Colmar, perla Alsaciei

După o zi petrecută la parcul de distracții Europa Park am trecut granița franco-germană pentru a ajunge la Colmar, în Alsacia. Trebuia să fie o vizită scurtă în care să ne revedem cu niște prieteni dragi, dar am rămas la Colmar mai mult decât ne gândeam, petrecând acolo o zi întreagă.

Știam deja că vom vedea un oraș deosebit. Colmar e renumit ca unul din cele mai frumoase orășele ale Europei centrale, însă prima impresie pe care ne-a lăsat-o a fost mult, mult peste așteptări.

Am sosit cu mașina mai întâi în partea modernă a orașului care nu ne-a impresionat absolut deloc. Aproape de centru am găsit o parcare la Place Rapp și de acolo am luat-o la pas (centrul vechi din Colmar este exclusiv pietonal). Cum am trecut de clădirile noi, am descoperit frumoasa arhitectură alsaciană cu clădiri vechi, colorate pestriț, toate păstrând structura din lemn la vedere în fațade. Nu e greu de înțeles de ce Germania și Franța s-au luptat atât de mult pentru Alsacia – zona este extraordinar de frumoasă, iar Colmar – un oraș reprezentativ pentru regiune – este parcă desprins din basme.

Cum am ajuns în centrul vechi am descoperit un loc minunat, cu case care mai de care mai frumoase și canale. Era sâmbăta de Paște, iar întreg centrul vechi era decorat cu ouă colorate și iepurași iar pe bulevardul principal se ținea un târg de produse locale – tot locul fiind efectiv asaltat de vizitatori. Ne-am întâlnit cu ceilalți la o terasă din centrul vechi unde am degustat pentru început un cafe gurmand (adică o cafea servită alături de mai multe dulciuri rafinate, un specific local). Am stat ceva timp la povești iar după ce ni s-a făcut foame am mers la o altă terasă pentru a servi prânzul. Nu era foarte cald (maxim 15 grade) dar soarele încălzea plăcut așa că era ok de stat afară. Am servit la masă o altă specialitate alsaciană – roestli cu munster. Roestli este un fel de pizza (dar nu chiar) preparată de obicei cu cartofi, ceapă, șuncă și brânză mucegăită. Munster este brânza preferată la Colmar, care are un gust delicios dar și miroase într-un mare fel. Merge senzațional cu bere.

Cum spuneam intenția inițială era să trecem prin Colmar doar pentru o scurtă revedere, dar stând la povestit nici nu am realizat cât de repede trecuse timpul și se făcuse destul de târziu. Am zis să mai facem un turul al orașului alături de ghidul nostru local înainte să plecăm. Am văzut câteva din cele mai renumite case din centrul vechi (remarcabilă fiind Maison Pfister), am vizitat marea catedrală St. Martin, am trecut prin Marche Couvert (piața acoperită) – un loc ideal pentru a cumpăra suveniruri și produse tradiționale – iar apoi am ajuns în zona cea mai frumoasă din Colmar. E vorba despre Petite Venise (mica Veneție) unde se regăsesc unele din cele mai frumoase case vechi din oraș pe malul canalelor realizate de-a lungul râului Lauch. Se pot face plimbări cu barca pe canale, iar toată zona arată fascinant.

Deja îndrăgostiți de frumusețea micului oraș alsacian am zis să mai dăm o scurtă tură prin regiune înainte de plecare. Colmar se află în centrul unei zone viticole foarte importante beneficiind de un microclimat ideal pentru producerea vinului. Bogăția orașului și a satelor din jur se datorează într-o proporție importantă producerii vinului de Alsacia.

Am mers vreo 15 kilometri numai printre plantații de viță de vie și crame până am ajuns în localitatea Ribeauville la nord de Colmar. Nu ne așteptam la prea mult, doar că din nou am descoperit un loc ieșit din basm. Ribeauville are o stradă foarte lungă de-a latul căreia se află case vechi în stil alsacian care mai de care mai frumoase. Majoritatea sunt transformate în magazine de suveniruri, hoteluri sau restaurante – pentru că satul atrage mii de turiști zilnic. La capătul străzii sus pe deal se află un castel, dar sub este una din cele mai renumite berării din zonă unde se servește bere caldă. Am mers tocmai până acolo și ne-am oprit la o bere. Am aflat că berea caldă se servește doar iarnă și ne-am mulțumit să ne răcorim cu o bere belgiană. Am mai stat puțin prin pub până când ne-a lovit realitatea. Mi-am dat seama că era deja prea târziu să mai plecăm altundeva. Aveam să rămânem în Colmar peste noapte.

Dacă tot mai rămâneam acolo, am zis să mai vizităm un alt sat foarte frumos, de data asta la sud de Colmar. Am ajuns la Eguisheim înainte de lăsarea serii. Am parcat în locul amenajat de la intrarea în sat și de acolo am luat-o la pas. Eguisheim este un sat mic, compact dispus în formă circulară cu două arce care străbat locul de la un capăt la altul care sunt principalele străzi. Localitatea a fost premiată recent cu titlul de cel mai frumos sat din Franța, iar asta nu este deloc puțin. După ce văzusem deja, eram greu de impresionat dar tot am fost până la urmă. Dacă există un loc unde v-ați imagina că au avut loc poveștile fraților Grimm, Eguisheim este cel mai potrivit: un sat parcă făcut din turtă dulce. Am văzut castelul din centru și piața, am văzut ușile minuscule tradiționale ale caselor și pur și simplu ne-am rătăcit pe străduțele înguste. La final am mers într-un loc deosebit (doar aveam cu noi un localnic care știa bine zona) – am mers la Le Cafe – cafenea satului unde se pot servi băuturi chiar speciale – precum cafea multicoloră cu coniac. Acolo am încheiat ziua și după lăsarea nopții am revenit la Colmar.

Era Sâmbăta mare și a fost minunat să petrecem sărbătoare alături de prieteni. Aproape de ora învierii, am zis să mergem până în centru la catedrală să asistăm la slujbă. Am constatat acolo pe pielea noastră cât de diferite sunt obiceiurile față de România când am văzut că aproape de miezul nopții nu era nimeni pe străzi iar bisericile erau închise. Asemenea localnicilor care încă mai erau pe afară ne-am îndreptat către unul din barurile din oraș deschise până târziu (la ei târziu înseamnă ora 2) iar apoi am continuat petrecerea acasă. Ziua următoare trebuia să decidem unde mergem mai departe.

 

Granița dintre Franța și Germania

Place Rapp din Colmar

Am revăzut și soarele pentru puțin timp

Arhitectura tipic alsaciană

Centrul arată minunat

O piață de toată frumusețea

Târgul de Paște

Un stand cu ciocolată. Miam

Catedrala St. Martin

Ne-am întâlnit la un cafe gourmand

Produse alsaciene

Suveniruri clasice

Centrul era plin de turiști

La fiecare colț apare o clădire frumoasă

Una din cele mai vechi case din Colmar, Maison Pfister

La masa de prânz am gustat roestli cu brânză munster

O casă mai simplă se face frumoasă cu decorațiuni

Piața acoperită

Frumoasele case de pe Lauch

Petite Venice

Mica Veneție a fost ultimul loc văzut prin Colmar

Am plecat apoi la plimbare prin satele din jur

Am ajuns la Ribeauville

Turnul cu ceas

Deasupra Ribeauville se vede castelul

Casele au un farmec extraordinar

Ne-am oprit la o bere rece (caldă nu mai aveau)

După ce ne-am decis să nu mai plecăm, am mers în alt sat la sud de Colmar

Satul Eguisheim

…care s-a dovedit a fi o bijuterie

Locul arată ca din poveste

Case de basm…

Piața mare

Catedrala din Eguisheim

Le Cafe – un loc unde trebuie mers neapărat

Meniul – cafele cu și fără alcool

Noaptea de înviere am mers la catedrala din Colmar

Nu era nimeni la biserică așa că am ajuns la cel mai apropiat bar

Leave a Reply