Castelele de pe Valea Loirei – partea 1

Valea Loirei este supranumită grădina Franței și a fost locul preferat de relaxare pentru regii și aristocrații francezi timp de mai multe secole. Regiunea a fost preferată datorită proximității față de Paris (aproximativ 200 de kilometri), datorită cadrului natural deosebit (o zonă verde împădurită unde se întâlnesc mai multe râuri) și pentru activitățile oferite (vânătoare, pescuit). Un alt motiv pentru care bogații parizieni au ales să își construiască palate pe Loire a fost dorința de a trăi în lux și de a își putea etala bogăția pe domeniile vaste departe de ochii dușmănoși ai oamenilor de rând care trăiau într-o sărăcie cruntă. De-a lungul secolelor s-au construit sute de castele – cele mai multe din ele fiind folosite ca reședințe de vacanță. Astăzi majoritatea domeniilor sunt muzee de stat sau private iar castelele de pe Valea Loirei au devenit una din cele mai mari atracții turistice ale Franței.

Am povestit anterior de prima parte a plimbării noastre de Paște. După ce am mers la parcul de distracții Europapark și după ce am vizitat Colmar planul inițial era să petrecem 5 zile în Elveția. Vremea nu a ținut cu noi – se anunțau ploi torențiale și frig toată săptămâna în Alpi și am decis în ultimul moment să ne anulăm rezervările. Nu avea niciun sens să ne petrecem concediul în hotel. Vremea era rea în toată Germania și în nordul și estul Franței. Mai la vest prognoza arăta ceva mai bine și așa a apărut ideea cu Valea Loirei – un loc unde visam oricum de mult timp să ajung. Am decis așadar să schimbăm total direcția și să ne îndreptăm spre Orleans. Distantele erau mari – 600 de kilometri din Colmar dar pe super-autostrăzile franțuzești am ajuns acolo în mai puțin de 5 ore cu tot cu pauze.

Valea Loirei este o regiune vastă întinsă pe 300 de kilometri. Sunt câteva zeci de castele care merită vizitate, iar cele mai multe dintre ele se află în partea centrală între Tours și Orleans. Găsirea cazării a fost foarte dificilă pentru că am căutat în ultima clipă. Cele mai bune hoteluri erau fie rezervate cu luni din timp, fie mult prea scumpe. Opțiunile nu erau chiar grozave. Am găsit în cele din urmă o variantă – un cochet hotel la Sully sur Loire în extremitatea estică a regiunii. Hotelul arăta totuși foarte bine și nu era extrem de scump (în niciun caz ieftin). Locația nu era tocmai grozavă, destul de departe de unele castele, dar totuși mai aproape de Colmar (măcar drumul cel lung dus-întors dura mai puțin).

Am ajuns pe la 6 seara seara la Sully sur Loire după drumul dinspre estul Franței. Când am ajuns la hotel ne-am felicitat pentru decizia luată de a sta acolo. Hotel Burgevin ne-a lăsat de la început o impresie foarte bună. Am fost primiți călduros iar camera care am primit-o a fost foarte confortabilă. Satul Sully e fermecător, are acel farmec aparte franțuzesc, cu câteva case vechi decorate toate cu flori, restaurante cochete și un uriaș castel aflat pe malul Loirei. Eram înfometați după drum și am mers la primul restaurant pe care l-am întâlnit, chiar peste stradă de hotel. După cină am mai făcut o scurtă plimbare prin sat iar apoi am mers să ne odihnim.

Prima zi pe valea Loirei am hotărât să facem un traseu mai lung și am început cu castelele cele mai îndepărtate de unde eram noi, de la 200 de kilometri distanță. Dimineața am trecut pe la târgul de Paste amenajat în piața mare din Sully, am cumpărat câteva suveniruri iar apoi am plecat la drum. De la Orleans până la Tours am mers pe autostradă iar 2 ore mai târziu am sosit la Chinon. Mai departe o să vă spun cate ceva despre fiecare castel pe care l-am vizitat.

Castelul Chinon este o fortăreață uriașă construită pe un deal în localitatea cu același nume pe malul râului Vienne, la 40 de kilometri vest de Tours. Fortăreața a fost construită în secolul 11de contele de Blois. Este cunoscut în istorie pentru că a aparținut mai multe secole regilor englezi (după ce a fost moștenit de Henric al II-lea). Mai apoi Franța l-a recucerit după un asediu care a durat mai multe luni. Prin secolul 15, Chinon a fost reședința personală a regelui Charles VII pentru ca un secol mai târziu să fie transformat în închisoare. Chinon a fost renovat recent și astăzi este un muzeu deosebit, una din marile atracții turistice. Turul durează aproximativ două ore, iar un bilet este 8,50 euro. La Chinon ne-am mulțumit să facem un picnic pe malul râului de unde am admirat vederea cetății. A fost singurul castel care nu l-am vizitat la interior.

Chateau Azay-le-Rideau este unul din cele mai renumite castele de pe Valea Loirei. Este construit pe o insulă de pe râul Indre cu o arhitectură care îmbină tradiția franceză cu decorul italian. Aspectul exterior este cu adevărat deosebit, înconjurat de apă în mijlocul unei oaze de verdeață. Interiorul este și el pe măsură fiind dat ca exemplu în manuale de arhitectură renascentistă. A fost construit în secolul 16 de Gilles Berthelot, primarul din Tours și totodată trezorierul regelui Franței. Am prins castelul într-o renovare parțială la exterior, dar chiar și așa arăta foarte bine. Clădirile adiacente sunt acoperite de flori violet frumos mirositoare iar un sistem de canale și cascade direcționează apa în jurul castelului. Un bilet de intrare costă 10 euro. Turul castelului a durat cam o oră iar la final am trecut peste stradă pe la magazinul cu săpunuri și parfumuri locale.

Chateau d’Ussé este cunoscut în Franța precum Castelul Frumoasei Adormite. Este locul unde Charles Perrault a locuit o perioadă și unde a scris cunoscutul basm pentru copii. Castelul se află în mijlocul satului Rigny-Ussé pe malul râului Indre la vreo 10 kilometri nord de Azay-le-Rideau. Aspectul exterior al castelului este unul impresionant semănând cu castelul de poveste din desenele Disney iar grădinile sunt foarte atent întreținute. Castelul este unul privat, aparținând familiei ducelui de Blacas și poate fi vizitat în anumite perioade ale anului când aceștia nu locuiesc acolo. Un bilet de intrare este 14 euro. După intrarea în castel, am început turul interiorului trecând prin zeci de camere impresionant decorate. Un detaliu specific la Ussé este faptul că multe dintre camere sunt decorate cu manechine costumate în hainele epocii care redau mai bine atmosfera perioadei. După castel am mai vizitat și capela uriașă și cramele de vin aflate intr-o peșteră din apropiere.

Chateau et Jardins Villandry a fost cireașa de pe tort a zilei. Castelul de la vest de Tours este unul din ultimele mari construcții de pe Valea Loirei ale perioadei Renașterii. Castelul nu a fost construit de un rege și nici de un curtezan, ci de ministrul de finanțe al lui Francois I – Jean Le Breton care a contribuit personal la proiectarea domeniului. Acesta a ras vechile ruine existente deja la Villandry și a construit un castel simplu alcătuit din 3 clădiri cu o temă arhitecturală distinctivă – simetria. Le Breton era interesat și de arta grădinăritului pe care a studiat-o când era ambasador la Roma. Aceste grădini au atins o amploare extraordinară și renumele lor s-a dus mult dincolo de granițele Franței. Un bilet întreg pentru palat și grădini costă 11 euro, iar grădinile doar 7. Castelul este frumos, dar grădinile pot spune fără exagerare că sunt printre cele mai frumoase din lume. Noi am vizitat doar grădinile unde am rămas efectiv cu gura căscată. E greu de imaginat volumul de muncă necesar pentru a întreține un parc de asemenea dimensiuni. Cea mai bună vedere a grădinilor este de sus, de exemplu de la terasa din spatele castelului de unde se poate observa cu adevărat măreția locului. E greu de descris în cuvinte, cel mai bine puteți vedea imaginile.

Tours este cel mai mare oraș din regiunea centrală a Loirei și a fost ultima oprire a zilei pentru noi. Adevărul este că nici măcar nu am oprit ca să vizităm orașul, ci pentru a servi cina. Cu ocazia asta am mers până în centrul orașului unde am trecut puțin prin Place Plumereau probabil cel mai pitoresc loc din oraș, o piață încadrată de clădiri de epocă cu o arhitectură foarte deosebită inclusiv vechile “maisons a colombages”. Un alt loc renumit din Tours este marea catedrală cu ale sale două turnuri înalte, care de altfel au dat și numele locului. Cina am servit-o la o terasă în apropiere de piață unde am comandat gallettes tradiționale (clătite sărate cu diverse umpluturi). După cină am revenit la mașină și am plecat pe autostradă înapoi la hotel.

Asta a fost prima noastră zi pe Valea Loirei. Ne-am continuat vizitele în zilele următoare despre care urmează să povestesc mai departe.

Am mers vreo 500 de kilometri pe autostradă de la Colmar