Descoperă România – Frumusețile Ardealului, de la Sibiu la Hunedoara

 

Vara care tocmai s-a încheiat am făcut un circuit de weekend împreună cu familia prin sudul Ardealului, mai precis prin județele Sibiu, Alba și Hunedoara. Am avut ocazia să revedem cum mai arată acum după renovări masive orașele Sibiu și Alba Iulia, am redescoperit Hunedoara, Deva și Sebeș și am vizitat pentru prima oară locuri precum Densuș sau Prislop. A fost un traseu destul de încărcat dar autostrada finalizată în prezent dintre Sibiu și Deva ne-a ajutat să ne deplasăm mult mai repede decât am fi făcut-o acum câțiva ani. Am făcut plimbarea în unul din acele weekenduri cu cod portocaliu de caniculă – cum au fost mai multe vara trecută în București – iar cu ocazia asta, am putut și fugi de căldură, temperatura dincolo de munți fiind mult mai agreabilă.

Pentru cazare am ales să stăm o noapte la Sibiu și una la Sebeș. Până la Sibiu drumul a fost destul de liber. Am mers întins făcând doar o scurtă pauză pe Valea Oltului la Mănăstirea Cozia. Erau și acolo peste 38 de grade, dar ceva mai răcoros la umbră pe malul Oltului. Am ajuns apoi la Sibiu și ne-am cazat la un apartament foarte cochet și central (Victoriei Residence) iar spre seară când s-a mai răcorit am ieșit la plimbare prin oraș.

Am mai fost la Sibiu de când a fost renovat în perioada când a fost capitala europeană a culturii, dar între timp pot spune că Hermanstatt (numele german al Sibiului) a devenit un oraș turistic de talie europeană și atrage anual din ce în ce mai mulți turiști străini. S-au dezvoltat foarte mult facilitățile pentru turiști precum restaurantele, terasele sau magazinele de suveniruri iar în rest se simte un alt nivel de civilizație – mai toate clădirile din centrul vechi sunt renovate și respectă un anumit stil arhitectonic, peste tot este curat, există parcări amenajate iar toată lumea e amabilă și primitoare. Poate că stând prea mult prin București am uitat eu ce înseamnă normalitatea…

Am trecut în tura noastră prin oraș prin Piața Mare și am admirat Turnul Sfatului, am vizitat uriașa catedrală luterană, am trecut pe podul minciunilor fără să cadă, am revăzut cocheta Piață Mică iar apoi ne-am așezat la o bere la o terasă în apropiere de muzeul Brukenthal. De acolo am urmărit cu amuzament copii care se aruncau în fântânile din centrul pieței pentru a se răcori. Am încheiat seara la Crama Sibiul Vechi – restaurant cotat ca printre cele mai bune din oraș, unde am servit o masă tradițional romanească într-o atmosferă deosebită.

Dimineața următoare am plecat devreme la drum pentru că aveam în plan un circuit destul de lung. Am pornit pe A1 de unde în doar o oră am ajuns în apropiere de Deva. E incredibil cât de mult schimbă infrastructura lucrurile. Ne-am gândit să mergem mai întâi la cel mai îndepărtat punct din traseu (Densuș) și de acolo să revenim încet înapoi. După ce am ieșit de pe autostradă am continuat pe drumul foarte bun via Hațeg iar într-un timp scurt am sosit la destinație.

Biserica de piatră din Densuș este una dintre cele mai neobișnuite construcții monahale din România. Se presupune că biserica fost construită undeva prin secolul 13 și există povesti contradictorii legate de cine și când a înființat biserica. Ce se cunoaște cu siguranță este că materialele folosite la construcția sa au fost aduse de la Sarmizegetusa inclusiv coloane din forul roman, pietre funerare sau statui, care dau locului un aspect aparte. Biserica este ortodoxă și este în prezent folosită pentru slujbe dar seamănă mai degrabă cu stilul bisericilor vechi de prin Scoția sau Irlanda decât cu orice altceva de pe la noi. Intrarea la biserică este liberă și se poate vizita întreg complexul aflat în mijlocul unei zone pitorești de livezi de fructe. Situl de la Densuș este pe lista României de propuneri pentru includerea în patrimoniul mondial, iar din punctul meu de vedere ar fi trebuit să fie acolo de mult. Este unul din cele mai fascinante locuri pe care le-aș pune în topul destinațiilor turistice de la noi.

Dacă tot ajunsesem așa de aproape am zis că nu putem să nu trecem și pe la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, aflată la doar 10 kilometri distanță. Am redescoperit situl arheologic al capitalei construite de romani arătând ceva mai bine decât acum câțiva ani. Se pot face astăzi tururi cu ghid iar zonele arheologice au fost împrejmuite și dotate cu ceva panouri informative. Ca o noutate, am vizitat muzeul arheologic aflat peste stradă unde (deși nu mă așteptam) am beneficiat de un tur foarte interesant și informativ. Am aflat multe lucruri despre viața de zi cu zi din Dacia Romană, de la metodele ingenioase folosite în agricultură și construcția locuințelor, până la modurile în care dacii își petreceau timpul liber.

De la Sarmizegetusa am revenit spre Hațeg, unde am văzut indicatorul spre mănăstirea Prislop, devenită în ultimii ani cel mai mare loc de pelerinaj religios din Muntenia datorită renumelui lui Arsenie Boca. Am decis să oprim și acolo. De la Hațeg sunt 15 kilometri până la Prislop iar ultima jumătate de drum este foarte proastă. Drumul este în construcție și urmează a fi asfaltat până în 2018 dar momentan este destul de accidentat. La Prislop este o parcare uriașă iar de acolo se merge la pas spre mănăstire. Am înțeles din ce ni s-a spus că am ajuns într-o zi mai liniștită și că dacă ar fi fost o sărbătoare religioasă am fi stat cu orele la cozi. Chiar și așa a fost destul de aglomerat. De la biserica veche se urcă vreo zece minute pe deal până la mormântul părintelui. Obiceiul este ca pelerinii să aducă flori la mormânt iar întregul cimitir al mănăstirii este astfel decorat cu mii și mii de buchete. De acolo se mai poate merge ceva mai sus până la peștera în care acesta a trăit ascunzându-se de comuniști. În ambele locuri am stat la coadă cam 15 minute pentru a putea intra. Prislop este unul din cele mai izolate locuri ale României aflat într-un cadru natural foarte frumos, un loc cu multă liniște și verdeață, totuși nu aș vrea să fie acolo într-o zi de pelerinaj.

Mai departe am mers în direcția Hunedoara. Prima impresie pe care ne-a lăsat-o orașul a fost una dezolantă. Industria locală odinioară foarte dezvoltată a fost pusă pe butuci iar singurele clădiri care s-au mai construit pe acolo sunt palatele cu turnulețe strălucitoare ale compatrioților plecați peste hotare. Marea atracție din oraș – Castelul Huniazilor – rămâne totuși bine întreținută și parcă mai frumoasă decât altădată. Am mers doar până la poarta palatului și i-am lăsat pe ai mei să-l viziteze. Eu mai fusesem și am preferat să mă relaxez la noua terasă deschisă aproape de intrare. Mai aveam destul de mult de condus și o pauză nu strica.

Am mers apoi către reședința de județ a Hunedoarei – municipiul Deva. Chiar dacă cele două orașe se află la mai puțin de 15 kilometri distanță sunt parcă separate de cel puțin un deceniu. Centrul Devei arată foarte bine și orașul a cunoscut total o altă dezvoltare. Am mers direct către cetatea Devei unde recent s-a inaugurat telecabina care urcă până în vârf iar fortificațiile au fost renovate. Cetatea a devenit mult mai accesibilă o dată cu construcția telecabinei iar drumul abrupt care cândva se urca cu greu se parcurge acum în câteva secunde. Am cumpărat rapid bilete (10 lei dus-întors) și am început urcarea. Cabina suspendată pe o șină nu dă tocmai un sentiment de siguranță părând destul de instabilă și am văzut pe drum unii pasageri destul de speriați. Vederea de sus însă este fantastică. Era o zi senină și se vedea întreaga vale de la Hunedoara până la Orăștie și chiar și munții în depărtare. Centrul Devei se vede și el foarte bine de sus. Cetatea arată excelent, singurul lucru care îi lipsește e ceva animație. După vreo oră de plimbare prin cetate am coborât înapoi cu telecabină pentru a ne continua drumul cu mașina.

Pentru că era vară și ziua era lungă mai aveam încă multe ore de lumină. Am zis așadar să profităm și să mai facem un ultim ocol până la stațiunea balneară Geoagiu Băi, aflată nu departe de Orăștie. O alternativă ar fi fost să mergem în munți la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia unde am înțeles că s-ar fi asfaltat drumul dar am ales până la urmă Geoagiu. Acolo am vizitat cascada Clocota, un monument natural foarte deosebit de care nu mai auzisem anterior iar apoi am mers în centrul stațiunii unde am coborât în băile termale romane Germisara, o adevărată minune arheologică. Nu am ajuns pe la băile termale moderne, dar am părăsit stațiunea cu o părere bună – Geoagiu arată mult mai bine decât alte băi termale semi-abandonate de pe la noi precum Herculane sau Olănești.

Am revenit pe autostradă și foarte repede am sosit la cazarea noastră din Sebeș. Am stat acolo la un hotel nou care arată excelent – Hotel Leul de Aur – aflat în inima orașului. Pot spune că este una din cele mai bune cazări pe unde am stat prin România și recomand hotelul cu căldură. Am mai văzut la Sebeș uriașa biserică evanghelică aflată chiar peste drum de hotel și ne-am plimbat prin centru care arată foarte bine acum de când traficul greu dintre Sibiu și Deva nu mai trece prin oraș. Pentru cină am găsit pe net un loc cu reviewuri excelente la pensiunea Karlhof unde masa a fost absolut senzațională (un alt loc pe care îl recomand).

Ultima zi ne aștepta drumul spre casă, dar am zis să mai facem o ultimă oprire în apropiere la Alba Iulia. Nu am văzut orașul de când a fost renovat acum câțiva ani și am avut ocazia să descopăr un loc foarte frumos care nu prea mai seamănă cu ce țineam eu minte. Cetatea Alba Carolina a fost modernizată integral – zidurile au fost reconstruite, clădirile vechi renovate și mai multe hoteluri, restaurante sau muzee noi au fost inaugurate. Mai mult, cetatea are viață – am găsit acolo mii de turiști dar și localnici costumați în crai sau domnițe care reușesc să întărească atmosfera medievală a cetății. Am trecută și pe la cele două mari catedrale – catedrala ortodoxă a Marii Unirii unde am asistat la o parte din slujbă și impunătoarea catedrală catolică Sf. Mihai – cea mai veche din țară. Alba are un nou aer și cred că este deja pregătită de centenarul unirii care se apropie. De la Alba Iulia am pornit spre casă. Am revenit pe autostradă până la Sibiu, am trecut de Valea Oltului și am petrecut mai mult timp în trafic pe dealul Negru. Când va fi gata și autostrada Pitești – Sibiu atunci chiar va fi cu adevărat ușor să ne vizităm țara.

Este evident că România devine mai frumoasă zi de zi dar Ardealul parcă are o viteză în plus. Plimbarea făcută de noi ne-a dat foarte plăcuta senzație de a redescoperi locuri care se schimbă în bine, care se modernizează și care încep să atragă din ce în ce mai mulți turiști, atât români cât și străini.

 

Pauză pe drum la Mănăstirea Cozia

 

Cazarea noastră din Sibiu

 

Era vară și mai toată lumea era la terase

 

Piața Mare

 

Vedere din vechiul Hermanstatt

 

Piața mică și un Infopoint turistic

 

Pe Podul Minciunilor

 

Catedrala luterană

 

La o bere în piața mare

 

Seara am mâncat bine la Crama Sibiul Vechi

 

Pe autostrada Sibiu – Deva

 

Prima oprire a zilei: Densuș

 

Biserica de piatră, unică în România

 

Arhitectura este una din cele mai neobișnuite

 

La construcție au fost folosite elemente “fur-luate” de la Sarmizegetusa

 

Densuș e un loc mai puțin cunoscut, dar ne-a plăcut mult acolo

 

Următoarea oprire: Sarmizegetusa

 

Ruinele cetății

 

Forul roman

 

Muzeul cinegetic

 

Turul muzeul a fost interesant

 

Dacă tot eram prin zonă am oprit la mănăstirea Prislop

 

Zona centrală a mănăstirii

 

Coadă mare la mormântul lui Arsenie Boca

 

Pe-aici se merge spre peșteră

 

Aham!

 

Următoarea oprire: Hunedoara

 

Castelul huniazilor

 

Lângă castel s-a deschis o terasă care arată foarte bine, Werk

 

Am mers apoi la Deva

 

Am urcat cu telecabina la cetate

 

Nu mi s-a părut chiar cea mai sigură telecabină, dar am ajuns ok

 

Cetatea a fost renovată recent și arată grozav

 

Deva de sus

 

Văile din jur arată minunat

 

Am mers apoi în stațiunea Geoagiu Băi

 

Oprire la Cascada Clocota

 

Centrul termal din Geoagiu Băi

 

Băile romane Germisara

 

Seara ne-am cazat la Leul de Aur, un hotel foarte bun din Sebeș

 

O tură prin Sebeș

 

Uriașa biserică evanghelică

 

O casă decorată minunat

 

Am mâncat la pensiunea Karlhof, o cină absolut delicioasă

 

Dimineața de la geamul camerei

 

Dacă tot eram așa aproape nu puteam să nu mergem la Alba

 

Intrarea în cetatea Alba Carolina

 

Catedrala ortodoxă a Unirii

 

Catedrala catolică

 

Aceasta adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara (Ianoș Hunyadi pentru vecinii noștri)

 

Alba Iulia chiar arată foarte bine acum

 

Zidurile cetății

 

Străjerul cetății

 

Înapoi spre casă… de-ar fi fost autostrada așa tot drumul…