Ultimele două zile în zona Kansai le-am petrecut făcând o vizită la Nara și revenind la Kyoto pentru a vedea alte câteva locuri. Fiind vorba de cele mai importante orașe din Japonia din punct de vedere istoric unde tradițiile s-au păstrat cel mai bine, m-am gândit cu ocazia articolul să vă povestesc și puțin despre obiceiuri în fascinanta cultură japoneză.

Nara este una din cele mai vechi capitale ale Japoniei fiind sediu imperial pentru mai multe decenii în secolul 8 până ce capitala s-a mutat la Kyoto. Templele din Nara, construite în acele vremuri au fost păstrate bine de-a locul secolelor, astăzi fiind o importantă atracție turistică ca parte din complexul Nara Park. O altă mare atracție la Nara sunt miile de căprioare ce pot fi regăsite peste tot prin parc.

Pentru a ajunge la Nara am luat trenul local din Osaka. Nu există trenuri de mare viteză dar nici distanța nu a fost prea mare – am făcut cam 45 de minute. De la gară există autobuze turistice care fac un traseu circular oprind pe la toate templele importante. Am luat un asemenea autobuz și după câteva minute am coborât la Todai-ji, cel mai vechi și important templu.

De la sosirea la templul Todai te vei trezi imediat înconjurat de simpaticele căprioare. Sunt extraordinar de blânde și sunt obișnuite cu turiștii. Pe aleea principală există mulțime de vânzători de „Deer snacks”, un fel de biscuiți sărați care se pare că le plac foarte mult. Ne-am distrat și noi hrănind mai multe dintre ele și cel mai draguț lucru la ele mi s-a părut că sunt dresate să mulțumească. După ce le hrănești, fac o plecăciune în stil tradițional japonez. Arrigato!

Templul propriu-zis, adică sala marelui Buddha este cel mai mare din toate pe care le-am vizitat în Japonia și unul dintre cele mai frumoase. Great Buddha Hall a fost pentru mult timp cea mai mare construcție din lemn din lume. Clădirea cea mare adăpostește o imensă statuie din fier care îl reprezintă pe Buddha. Templul mai adăpostește și alte câteva statui de mari dimensiuni dar și o machetă cu structura inițială din perioada Nara.

Ne-am mai plimbat apoi prin curțile complexului și pe pajiștea imensă unde am găsit sute de cireși infloriți și aceleași căprioare prietenoase peste tot. Am renunțat să mai vizităm celelalte temple; am mai stat să mai hrănim animalele iar apoi am luat la pas spre gară prin zona cu magazine. Un suvenir important de la Nara sunt căpșunile mari și zemoase. Nu sunt deloc ieftine dar merită încercate. Noi am luat la pachet și le-am servit pe tren după ce am poposit în zona modernă din Nara pentru a servi prânzul.

La plecare nu am ne-am dus înapoi spre Osaka ci am mers cu trenul local în direcția Kyoto pentru a opri la Inari. Fushimi Inari este un altul din mulțimea de temple importante din Kyoto, renumit pentru mulțimea de porți Torii aliniate pe un traseu lung prin pădure. Pentru japonezi o poartă Torii are o mare importanță religioasă fiind un fel de portal între lumea reală și cea spirituală. La Inari s-a cultivat un obicei de secole ca familiile din regiune să cumpere o poartă, inscripționându-și numele pe ea, cu toate că o poartă costă echivalentul a multe mii de euro.

Astfel s-a ajuns astăzi la peste 10.000 mii de porți aliniate pe dealurile din jurul templului. Aleile cu porți portocalii oferă oportunități pentru fotografii excelente, problema este totuși aglomerația de turiști. Întregul traseu are 4 kilometri și se poate parcurge la cam într-o oră și jumătate dar într-o zi aglomerată timpul este de 2 sau de 3 ori mai mare. Am prins și noi o asemenea zi, cu foarte mulți turiști veniți la Fushimi Inari așa că după câteva sute de metri și zeci de poze am decis să facem cale întoarsă. De la gară am luat trenul spre Kyoto și apoi am revenit cu Shinkansen la Osaka.

După ultima noapte de cazare la Osaka nu ne-am grăbit să plecăm spre Tokyo prea repede. Ne-am decazat de la hotel, am lăsat bagajele acolo și am petrecut ziua din nou la Kyoto. Am ales să vizităm două locuri unde încă nu ajunsesem: palatul Nijo și piața Nishiki două locuri importante din centrul orașului. A fost o zi ploioasă (singura din concediul nostru) așa că am plecat de la hotel echipați cu umbrele.

Nijo este unul din cele două mari palate din centrul Kyoto. Celalalt este palatul imperial unde o vizită se planifică mai complicat cu rezervare în avans. La Nijo este mai simplu și conform review-urilor pe care le-am citit este cel puțin la fel de interesant. Complexul palatului este întins pe o zonă amplă cu un parc verde înconjurat de ziduri și de un râu artificial. Sunt două pavilioane principale, dintre care unul se poate vizita. La interior se intră fără încălțări iar fotografiile sunt interzise. Camerele din palat sunt mari dar foarte simple. Tatami pe jos și tapete colorate din pânză în loc de pereți. Se mai pot vedea sculpturi sau vase din jad, dar cam atât. Nu există mobilă sau alte obiecte specifice palatelor occidentale.

Cel mai mult la Nijo mi-au plăcut grădinile pline de flori de toate feluri inclusiv o mulțime de cireși infloriți. Am găsit la Nijo un food court unde am servit sushi pe o bancă asistând la un spectacol cu muzică tradițională. După masă am părăsit palatul pentru a merge în zona modernă din centrul Kyoto.

În inima orașului se află piața alimentară Nishiki, un loc preferat pentru localnici dar devenit o mare atracție turistică fiind ideal pentru a vedea sau cumpăra cele mai neobișnuite mâncăruri japoneze. Nishiki este un loc grozav pentru suveniruri culinare – wasabi, sake sau dulciuri dar și pentru a savura specialitățile locale la una dintre taverne.

Aici ne-am despărțit de Kyoto și de Kansai. Am revenit la hotel pentru a ne lua bagajele și apoi am „zburat” cu trenul Shinkansen spre Tokyo. Două ore și ceva mai târziu soseam deja la Tokyo Station.

Cum am promis, la final vă las cu câteva lucruri despre obiceiurile japonezilor pe care le-am structurat mai degrabă în sfaturi pentru un vizitator străin prin Japonia.

 

Prima impresie pe care o are oricine în Japonia este de ordine dusă la extrem. Există reguli foarte clare pe care toată lumea le respectă cu strictețe și în semn de respect este bine să le urmezi. Respectul este o parte cheie în societate, respectul pentru semeni, pentru cei mai în vârstă, pentru muncă și pentru mediul înconjurător. Japonezii sunt totuși înțelegători cu turiștii străini și nu se așteaptă ca aceștia să cunoască toate aceste reguli.

 

La plimbare

  • Nu e ușor să ceri direcții despre cum ajungi undeva pentru că foarte putini localnici vorbesc engleză. E bine să știi pronunția în japoneză a locului unde vrei să mergi. Japonezii sunt totuși foarte săritori și amabili. Am întâlnit situații când am întrebat ceva și s-a ajuns să se strângă o mulțime de localnici până s-a găsit unul care să ne poată răspunde la întrebări.
  • Nu arăta cu degetul. Pare amenințător pentru japonezi. Mai elegant este să arăți cu toată mana cu degetele apropiate. Când e cazul mulțumește respectuos printr-o plecăciune din corp.
  • Nu există coșuri de gunoi în oraș. Se așteaptă de la fiecare să păstreze gunoaiele și să le ia acasă. Dacă consumi ceva într-un loc poți arunca resturile acolo dar este nerespectuos să arunci resturi din altă parte. Asta te învață și să te gândești mai mult la mediu.
  • Fumatul este interzis în locuri publice exterioare (pe stradă sau în parc). Este permis doar în locuri special amenajate. Unele din aceste locuri pot fi neobișnuite pentru noi – spre exemplu într-o cabină în mijlocul unui bulevard, în anumite vagoane din tren sau în unele restaurante și baruri.

 

La templu

  • Atât în temple budiste cât și cele șintoiste, turiștii sunt bine-veniți în majoritatea zonelor. Te poți alătura la rugăciune sau poți face obiceiurile împreună cu localnicii. Mai mult, respectarea tradițiilor lor va fi o bucurie pentru cei de acolo.
  • Nu există ținută obligatorie la templu, dar e bine să te îmbraci decent și mai important să faci liniște și să respecți pe pelerini și locul în sine. Toate templele au un izvor unde cu ajutorul unor polonice te poți spăla pe mâine. E respectuos să faci asta înainte de a vizita locul.
  • Japonezii sunt foarte superstițioși. Ei cumpără talismane care poartă noroc pentru diverse dorințe sau răvașe care le prezic viitorul. Toate acestea există și în variante în engleză pentru turiști. Dacă nimerești un răvaș cu ghinion el trebuie agățat pe o sarma din templu ca să fie „anulat”

 

La restaurant

  • Multă lume poate merge în Japonia cu stereotipul că o să mănânce doar sushi. Realitatea este că bucătăria japoneză este una dintre cele mai diversificate pe care le-am găsit și nu mă refer aici la restaurante internaționale. Printre felurile culinare cele mai cunoscute sunt Japanese BBQ (adică orice carne pe grătar care ți-o faci singur la plită), Tempura (fructe de mare sau legume deep-fried), tradiționalele supe Miso și Ramen, Okonomiyaki (un fel de omlete cu de toate), Yakitori (frigărui de pui) sau evident Sushi și Sashimi. Există restaurante specializate în fiecare din mâncărurile pe care le-am menționat și mai rar unul pe unde se pot servi toate.
  • Prețurile la masă pot varia enorm. Înainte de a te așeza verifică tipul restaurantului și meniul pentru a nu avea surpriza de a găsi o notă de plată cu prea multe zerouri. Nu vreau să spun prin asta că toate locurile sunt scumpe. Există locuri excelente unde prețurile sunt chiar mici. Depinde doar cui i se adresează locația.
  • Încearcă mâncarea de stradă. Standurile street food se găsesc de cele mai multe ori în parcuri și la atracții turistice majore. Aici poți întâlni uneori cele mai gustoase feluri de mâncare. Igiena este foarte bună iar preparatele sunt mereu proaspete.

 

La magazin

  • Există mici supermarketuri la tot pasul prin orașele mari. Au prețuri rezonabile și pot fi un loc bun pentru a cumpăra mâncare sau răcoritoare. Cele mai multe au și o secțiune cu medicamente și cosmetice.
  • E bine de știut că banii nu se dau din mana în mană. Se pun cu două mâini întinse pe o tăviță la casă iar restul este lăsat tot acolo. Multe magazine au case speciale care încasează banii automat.
  • Automatele cu produse se găsesc peste tot pe stradă și sunt extrem de utile. Sunt și mai ieftine decât orice alt magazin. Există automate cu suc, apă, cafea, dulciuri, înghețată sau chiar produse electronice sau de menaj. Le găsești întotdeauna când ai nevoie. Am avut sentimentul că imediat ce mi se făcea sete ajunge la un automat cu răcoritoare.

 

La gară

  • Regulile de îmbarcare sunt foarte stricte. Pe panourile electronice se afișează informații precum numărul de vagoane ale trenului sau tipul lor. În funcție de asta lumea se așează la coada de îmbarcare conform cu locul de pe bilet.  Așteaptă liniștit și cu câteva secunde înainte de ora plecării poziționează-te în fața vagonului potrivit la coadă pentru o urcare cât mai eficient.
  • Trenul vine întotdeauna la timp! Nu iți fă nicio grijă în sensul acesta.Noi spre exemplu, la primul tren luat în Japonia am ajuns cu două zeci de minute înainte de plecare și am fugit spre peron (ceva foarte neobișnuit pentru ei). Am ajuns ca în ultimele zile să sosim cu 5 minute înainte la gară, să mergem să servim o cafea relaxat, iar cu un minut înainte să ne îndreptăm calmi spre peron.
  • Prin gări și metrou, cele mai multe stații nu au scări rulante. Asta este intenționat pentru a încuraja cât mai mult mersul pe jos. Există lifturi accesibile în orice stație dar ele trebuie folosite doar de persoanele care chiar au nevoie.

 

La gara Osaka, de data asta am luat trenul local spre Nara

 

Arhitectură tradițională la Nara

 

Am întâlnit sute de căprioare la Nara Park

 

 

Sunt foarte blânde și pot fi hrănite cu snacks-uri speciale

 

Poarta templului Todaiji

 

O mulțime de turiști în vizită

 

Intrarea la templu

 

Todai-ji, în toată splendoarea sa

 

Aceiași cireși infloriți

 

Vizitatorii aprinzând lumânări

 

Hala mare

 

Statuia uriașă din fier a lui Buddha

 

Macheta complexului

 

Alte statui prin templu

 

Copiii trec prin gaura din pilon, pentru noroc

 

La plecare de la Todai-ji

 

Vederi din parc

 

Miri la sesiuni foto. Varianta modernă și cea tradițională

 

La hrănit căprioare

 

Zona de odihnă

 

Traversare regulamentară

 

Căpșunile sunt o specialitate la Nara

 

Zona modernă din oraș

 

Am dat o tură de cumpărături

 

Cu trenul în direcția Kyoto

 

Gustare la pachet

 

Am oprit la stația Inari

 

Pentru a vizita templul Fushimi Inari

 

Harta Fushimi Inari

 

Clădirea principală din templu

 

Imagini cu porțile Torii. Sunt câteva mii

 

La Kyoto am luat trenul rapid spre hotel

 

Ziua următoare am revenit la Kyoto pentru a vizita castelul Nijo

 

Poarta castelului

 

A fost singura zi cu ploaie din concediul nostru

 

Dar am venit pregătiți

 

Palatul central

 

Înauntru se intră fără încălțări iar fotografiile sunt interzise

 

Din nou afară. Mai multe poze cu cireși

 

Fortificațiile castelului

 

Am asistat la un mic spectacol tradițional

 

O gustare la castel

 

Zona modernă din Kyoto

 

Nishiki Market

 

Locul unde poți gusta cele mai bune preparate japoneze

 

Dulciuri simpatice

 

Wasabi și alte mirodenii

 

Plin de lume prin piață

 

Platouri cu sushi

 

Legume murate

 

și alte ciudățenii

 

 

Băutura preferată în Japonia. Ceaiul cu matcha

 

Seara am luat trenul înapoi spre Tokyo.

 

Din nou la Tokyo Station