Sankt Petersburg ne-am dus și la balet pentru a vedea marile creații ale lui Ceaikovski: Lacul Lebedelor și Spărgătorul de Nuci. Despre aceste ultime amintiri din Capitala Țarilor o să vă povestesc în cele ce urmează.
Despre Tsarskoe Selo pot spune că a fost locul cel mai dificil de vizitat. Palatul Ecaterinei, cea mai mare atracție de pe domeniul regal de acolo este un loc care zilnic este luat cu asalt de mii de turiști, iar pentru că palatul nu este foarte mare se poate vizita doar în grupuri mici. Astfel, cozile la intrare pot deveni uriașe, iar mulțime vizitatori nu reușesc să intre deloc.
Există bilete online la Palatul Ecaterinei. Pentru fiecare zi se pun la dispoziție 100 de bilete. Acestea se publică pe site la miezul nopții cu două săptămâni în avans, iar în câteva secunde dispar. Operatorii de tururi și bișnițarii le cumpără instant. Nu am avut nicio șansă să găsim bilete pe net. Tururile cu bilete incluse costă sute de euro și nu se punea problemă să rezervăm unul. Singura variantă pe care o aveam era să mergem dimineața devreme, să ne punem la coadă și să sperăm că nu durează prea mult până intrăm.
Palatul are și un program mai ciudat: vara se deschide abia începând cu ora 12. Citisem că cine ajunge după amiaza deja nu mai are șanse la bilete, astfel că am decis să plecăm devreme, înainte de deschidere.
Am plecat așadar dimineața cu o mașină Yango de la hotel. Tsarskoe Selo se află la 25 de kilometri sud de Sankt Petersburg. O bună parte din drum este pe autostradă astfel că am ajuns acolo repede, în jumătate de oră.
Șoferul ne-a lăsat la intrarea sudică în domeniu. Era ceva mai departe de palat dar a fost mai bine pentru că ne-am putut plimba prin parcul Alexander Acesta se întinde pe aproape 200 de hectare și include lacuri, canale artificiale și o pădure deasă.
Înainte de a vizita palatul am dat o tură pe la tarabele cu suveniruri. Localnicii din Tsarskoe Selo încearcă și ei să profite de numărul mare de turiști. Am luat și noi câteva lucruri pentru că prețurile erau mai mici decât la Sankt Petersburg.
La Tsarskoe Selo răsuna muzica. Am fost întâmpinați de o fanfară care intona cântece patriotice și apoi am ascultat muzică clasică la clarinet.
Am mers apoi către intrarea la palat. Zidurile clădirilor sunt toate colorate elegant cu albastru, alb și auriu.
Biserica Înălțării
Pentru a merge la casa de bilete a palatului mai întâi am cumpărat un bilet la grădini. Accesul în curte se deschide de la ora 10. Am intrat și noi pe la 10 și jumătate când deja era o coadă de sute de persoane cu toate că palatul se deschidea abia la 12.
Ne-am pus așadar la coadă și cu rândul am mai aruncat un ochi prin grădinile palatului.
Imediat ce s-a deschis accesul a urmat o mare îmbulzeală. Se strânseseră deja mii de turiști iar cei veniți mai tarziu (în mare parte chinezi) au încercat să taie rândul. Ne-am ținut tare pe poziții, dar și așa am fost depășiți de câteva zeci.
De la deschiderea caselor a mai durat o oră până am ajuns la intrare. Așteptând, am mai citit din pliante câte ceva despre istoria locului.
Tsarskoe Selo înseamnă “Satul Țarului”. Acest nume a fost redat localității recent, în perioada comunistă aceasta se numea Pushkin. Palatul de aici era, alături de Peterhof, reședința imperială de vară.
Castelul a fost început de Ecaterina I, soția lui Petru cel Mare, în 1717, și mai târziu a fost extins de alți conducători ai Imperiului Rus. Clădirile sunt construite în stil Rococo, iar fațada aurie a palatului era pe timpuri decorată cu aur masiv (peste 100 de kilograme). Cele mai multe camere din interior erau și ele aurite, iar cea mai faimoasă cameră din palat era construită complet din chihlimbar.
Palatul a fost în mare parte distrus în timpul asediul german al Leningrad și a fost reconstruit fidel arhitecturii originale abia în 2005.
Într-un final am sosit la intrare. Accesul este permis pe grupuri mici, de cate 20-25 de vizitatori o dată.
Am intrat! După mai mult de 2 ore de stat la coadă… Turul interior se face pe cont propriu, cu audio ghid.
Camerele luxoase din palat
Marea sală de bal
Palatul renovat nu mai e decorat cu aur adevărat, dar cândva era…
Portretul Ecaterinei
Amber Room – camera de chihlimbar este vedeta
Camere absolut impresionante
Turul a durat cam 40 de minute. La final am trecut pe la cafeneaua din palat pentru a servi o gustare de prânz.
Am ieșit apoi pentru a continua plimbarea prin grădini
Cozile crescuseră uluitor când am ieșit. La cum se mișca treaba, cred că foarte mulți turiști au rămas pe afară.
Florile din grădini sunt splendide
Galeria de artă
Vederi cu grădinile de sus
Lacul cel mare și pavilionul Grotto
Ne-am așezat pe malul lacului și am hrănit pasările
Micul Hermitage
La finalul plimbării. Am revenit la palat iar apoi afară în căutarea unui taxi.
Înapoi la Sankt Petersburg.
Reveniți la hotel am rămas să ne odihnim restul zilei. Excursia la Tsarskoe Selo a fost frumoasă dar la fel de obositoare. Seara aveam rezervare la teatrul Marinsky, marele balet din Sankt Petersburg a cărui trupă este faimoasă în toată lumea.
Am rezervat bilete la spectacol din timp, încă de acasă. Biletele se pot lua de pe site-ul lor iar prețurile variază între 30 și 300 de euro. Cam toate spectacolele sunt sold-out, iar dacă rămân bilet sunt doar cele mai scumpe.
Teatrul Marinsky poate fi și el considerat una din marile atracții la Sankt Petersburg. Aceasta este scena unde Piotr Ilici Ceaikovski a avut premiera pentru câteva din cele mai mari spectacole ale sale. Aici veneau la spectacole Țarii și invitații lor de seamă, tradiția baletului fiind una din cele mai de seamă moșteniri culturale ale Imperiului Țarist.
Am asistat la spectacolul “Spărgătorul de Nuci”. Baletul lui Ceaikovski a avut premiera în 1892 chiar pe această scenă, rămânând și în prezent o capodoperă reprezentată de baletele din lumea întreagă.
Povestea are loc de Crăciun în casa familiei Stahlbaum. Micuța Clara primește cadou un soldățel de lemn – spărgător de nuci de jucărie. Adoarme cu el și visează că ajunge într-o lume magică întâlnind personaje de basm.
Impresionanta sală de spectacol
La pauza dintre acte, am făcut o plimbare prin muzeul teatrului
Nu mai fusesem niciodată la balet și recunosc… principala mea teamă înainte de spectacol era să nu mă plictisesc groaznic. Mă și gândeam că o să adorm până la final.
Spectacolul a fost în schimb, contrar așteptărilor mele, excepțional. Chiar am am fost fascinat de balet. Majoritatea ariile din Spărgătorul de Nuci le cunoșteam deja bine, iar dansul și costumele au fost încântătoare.
Au fost minute bune de aplauze în picioare la final
Ultima zi în oraș, nu am mai vizitat atât de multe. Am mers mai întâi peste drum de hotel la Mănăstirea (Lavra) Alexander Nevsky. Aceasta este una din cele mai vechi din oraș, fiind ctitorită chiar de Petru cel Mare. Nu am poze din biserică, pentru că fotografiatul este interzis, dar vă pot spune că este foarte frumoasă.
Alexander Nevsky Lavra mai adăpostește un cimitir foarte important pentru istoria Rusiei, un adevărat panteon național. Acolo sunt înmormântați mari oameni ai culturii și științei precum Ceaikovski, Dostoievski, Lomonosov sau Borodin.
Am mai trecut, tot pe aproape, în nordul orașului pe la mănăstirea Smolny. Complexul a fost construit special pentru Elizabeta, fiica lui Petru cel Mare care a decis să se facă măicuță după ce i s-a refuzat succesiunea la tron. Mănăstirea este imensă iar biserica sa albastră e considerată una din cele mai frumoase ale Rusiei.
Am încheiat ziua și sejurul nostru – unde credeți ? – tot la balet. Ne-a plăcut mult prima experiență și am repetat-o pentru a vedea probabil cel mai faimos spectacol de bilet, tot creația lui Ceaikovski – Lacul Lebedelor. Am mers la celălalt teatru faimos din oraș, la Mihailovski. Acolo biletele sunt ceva mai ieftine, dar spectacolele sunt la fel de renumite.
Gata de un nou spectacol de balet 🙂
Lacul lebedelor este povestea de dragoste între printul Siegfried și Odette, frumoasa transformată în lebădă de un blestem. Vrăjitorul Rothbart încearcă să le distrugă iubirea păcălindu-l pe Siegfried dar la final dragostea învinge (în varianta celor de la Mihailovski, există și variante cu final tragic).
Baletul nu este poate la fel de distractiv și colorat precum Spărgătorul de Nuci, dar unele momente de dans sunt absolut uluitoare. Mi-a plăcut mult și spectacolul acesta, asemenea primului. Acum pot spune că am văzut cele mai mari capodopere ale lui Ceaikovski chiar la el acasă.
Cu aceasta a treia parte, închei povestirea mea de la Sankt Petersburg – un oraș extraordinar de frumos, cu nenumărate atracții, răcoros vara dar și foarte aglomerat cu turiști în sezon. Vacanța noastră era doar la jumătate – mai departe mergeam spre Statele Baltice: Letonia și Lituania.
