Albania – Din munți până la Tirana

Cu ocazia călătoriei în Kosovo, am putut revedea și Albania. Nu am stat decât foarte puțin: am trecut vama dinspre Kosovo dimineața iar seara am decolat de pe aeroportul din Tirana. A fost timp totuși pentru a vedea câteva din cele mai interesante locuri din capitala Albaniei unde am fost pentru prima oară.

Am plecat cu un microbuz din Prizren, oraș aflat la vreo 40 de kilometri de graniță iar după nici o oră am intrat în Albania. Pe drum ni s-au cerut pașapoartele și s-a făcut o listă cu pasagerii care a fost predată la vamă. Altfel, nu ne-a cerut nimeni pașaportul și n-am primit vreo stampilă de intrare. Albania și Kosovo sunt două state foarte apropiate politic (unii vorbesc despre cele două ca Albania mare), iar granița dintre ele este una mai mult de formă.

Imediat după sfârșitul războiului din Kosovo și proclamarea unilaterală a independenței a început construcția autostrăzii Tirana – Pristina în ideea de a apropia și mai mult cele două state. Drumul a fost construit de compania americană Bechtel și este una din cele mai complexe autostrăzi europene care traversează un lanț muntos foarte înalt. Drumul dintre cele două orașe dura înainte 7-8 ore iar acum se fac aproximativ 4 ore. Ce e drept, sunt câteva mici secțiuni încă neterminate din autostradă, dar spre deosebire de ce a terminat Bechtel la noi (adică mai nimic) acolo parțile cele mai importante au fost realizate.

Autostrada arată spectaculos, cu multe poduri, tunele și viaducte iar peisajul montan de pe drum este foarte pitoresc. Pe drum am făcut o scurtă pauză de masă la o benzinărie iar pe la ora prânzului am sosit la autogara din Tirana. La Tirana am dat de o căldură sufocantă cu termometrele trecute bine de 40 de grade.

Primul loc vizitat la Tirana a fost piața Skanderbeg, una dintre cele mai mari ale Europei. Piața dreptunghiulară este înconjurată de câteva dintre cele mai importante clădiri ale orașului – Palatul de Cultura, Moschee Ethem Bey, Turnul cu ceas, Catedrala ortodoxă, Hotelul Tirana și Muzeul Combatanților – un important simbol din perioada comunistă. Gresia din piață încingea parcă și mai mult atmosfera iar localnicii se înghesuiau să găsească un traseu pe la umbra copacilor. Doar câțiva copii se jucau printre țâșnitoarele cu apă amenajate. Pe o latură a pieței domină statuia eroului național Skanderbeg alături de un drapel uriaș.

Singurul loc pe care l-am vizitat a fost geamia Ethem Bey, veche moschee din perioada otomană a uriașului. Moscheea a fost închisă în perioada regimului comunist al dictatorului Hohxa însă acesta nu s-a îndurat să o distrugă așa cum a făcut cu multe alte construcții religioase. Interiorul arată clar de ce nu a putut s-o facă – frescele și mozaicurile sunt de o frumusețe rară, la fel și dantelăria din lemn. Este o moschee mică în dimensiuni, dar detaliile artistice din interior sunt unice.

Deja nu mai suportam căldura și trebuia să plec de acolo. Ce pot fi o idee bună pe caniculă? Poate mersul la munte. Din fericire, Tirana este un oraș aflat la poalele munților. Din centru se poate ajunge la înălțime cu o cursă scurtă de autobuz și de acolo cu telecabina. Am schimbat câțiva euro în lek la un exchange pentru transport și am părăsit centrul cu primul autobuz spre Dajti. De acolo pleacă telecabina spre munte. Este una dintre cele mai mari din Europa, având o lungime de 5 kilometri. Am urcat în 15 minute sosind la peste 1000 de metri. Sus era deja altă viață. Temperatura mult mai plăcută, chiar adia puțin vântul. De pe munte se vede toată Tirana și până departe inclusiv Marea Adriatică. Am mers acolo la cină la Dajti Balkoni, unul din cele mai luxoase restaurante din Albania de unde se vede de la mese o panoramă splendidă.

Mai târziu am coborât cu telecabina înapoi. Am mai vizitat un alt loc mai răcoros din apropiere. Este vorba de muzeul recent inaugurat Bunk’Art care în scurt timp a devenit una din cele mai importante atracții turistice ale Albaniei. Este un muzeu amenajat într-un buncăr nuclear construit special pentru dictatorul comunist.

Enver Hohxa a condus un regim strict în Albania izolând țara de toate statele vecine. Albania a rămas cu decenii în urmă față de restul Europei iar populația a suferit de foamete. În acest timp, au fost construite zeci de buncăre anti-atomice în munți iar litoralul a fost împânzit cu mine anti-tanc. Mania lui Hohxa (sau cel puțin modul în care și-a manipulat populația) era că un atac străin e iminent. Albanezii se temeau permanent că italienii o să-i atace pe mare sau că iugoslavii vor atace cu arme nucleare (nu de parcă ar fi avut armele 🙂 ).

Unul din aceste buncăre aflat foarte aproape de centrul Tiranei era păstrat pentru evacuare rapida a lui Hoxha și al liderilor guvernului în caz de atac. Astăzi este Bunk’art – un muzeu foarte modern și interesant dedicat perioadei comuniste a Albaniei. Pentru a intra se trece cu mașina printr-un tunel la capătul căruia se deschide o vale de unde se văd porțile buncărului. Acesta dispune de un sistem extrem de complex de ventilație cu zeci de porți groase de metale care putea asigura izolarea sa ermetică. La interior se pot vizita apartamentul pregătit pentru Hoxha și camerele membrilor guvernului. Fiecare cameră era dotată cu echipament de protecție – măști de gaz și costume speciale dar și alimentare cu apă adusă de la mare adâncime. Am vizitat camera de comunicații, camerele soldaților și mare sală de întâlniri. Am putut vedea un film despre regimul lui Hohxa dar și mai multe camere transformate în muzeu al epocii comuniste. Multe informații utile, multe panouri interactive, în general un muzeu excelent organizat.

Puteam să mai stau mult și bine la Bunk’art (mai ales că înăuntru era 20 de grade) dar trebuie să mai ajung și la aeroport. Am revenit în piața Skanderbeg de unde am luat autocarul spre aeroportul aflat la 15 kilometri. Am avut mici dificultăți la vamă (pentru că nu aveam pe pașaport stampila de intrare în țară) dar după niște discuții am fost lăsat în pace. Zborul a plecat la timp iar seara am sosit la Budapesta. Am înnoptat la un hotel foarte aproape de aeroport iar dimineața devreme am decolat către București.

Vama Kosovo – Albania