Prima mea excursie de weekend – Veneția și San Marino

Revin cu o povestire dintr-o călătorie mai veche de-a mea de pe vremea când eram plecat în bursă în Italia. Am stat atunci 4 luni la Torino, iar majoritatea weekendurilor le-am umplut cu plimbări prin „Cizmă” și dincolo de granițele ei. Aici este vorba chiar despre prima dintre aceste excursii când am plecat la drum cu trenul spre est – am vizitat Rimini, republica San Marino și Veneția – iar acesta a fost practic primul meu city break.

Ca student, bugetul era destul de limitat. Am putut petrece în zonă un weekend întreg pentru că am mers în vizită la niște prieteni în Rimini care m-au și găzduit. După un drum lung cu trenul via Bologna am sosit în orașul de vacanță undeva spre seară, iar a doua zi am beneficiat de un tur „ghidat” prin oraș.

Rimini este una dintre cele mai importante stațiuni de vară ale Italiei – cred că cea mai mare de pe Adriatică. Este în același timp un oraș istoric important încă de pe vremea romanilor, iar multe din vechile edificii de acum peste două milenii sunt încă păstrate printre clădirile ceva mai noi din centrul orașului. Dintre acestea am văzut poarta lui Augustus, podul lui Tiberiu sau ruinele amfiteatrului. Am mers și pe plajă – o întindere de nisip uriașă cu zeci de hoteluri moderne la malul mării. Plaja era încă pustie pentru că de-abia venise primăvara, dar în sezon este una din cele mai animate locații ale Italiei.

După câteva ore petrecute prin Rimini, am plecat într-o altă excursie spre San Marino, republica independentă care se află la doar 20 de kilometri de oraș. Am ajuns acolo cu un autobuz local care ne-a lăsat la poalele muntelui Titano. De acolo am urcat cu telecabina până aproape de vârf unde se află orașul vechi San Marino.

San Marino este unul din cele mai mici state ale lumii cu o suprafață de doar 60 km2 și o populație ce abia depășește 30.000 de locuitori. Enclava din estul Italiei este republică independentă,cu un guvern ales care numește 2 regenți care au rolul de conducător al țării. Istoria zonei începe în jurul anului 300 când sfântul Marino fugind de persecuțiile împotriva creștinilor întemeiază o biserică pe muntele Tirano. Pe vremea orașelor state din peninsulă, San Marino a rămas independent, iar mai târziu datorită relațiilor bune cu Napoleon a păstrat aceste privilegii. La unificarea Italiei în secolul 19, Giusepe Garibaldi a acceptat cererea statutului San Marino de a nu fi incorporată în noul stat Italian. Astăzi statul este membru U.E., emite monede euro și are legi proprii, inclusiv taxe foarte mici care ajută economia locală.

Din punct de vedere turistic, San Marino poate fi vizitat lejer în câteva ore. Centrul vechi de pe panta abruptă a muntelui Titano include 3 turnuri înalte, două mici piațete, un palat al guvernului și mai multe străduțe întortocheate. Foarte frumoase sunt vederile din turnuri, dar multă lume vine la San Marino și pentru cumpărături – pentru bunuri fără taxe cum ar fi haine sau accesorii de lux, alcool, țigări sau chiar arme.

Spre amiază am revenit la Rimini. Dimineața următoare aveam să plec cu trenul la Veneția. După vreo două ore pe drum am ajuns la Santa Lucia, gara din inima lagunei venețiene. Ajungeam prima dată în „La Serenissima” și prima imagine cu palatele vechi de pe malul Canal Grande m-a impresionat – au trecut zece ani dar o rețin bine și acum. Pentru mine, Veneția era cel mai frumos loc care îl văzusem până atunci.

Dispusă pe mai mult de 110 insule în laguna cu același nume, Republica Veneția a fost cândva cea mai mare putere economică și maritimă a Europei. Statul Venețian este considerat primul centru internațional financiar al lumii care în jurul secolului 14 controla tot comerțul naval pe Mediterană. Atunci au fost construite sute de palate înălțate pe piloni în mijlocul lagunei din Veneto. Astăzi este considerat unul din cele mai frumoase orașe ale lumii și atrage anual milioane de turiști străini.

Harta Veneția

Am prins o vreme perfectă de plimbare dar nu am avut decât câteva ore de petrecut prin oraș pentru că trebuia să prind trenul înapoi spre Torino. Am avut totuși câteva ore să mă rătăcesc pe străzile întortocheate ale orașului. Am mers în impresionanta piață San Marco, am vizitat bazilica cu același nume, am văzut palatul dogilor și puntea suspinelor, am văzut gondolierii pe canale și piețe plutitoare, am fost la un atelier de reparații de gondole și o sticlărie, iar la final m-am îmbarcat într-un vaporaș cu care am făcut mai multe opriri inclusiv pe insula San Giorgio și la Murano. Pe la amiază a trebuit din păcate să revin la gară și a urmat un drum lung cu trenul spre Torino via Verona și Milano. Am revenit mai târziu la Veneția și am apucat să o vizităm mult mai pe îndelete dar excursia asta mi-o amintesc cu drag pentru că a fost prima mea plimbare de weekend afară care m-a făcut să îndrăgesc mai mult călătoriile și să prind curaj.

Am mers mai întâi la Rimini