Sicilia: Catania, Palermo și vulcanul Etna

 

Am mai spus că Italia este țara pe care am vizitat-o de cele mai multe ori. Am avut ocazia să văd majoritatea regiunilor din peninsulă și am povestit deja de câteva dintre plimbări, dar nu am scris nimic despre insule până acum. Am ales Sicilia pentru următoarea povestire. Este vorba de o călătorie pe care am făcut-o prin toamna lui 2009 împreună cu un prieten. Am fost atunci la Catania, la Palermo iar cel mai memorabil moment a fost urcarea până pe vârful vulcanului Etna.

Am zburat atunci cu Wizz Air la Catania (tocmai ce se lansase zborul direct din București) și am stat în total 3 nopți (două la Catania și una în Palermo).

Sosirea la Catania a fost seara și nu am apucat să vedem mare lucru, dar la prima impresie mi s-a părut un oraș murdar, plin de gunoaie cu multe clădiri istorice nu foarte bine întreținute. Locuitorii orașului, în bună parte foști marinari și imigranți, nu mi-au lăsat nici ei o impresie mai bună, chiar pot spune că noaptea târziu mi s-a părut chiar periculos orașul. Sunt câteva locuri care merită o vizită prin Catania printre care catedrala Sant’Agata, fântâna elefantului sau ruinele amfiteatrului roman. Toate sunt în centru și se pot vizita lejer în mai puțin de o oră. Mai mult timp nu cred că are rost să zăboviți la Catania.

Nu am stat nici noi prea mult. Dimineața devreme (pe la 8) urma să luăm autocarul spre Etna. Ne-am trezit cu noaptea în cap și am mers la o cafenea din apropierea hotelului să servim micul dejun. Am cerut un espresso forte. Am primit o ceșcuță minusculă cu cafea, pe jumătate goală. Cum am luat o gură din espresso m-am trezit brusc – italienii apreciază cafeaua scurtă și tare, iar cea forte pe care am cerut-o eu efectiv te scula din morți. Am mers repede la autogară iar de acolo ne-am îmbarcat în autocar.

Din Catania până la Rifugio Sapienza la baza vulcanului se fac două ore cu o scurtă pauză la Nicolosi la jumătatea drumului. Există un singur autocar care pleacă dimineața și se întoarce pe la 4:30 după amiaza operat de compania AST, iar un bilet dus-întors costă 6,50 euro. N-am mai putut dormi deloc pe drum din cauza cafelei, dar am putut observa peisajul de pe traseu. Am pornit de la mare, apoi am început să urcăm prin pădure pe serpentine abrupte, pentru ca mai târziu să ajungem pe drumul care șerpuia prin râurile de lavă neagră formate de erupțiile anterioare. După două ore am sosit la Rifugio Sapienza la altitudinea de 2000 de metri.

De la Sapienza pleacă telecabina. Aceasta urcă până la 2500 de metri iar călătoria durează 20 de minute. De acolo se poate urca cu jeepurile mai sus până la 2950 de metri sau se poate merge 2 kilometri pe jos. Am ales să luăm un bilet telecabină + jeep dus-întors pe care am dat atunci vreo 45 de euro (probabil că acum este mai mult).

Imediat deasupra Rifugio Sapienza erau norii. Cum am plecat de pe loc cu telecabina am intrat în ei. Vreo 5 minute nu am văzut nimic în jur. La un moment dat am ajuns deasupra lor și s-a deschis o panoramă uluitoare. Peisajul era parcă desprins de altă planetă, cu roci de un negru închis presărate pe alocuri cu nuanțe de verde sau roșu. Am sosit într-un final la 2500 de metri unde era frig dar în același timp soarele ardea foarte puternic. De acolo am fost îmbarcați în jeepuri (de fapt sunt niște camioane modificate) și a început un mini-safari pe terenul accident de pe coama vulcanului. După vreo 20 de minute de hopuri cu camionul am ajuns pe un mare platou la 2900 de metri. De acolo se vedeau vreo 5-6 cratere uriașe formate de diversele erupții dar și conul cel mare al Etnei care depășește 3300 de metri înălțime. Vârful fumega puternic dar nu era singurul; aburi de fum ieșeau din crevase sau din craterele mai mici.

Dacă nu v-ați dat deja seama din ce-am povestit, Etna este un vulcan activ, unul dintre cele mai periculoase și impredictibile din lume. Etna este cel mai mare vulcan de pe continent, aflat la convergența plăcilor  tectonice eurasiatică și africană. Vulcanul erupe cu regularitate, ultimele erupții mai mari înregistrate datând din 2004, 2006, 2008 2012 sau 2015. La fiecare dintre acestea, drumul care duce la Rifugio Sapienza iar uneori chiar și telecabina au fost parțial distruse și au trebuit refăcute. Cele mai mari erupții din istorie au avut loc în anii 122 respectiv 1669 când orașul Catania și zeci de sate din împrejurimi au fost complet distruse.

De la jeepuri turul a continuat cu ghid printre craterele mai mici, cu multe explicații interesante despre geologie și istoria Etnei. Noi aveam doar un lucru în cap – să ajungem în vârf. Am întrebat ghidul dacă putem și ne-a spus că nu, sub nicio formă. Am întrebat apoi vulcanologii locali care ne-au spus că nu se poate merge decât într-un grup organizat în altădată (Etna era considerată instabilă în acea zi, urcările fiind oprite). Între timp am văzut cum două mici grupuri de cățărători au ocolit bariera care bloca poteca spre vârf și au continuat drumul nestingheriți. Ne-am făcut și noi curaj și am făcut la fel.

Trebuie să recunosc că a fost puțină inconștiență ce am făcut noi pentru că drumul era pe cât de frumos și spectaculos pe atât de periculos.  Am trecut pe lângă crevase care clocoteau, pe lângă cratere fumegânde și nori de sulf sau alte substanțe care mai de care mai urat mirositoare și probabil unele și otrăvitoare. A durat o oră urcarea până pe vârful Etnei. Am mers chiar până la marginea craterului și am stat în vârful vulcanului. Nu se vedea nimic în crater din cauza fumului dens care ieșea dar în schimb se vedea măreția Etnei și mai departe toată insula Sicilia. A fost o urcare riscantă ce am făcut noi, dar imaginile care le-am văzut îmi vor rămâne mereu în amintire – vulcanul Etna rămâne unul din cele mai deosebite locuri pe care le-am văzut vreodată. La 3329 de metri era atunci și cel mai înalt loc în care urcasem dar intre timp am depășit de mai multe ori altitudinea sa.

Coborârea am făcut-o la pas mai rapid. Trebuia să prindem ultimul jeep care pleca și am făcut-o chiar în ultima clipă când ultimul grup al zilei tocmai ce se îmbarca. A urmat telecabina spre Rifugio Sapienza. Acolo am gustat ceva la restaurantul de la cabană. Am mai făcut cumpărături de la unul din apicultorii locali – am luat o miere de salcâm cu fistic (o bunătate). Pe la 4 a sosit autocarul de Catania, iar pe drumul de întoarcere a mers bine un somn profund.

Ziua următoare am părăsit Catania și ne-am îndreptat către Palermo, cel mai mare oraș de pe insulă. Am mers cu autocarul. Drumul se parcurge în cea mai mare parte pe autostradă și durează cam două ore și jumătate. De la autogară am ajuns repede la hotel, ne-am cazat și am ieșit la plimbare prin oraș.

Trebuie să spun din start că Palermo este un oraș mult mai frumos față de Catania. Este un oraș încărcat cu foarte multă istorie, fiind o fostă colonie greacă și apoi romană, iar mai târziu a fost un important port pentru arabi și pentru normanzi care au deținut controlul orașului pentru mai multe secole. De altfel, arhitectura clădirilor vechi din Palermo este numită arabo-normandă pentru că reușește să combine într-un mod unic influentele celor două popoare. Mai aproape de zilele noastre Palermo s-a aflat în centrul revoluției conduse de Garibaldi care a dus la unificarea Italiei iar mai nou este din păcate cunoscută pentru gruparea mafiotă Cosa Nostra care a luat naștere în Sicilia.

Arhitectura cum spuneam este deosebită; am văzut o mulțime de clădiri religioase ciudate, precum biserici cu fațade gotice și cupole de moschee, sau arcade arabe încadrate de coloane romane. Cele mai interesante biserici sunt Chiesa Martorana, Chiesa di Gesu și mai ales mare Catedrală. Aceasta din urmă este probabil cea mai frumoasă construcție din Palermo. Detaliile construcției sunt impresionante, iar interiorul este pe măsură. La catedrală se odihnesc câțiva regi normanzi și aragonezi, inclusiv Frederick II Barbarosa sau Pietro II de Aragon. Catedrala mai adăpostește și un heliometru (observator solar) construit de astronomul Piazzi în secolul 17. Acesta arată ziua din lună a anului folosindu-se de un fascicol de lumină solară care pendulează de-a lungul unui ax pe care este desenat calendarul pe podeaua catedralei.

Următorul loc pe care l-am vizitat este unul mai aparte dar și macabru în același timp. Este vorba despre catacombele de la mănăstirea Capucinilor unde se află peste 1200 de mumii și 8000 de schelete expuse la vedere în criptele subterane. Încă din secolul 18 era o tradiție la această mănăstire ca preoții să fie îmbălsămați și așezați în cripta catedralei îmbrăcați în straie de ceremonie. Secolul ce a urmat tradiția s-a extins de la preoți la membrii familiilor mai înstărite din oraș care plăteau bani grei ca să fie înhumați în catacombe. Se foloseau mai multe substanțe pentru îmbălsămare care făceau cadavrele să rămână aproape intacte peste decenii și chiar secole. Există corpuri prezervate perfect, tehnica de îmbălsămare fiind ținută secret pentru mai multe secole. Vizita la catacombe e una șocantă dar în același timp este incredibil să vezi cât de bine s-au păstrat mumiile vechi de până la 300 de ani. Experiența macabră costă 3 euro pentru un tur de jumătate de oră.

Ca să încheiem ziua într-o notă mai veselă am decis să mergem seara la meci. Era zi mare la Palermo, sosea marea Juventus pentru un meci de campionat. Am ajuns pe seară la stadionul Renzo Barberra care cu o oră înainte de meci era plin ochi. 35000 de sicilieni înfocați au creat un vacarm asurzitor imediat ce echipele au intrat pe teren. Palermo a reușit atunci un rezultat mare, învingându-i pe torinezi cu 2-0 într-un meci în care Micolli și Cavani au jucat grozav pentru echipa antrenată pe atunci tocmai de Walter Zenga.

Ziua următoare am mai dat o tură prin Palermo, mai ales prin parcurile verzi plin de palmieri iar după prânz am revenit la autogară pentru a lua autocarul spre Catania, iar în continuare a urmat zborul spre București. Aceasta a fost prima mea vizită în Sicilia. Mi-a plăcut mult Palermo și m-au fascinat imaginile de pe vârful Etna. Între timp am mai revenit pe insulă, iar într-o ocazie viitoare o să vă spun și despre acea călătorie.

 

 

Am sosit seara la Catania

Catedrala din Catania

Interiorul catedralei

Ruinele romane din centrul orașului

Am plecat în excursie spre vulcanul Etna

Sosirea la Rifugio Sapienza

De unde se urcă pe Etna

Mai întâi cu telecabina până la 2500 de metri

Traversând norii

Apoi se urcă cu vehicule de teren până la 2950 de metri

Sosirea pe Etna

Deasupra norilor

Am ajuns pe Marte

Vederea spre vârf

Unul din craterele mai mici

și unul mai mare

Am început apoi drumeția spre vârf

Un torent de lavă

Se vede craterul principal fumegând

Craterul cel mare al Etnei

Wow!

Sus în vârf, la un metru de crater

Pe drumul de întoarcere, se vedea toată Sicilia

Gata de coborâre

Am luat suveniruri delicioase de la apicultori locali

A doua zi am plecat la Palermo cu autocarul

Capitala Siciliei, Palermo

Arhitectura veche cu influențe normande și arabe

Biserica Martorana

Orașul e plin de palmieri

și de parcuri verzi

Arhitectura remarcabilă din oraș

Una dintre fântânile din centru

Catedrala din Palermo

Interiorul impunător

Calendarul astrologic. Zodia arătată de lumina soarelui

Teatro Massimo

Intrarea la catacombele Capucinilor, un loc macabru

Catacombele adăpostesc aproape 10.000 de cadavre și mumii

Un conducător al bisericii îmbălsămat

Seara am mers la meci

Nu orice meci, ci Palermo – Juventus

Palermo a câștigat cu 2-0 și a fost nebunie. Antrenor era Zenga

Drumul înapoi spre aeroportul Catania

Leave a Reply