Călătorie la capătul lumii – Partea 3 – Sosirea în Noua Zeelandă. Auckland și Insula Waiheke

 

Noua Zeelanda este cel mai îndepărtat loc în care am ajuns vreodată. În episoadele ce urmează o să povestesc despre vacanța petrecută pe cele două insule de la “capătul lumii”, în care am văzut peisaje naturale fantastice, am vizitat orașe moderne și am întâlnit oameni minunați. A fost unul din cele mai deosebite concedii, o adevărată aventură din care am rămas cu multe amintiri frumoase. Prima parte va fi despre sosirea la Auckland, cel mai mare oraș din Noua Zeelandă.

După două zile pe drum obositoare am ajuns într-un sfârșit pe aeroportul din Auckland. Eram nerăbdător să ajung mai repede la hotel să dorm, dar intrarea în țară a durat foarte mult. Românii nu au nevoie de viză pentru Noua Zeelandă iar trecerea de controlul pașapoartelor a fost partea ușoară. Ce a durat mult a fost controlul vamal. Zeelandezii au reguli extrem de stricte în ceea ce privește importul de bunuri de mai multe feluri, iar bagajele sunt verificate foarte atent pentru toți pasagerii. Nu e voie cu fructe, legume, produse din carne, semințe sau plante iar cantitatea de alcool și tutun permisă este foarte limitată. Se completează un formular vamal care include o declarație legată de toate aceste produse iar apoi fiecare bagaj este minuțios controlat. Stând la coadă am văzut zeci de oameni amendați pentru declarații neconforme și multe produse confiscate. Într-un final am intrat în Noua Zeelandă după vreo oră și ceva. Am scos niște dolari NZ de la bancomat iar apoi am luat autobuzul spre centrul orașului. Nici nu mai țin bine minte cum ajuns la hotel de oboseală dar știu că imediat am adormit.

Diferența de fus orar dintre București și Auckland este de 11 ore, adică e aproape invers. Soarele răsare când e noapte la noi. Venind obosit de pe drum și sosind seara am reușit o acomodare rapidă cu fusul orar pentru că am putut dormi încă din prima noapte pe ora locală.

Am fost acolo în luna martie. Asta înseamnă pentru ei începutul toamnei. Vremea a fost una perfectă pentru plimbări cu maxime pe la 20-25 de grade Celsius și temperaturi noaptea care nu coborau sub 15. Soare am avut în fiecare zi, norii și-au mai făcut apariția din când în când iar ploaie nu am prins decât vreo două ore. Mai mult, vacanțele școlare se terminaseră și vârful sezonului turistic trecuse așa că nu am avut nevoie de rezervări din timp pentru diverse activități cum ar fi fost în timpul verii. Consider că am ales o perioadă ideală pentru a vizita Noua Zeelandă.

Noua Zeelandă se întinde pe două mari insule (North și South) care au o împreună suprafață de 260.000 km2, adică doar puțin mai mult decât România. Populația în schimb este 4.5 milioane, concentrată în jurul câtorva mari orașe, dintre care cel mai important este Auckland unde trăiesc mai mult de o treime din locuitorii țării. Auckland este de departe cel mai mare, cel mai modern și cel mai bogat oraș, dar nu este și capitală din motive geografice: se află aproape de extremitatea nordică iar Wellington (capitala NZ) este mult mai bine poziționat.

Harta NZ

 

Traseul la care am ajuns a fost ales să includă cât mai multe locuri și l-am împărțit egal între cele două insule: 5 zile pe insula de nord și 5 în sud, având cazări la Auckland, Rotorua și Wellington (nord) și Fox Glacier și Queenstown (în sud). Primele două nopți am stat la Auckland la un hotel central. Aveam practic o zi întreagă pentru a vizita orașul după ce prima noapte a fost de recuperare.

O primă impresie din Noua Zeelandă au fost prețurile mari sau foarte mari pentru anumite produse sau servicii. Statul din Oceania este unul din cele mai scumpe ale lumii, iar Auckland este de departe cel mai costisitor oraș. Ca exemple, autobuzul de la aeroport a fost 18 NZ$, o apă la supermarket 3NZ$ sau o bere la terasă era 10$. 1 NZ$ valorează acum aproximativ 2.7 lei iar atunci când am vizitat era peste 3. Vă mai dau un link foarte interesant unde puteți vedea costurile medii în Auckland: Cost of Living – Auckland

Am început ziua cu o plimbare prin CBD (Central Business District cum numesc localnicii centrul orașului). O mulțime de zgârie nori și sedii ale marilor corporații internaționale stau alăturate unor clădiri vechi istorice cu arhitectură colonială iar peste toate se ridică Auckland Sky Tower, cea mai înaltă clădire de pe continent. Am mers pe Queen St, principalul bulevard din oraș, iar primul loc unde am ajuns a fost în port pentru a începe ziua cu o croazieră pe mare.

Cea mai populară excursie cu vaporul din Auckland este pe insula Waiheke aflată la jumătate de oră distanță. Sunt vreo zece plecări pe zi cu vaporul spre Waiheke și există astfel diverse pachete turistice cum ar fi Waiheke Explorer care include transportul cu vaporul dus-întors și autobuz double-decker care înconjoară insula oprind în locurile cele mai interesante. Am plecat cu un asemenea tur spre insulă. Marea a fost lină iar drumul confortabil. Am văzut vulcanul Rangitoto de pe drum dar și multe alte insulițe vulcanice din jur. Auckland este supranumit orașul vulcanic pentru că există peste 50 de cratere în zona sa metropolitană.

Sosind pe Waiheke ne-am îmbarcat direct în autocar și am ascultat informațiile ghidului. Pe drum am văzut multe case de vacanță, podgorii de vin și crame și golfuri pitorești la malul mării. Prima oprire a fost la Onetangi, unde se află cea mai frumoasă plajă de pe insulă ce se întinde pe 2 kilometri și are un nisip extrem de fin. Nu era vreme chiar de baie așa că nu am rămas pe plajă ci am mers la un restaurant în apropiere pentru a servi prânzul. Am mai mers pe la o altă plajă frumoasă – Palm Beach iar apoi am rămas prin Oneroa (centrul turistic al insulei). După prânz am revenit în port și am plecat spre Auckland, de data asta cu un feribot mai mare.

Revenind la țărm am dat o tură prin Wynyard Quarter, vechiul port industrial transformat recent în port turistic modern cu multe iahturi și veliere acostate printre terase și restaurante de lux. Este foarte interesant de văzut prin Wynyard cum diverse clădiri abandonate (depozite, hangare sau chiar containere) au fost estetizate și au primit utilitate. Am trecut pe podul pietonal Wynyard Crossing iar apoi am continuat plimbarea pe malul golfului Auckland pe promenada Waitamata, tocmai până la baza uriașului Harbour Bridge. Nu cred că am mai văzut nicăieri în lume atât de multe ambarcațiuni câte am văzut în portul din Auckland.

Am revenit apoi în CBD unde am vizitat principala atracție din oraș (Skytower), turnul de 328 de metri înălțime. Luasem bilet online deja (29 NZ$) pentru a evita cozile. Am “decolat” cu liftul iar după doar câteva secunde am ajuns la etajul 60. Am prins un cer senin și așa am putut admira priveliștea de 360 de grade peste întreaga regiune, de la Waiheke și insulele vulcanice din Auckland Bay până la Harbour bridge și orășelele vecine. Din turn se poate face bungee jumping și plimbări în exteriorul turnului, iar localnicii adoră experiențele extreme. Seara am petrecut-o la o terasă cochetă din centru și nu foarte târziu am revenit la hotel. Dimineața aveam rezervată excursie cu autocarul la parcul Hobitton și apoi la Rotorua.

 

Aterizarea la Auckland după un drum foarte lung

De la aeroport se merge cu autobuzul în centru

Seara am sosit la hotel

Downtown Auckland

Am mers direct în port pentru a face o plimbare cu vaporul

Pe mare

Auckland Skyline

Vulcanul Rangitoto de pe drum

Am sosit pe insula Waiheke

Autocarul pentru explorarea insulei

Soare și frumos pe insulă

Plaja Onetangi

Să tot ai o vilă aici

Am servit prânzul la malul mării

Palm Beach

Oneroa este principala localitate de pe insulă

Peisaje din Oneroa

Navigând înapoi spre Auckland

Aproape de sosire

Portul turistic

Unul dintre restaurantele de lux din Auckland. Nu vreți să știți cât costa o masă

Wynyard Crossing

Promenada de pe Auckland Bay

Ambarcațiuni cât vezi cu ochii

Un garaj pentru bărci

Vedere spre oraș

Am revenit în centru pentru a urca în Auckland TV Tower

Vederi din turn

St. Patrick’s Cathedral

Primăria din Auckland

Leave a Reply