Golful Napoli, Vezuviu și insula Capri

Campagna, provincia din sudul Italiei a cărei capitală este Napoli, este un loc unde se regăsesc o mulțime de atracții turistice precum vulcanul Vezuviu, insula Capri, ruinele de la Pompei sau coasta Amalfi. Orașul Napoli în sine nu este cel mai interesant turistic după părerea mea însă poate fi o bază foarte bună pentru a vizita împrejurimile.

Am ajuns în Campagna pentru prima dată în 2010 prin luna martie. Am petrecut atunci un weekend prelungit (3 zile) la Napoli în care am avut ocazia să ne plimbăm prin toată regiunea. Chiar dacă nu am găsit o vreme grozavă (a fost înnorat mai tot timpul și a mai și plouat) ne-am putut totuși bucura de o vreme mult mai călduroasă decât acasă.

Am zburat cu o cursă Wizz Air direct către Napoli iar cazarea am luat-o la un hotel de 3 stele în apropiere de gara centrală, fiind mai practic așa pentru excursiile care urma să le facem. Îmi amintesc că a fost unul din cele mai ieftine concedii pe care le-am făcut vreodată – pe zbor am dat 30 de euro dus-întors, iar pe hotel 60 de euro 3 nopți pentru o cameră dublă. Mai mult, sudul Italiei, mult mai sărac decât nordul, este una din cele mai ieftine zone ale Europei de vest așa că și prețurile la mâncare și transport au fost reduse.

Pentru început, despre Napoli – spuneam că nu este cel mai atractiv oraș. Chiar dacă este una din cele mai vechi așezări ale lumii orașul vechi a fost distrus în mare parte în timpul bombardamentelor din al doilea război mondial. A fost reconstruit dar multe din clădirile istorice au dispărut. Lucrul care deranjează cel mai mult la Napoli sunt gunoaiele. Vechea Mafie care își avea baza în Campagna și Sicilia s-a reprofilat și acum controlează sindicate și gropi de gunoi. Rezultatul sunt costuri uriașe pentru orașul Napoli iar primăria când nu reușește să le plătească apar munți și mormane de gunoi pe străzi. Este din păcate unul din cele mai murdare orașe ale lumii. Mai mult, este un loc unde criminalitatea e în floare, iar jafurile sunt la ordinea zilei. Noi nu am pățit nimic, dar cunosc multă lume care a avut probleme mari la Napoli cu hoții de buzunare. Aglomerațiile sunt de evitat la fel și unele zone după lăsarea întunericului.

Revenind, trebuie să spun că nu e totul rău la Napoli. Este totuși un oraș turistic cu mai multe castele și catedrale, este orașul unde s-a inventat pizza (sunt vreo 3 restaurante care pretind că sunt adevăratul loc) iar din port se vede o priveliște minunată a golfului peste care se înaltă amenințător vulcanul Vezuviu. Marea majoritate a napolitanilor sunt foarte prietenoși și simpatici. Dialectul vorbit de ei e greu de înțeles chiar și pentru cineva care vorbește bine italiana. La Napoli ne-am plimbat prin Piaza del Plebiscito, am urcat la Museo Capodimonte și am vizitat castelul Maschio Angioino din port dar cea mai pare parte din timp am petrecut-o în excursii prin împrejurimi.

Prima dintre excursiile care le-am făcut a fost în golful Napoli către ruinele de la Pompei și vulcanul Vezuviu. Am luat un tren din Napoli până la Pompei unde am fost lăsați la Villa dei Misteri, una din intrările în uriașul complex. Cum probabil că știți orașul Pompei a fost distrus în totalitate de erupția vulcanică a Vezuviului din anul 79 care a îngropat localitatea în cenușă. Săpăturile arheologice au adus la lumină o așezare aproape intactă, fiind poate cel mai bine prezervat sit al lumii antice. Arheologii au adus la lumină la Pompei clădiri intacte unde s-au păstrat până și picturile de pe pereți, străzi amenajate, temple romane dar și oameni surprinși de lavă în căutarea scăpării. Am vizitat Pompei timp de vreo două ore, situl fiind uriaș. Cea mai impresionantă clădire este Villa dei Misteri, un mic palat unde s-a păstrat picturi de o frumusețe rară dar eu am fost fascinat și de străzile din vechiul Pompei care aveau canalizare, treceri de pietoni sau chiar opritoare pentru carele romane.

Nu departe de Pompei am mers la Ercolano unde se pot vizita ruinele celeilalte așezări distruse, vechiul Herculaneum. Acolo s-a excavat un întreg palat îngropat în cenușă. Locul este mult mai mic decât Pompei dar construcțiile sunt mai impunătoare. Localitatea Ercolano a fost construită peste multe dintre ruine, ducând la distrugerea multor clădiri și doar puține au putut fi salvate. Chiar și așa este un loc fascinant pentru orice pasionat de istorie.

După ce am văzut locurile care au fost distruse de vulcan am zis că e cazul să mergem și la cel care a generat toate astea, marele vulcan Vezuviu. Pentru a ajunge acolo am luat un autocar de la gara Pompei care ne-a urcat vreo 30 de minute pe munte până aproape de baza craterului. De acolo am mai avut o urcare pe jos de vreo 20 de minute pe o potecă amenajată. Vederile de pe drum peste întregul golf Napoli și peste râurile de lavă create de erupțiile anterioare sunt chiar grozave. Am urcat pe craterul Vezuviului aflat la 1200 de metri care încă mai fumegă fiind în continuare un vulcan activ. Totuși ultima mare erupție a sa a avut loc acum mai mult de 70 de ani în 1944.

Vezuviul a avut peste o sută de erupții majore în ultimele două milenii făcând multe victime dar oamenii au continuat să își facă așezări și case în apropierea vulcanului, supunându-se pericolelor pentru a beneficia de solul vulcanic extrem de fertil. Regiunea este foarte dens locuită și astăzi dar metodele moderne de urmărire a activității vulcanice fac ca riscurile la care se expun să fie foarte reduse.

Într-o altă zi am făcut o excursie pe mare până pe insula Capri. Am luat feribotul din portul Napoli. La dus am avut nefericita idee de a lua o navă rapidă care făcea drumul în doar 40 de minute. Am mers cu un catamaran ultra-modern, plin de turiști dar marea problemă au fost valurile puternice. Fusese o furtună pe mare iar nava noastră efectiv sărea din val în val cu mare viteză. A fost un drum de groază. Din o sută de pasageri vreo 20 au vomitat iar unul dintre ei a avut un atac și a fost luat cu salvarea la sosire. Deși n-am rău de mare, nu mi-a fost bine deloc și nu știu cum am rezistat dar într-un final am ajuns cu bine. La întoarcere am mers cu feribotul mare care face cu jumătate de oră mai mult dar care nici nu s-a clintit de la valuri.

Pe Capri am petrecut vreo patru ore. Am mers mai întâi cu autobuzul spre capătul opus al insulei unde se află Grotta Azzurra (Grota albastră). Este o peșteră accesibilă doar de pe mare în care apa are o culoare de un albastru orbitor. Din păcate bărcile nu intrau în peșteră în acea zi din cauza valurilor dar am avut ocazia să coboram pe scări până aproape de intrare. Pe drum, cu micul autobuz care gonea cu viteză pe străduțele șerpuite, am putut admira peisajul întregii insule plină de palmieri, flori și vile luxoase. Am mers apoi prin Anacapri, o localitate sus pe munte de unde se vede panorama întregii insule iar la finalul plimbării am savurat un pește proaspăt gătit la unul din restaurantele din port. Drumul înapoi spre Napoli a fost mult mai confortabil și am putut și admira apusul pe mare.

O ultimă plimbare pe care am făcut-o din Napoli a fost la palatul din Caserta aflat la vreo 60 de kilometri la nord. Am mers acolo cu trenul. Reggia di Caserta este un palat uriaș construit în secolul 18 la ordinele lui Carol al VII-lea cu un proiect similar cu palatul de la Versailles. Ironic, Carol a părăsit Napoli cu puțin timp înainte ca palatul să fie gata pentru a deveni regele Spaniei, neavând să petreacă nici măcar o zi la palat. Caserta este un loc foarte puțin cunoscut de turiști dar eu pot spune că este unul dintre cele mai impresionante palate pe care le-am vizitat. Am vizitat la Caserta camerele impresionante ale palatului iar apoi am mers la plimbare prin grădinile vaste. Interesant de știut, Reggia di Caserta este cel mai mare domeniu regal al Europei, întinzându-se pe 2 milioane de metri pătrați.

Cam atât despre prima mea vizită la Napoli. Mai sunt alte locuri foarte interesante în zonă cum ar fi stațiunea Sorrento sau coasta Amalfi, pe care am avut ocazia să le văd mai târziu și despre care o să povestesc altă dată.

Am stat la Napoli la un hotel în apropiere de gară