Bali, mai aproape de paradis – Partea 4 – Ubud și cultura balineză

 

După 4 zile petrecute pe plajele din Bali ne-am îndreptat către noua cazare, ceva mai spre centrul insulei în apropiere de vestitul oraș Ubud. Cum povesteam anterior, Ubud este centrul cultural al Bali, un loc fermecător care oferă o varietate foarte mare de activități pentru vizitatori. Turiștii care spun că iubesc Bali se referă de cele mai multe ori mai degrabă la acest loc și la satele din jur, decât la plajele de pe insulă. Eu pot să confirm. Ubud este un loc unic în lume, un adevărat paradis unde de-abia aștept să ajung din nou cândva.

Până să ajungem la Ubud am făcut mai multe opriri pe drum, la câteva temple și la o plantație de cafea. Mai întâi a fost templul Taman Ayun din orașul Mengwi. E unul dintre cele mai frumoase temple și impresionează prin simplitate. Dincolo de poarta de intrare am găsit o curte verde cu lacuri și fântâni pline de nuferi, ziduri vechi de cărămidă acoperite cu flori de toate culorile și în centru turnurile de lemn cu multe etaje construite asemenea pagodelor japoneze. Locul e o desfătare pentru simțuri, cu miresmele a mii de specii de flori și muzica lină cântată în surdină rareori întreruptă de un gong. Accesul în curtea interioară este permis doar localnicilor și doar în timpul procesiunilor. Am vizitat templul însoțiți de un ghid și am apucat să mai aflăm cate ceva de la el. Taman Ayun (în traducere “grădina frumoasă”) a fost construit în secolul 17 de rajahul din Mengwi ca templu al familiei. Pentru a nu supăra zeii, turnul cel mai înalt are 11 etaje. Mai multe are doar templul Besakih, cel mai sfânt de pe insulă. Luptele cu cocoși erau o tradiție pentru sătenii din Mengwi. Astăzi sunt interzise prin lege în Indonezia iar singurul loc unde se mai pot ține sunt la Taman Ayun de sărbătoare templului o dată la un an.

Am oprit mai târziu la o plantație de cafea. Nu e vorba de orice cafea, ci de luwak coffee, cea mai scumpă din lume. Acest tip de cafea se produce doar în Asia de Sud-Est iar cel mai renumit tip este cel balinez. Animalul luwak consumă boabele verzi de cafea și le digeră eliminând substanțele nocive. Excrementele cu cafea “rafinată” sunt culese, curățate și măcinate pentru a produce luwak coffee. Este un produs foarte căutat de pasionați care pe piețele din vest costă între 100 și 500 de dolari kilogramul. La fermă am avut ocazia să vedem micile animale, să vedem cum arată boabele de cafea dar și să degustăm licoarea cea scumpă (la tariful special de 5 dolari ceașca). Tot acolo am vizitat o grădină de mirodenii și am văzut o casă tradițională balineză. La final am cumpărat și niște cafea pentru acasă; nu prea multă pentru că prețurile erau astronomice.

Mai apoi pe drum ne-am apropiat de Ubud și peisajul s-a schimbat complet. Sate tradiționale cu case mari vechi cu ziduri colorate, sculpturi și flori la porți. Satul balinez nu seamănă cu niciun alt loc din lume, e de o frumusețe unică și exprimă cel mai bună bogăția materială și spirituală a locuitorilor.  Nu trebuie să uităm că Bali și-a păstrat tradiția și religia hindusă în mijlocul celui mai mare stat musulman al lumii, iar asta a fost posibil doar datorită culturii ancorate puternic în mentalitatea fiecărui locuitor al insulei.

 

La un moment dat am părăsit zona locuită și am luat-o pe un drum îngust prin junglă. La finalul acestuia ne aștepta hotelul Ayung Resort aflat la vreo 10 kilometri de Ubud. Am rămas muți de uimire văzând intrarea în hotel cu statui uriașe, decorațiuni cu pietre prețioase și grădini luxuriante pline de plante rare și flori multicolore. Ne-a amuzat și șoferul nostru care vedea pentru prima dată resortul (el fiind angajat al hotelului de unde tocmai plecasem) și nu își putea abține uimirea “Wow!”, “Oh my god!” impresionat și el de cum arăta. A ținut să ne sublinieze la plecare că am făcut o alegere excelentă.

După check-in și o primire călduroasă am fost luați cu o mașinuță de golf și duși la camere. Nici nu ne-am instalat bine în cameră și am început să fim căutați. Mai întâi a venit un domn care s-a prezentat ca majordomul nostru personal care ne-a făcut o introducere în toate aspectele camerei și ne-a dat sfaturi într-o engleză impecabilă cum ne putem planifica sejurul la hotel și prin zonă. 5 minute mai târziu după ce a plecat majordomul, sună din nou la ușă. Doi bucătari ne-au vizitat pentru a ne oferi o gustare de seară din partea casei. Alte 10 minute, a venit menajera să verifice curățenia camerei și să ne aducă mai multe perne și prosoape (aveam deja o grămadă). Mai târziu am fost vizitați de echipa de securitate a hotelului care a inspectat camera să nu existe insecte sau alte vietăți (că doar eram în mijlocul junglei). Mai apoi au revenit bucătarii care ne-au luat platourile cu mâncare și ne-au adus la schimb ciocolată și fructe proaspete (evident, tot gratuit). Noi ne uitam buimaci unul la altul, câte surprize o să mai avem.

Camera era imensă, vreo 80 de metri pătrați cu un pat pe măsură și mobilă sculptată din lemn masiv. Pe perete era un televizor gigantic și un frigider mare pe post de mini-bar plin cu sucuri, apă, băuturi alcoolice și multe altele. Mini-barul era complet gratuit și i se făcea refill zilnic (asta chiar n-am mai văzut nicăieri). Băile (la plural) erau decorate splendid și dotate cu toate loțiunile și parfumurile de care ar putea avea cineva nevoie vreodată, iar totul mirosea extraordinar de frumos. Balconul era la fel de mare și avea vedere spre jungla densă și la piscina infinty a hotelului. Prin copacii din față puteam vedea oricând maimuțe, tucani și papagali multicolori.

Grădinile din resort puteau fi lejer o atracție turistică în sine, cu statui, sculpturi și poteci ascunse prin jungla din jur. La hotel se organizau și mai multe activități precum spectacole de dans și concerte în fiecare seară, cursuri de yoga și meditație dimineața, sau concursuri de sport în timpul zilei. De asemenea resortul avea un shuttle care făcea legătura cu centrul Ubud de mai multe ori pe zi. Din nou toate acestea erau gratuite pentru cei cazați la hotel. Restaurantul oferea mâncare la standardele cele mai înalte și în același timp o priveliște splendidă de la terasă peste toată valea. Ayung Resort este un hotel de 5 stele care a primit mai multe premii de-a lungul timpului, inclusiv  “cel mai bun hotel din junglă al lumii” acum câțiva ani.

Acum probabil că vă întrebați cât au dat ăștia pe cazare?? O mie de euro pe noapte?? Ei bine, nu. Aici vine marea surpriză: pentru o cameră la hotel cu mese incluse (ce e drept, rezervată din timp) am plătit doar 80 de euro pe noapte! Nu mă întrebați cum face profit hotelul, pentru că sincer să fiu cred că am avut numai mâncare și băutură inclusă de mai mult de 80 de euro. Cert este că Ayung este de departe cel mai luxos hotel la care am stat vreodată la banii ăștia. Generalizând un pic, Bali este locul din lume unde oricine își permite luxul, fiind extrem de multe hoteluri excepționale care luptă pentru a atrage clienți cu tarife și oferte atractive.

Prima seară la Ayung nici n-am mai plecat din cameră. Aveam tot ce ne trebuia. Pentru dimineața următoare am făcut o programare la clasele de yoga. Ne-am trezit pe la 7 și eram deja așteptați. Acolo, în mijlocul junglei nu se mai simțea căldura sufocantă. La primele ore ale dimineții erau în jur de 20 de grade, o temperatură care nu prea se întâlnește niciodată în zonele de coastă din Bali. Cursul de yoga a fost interesant, dar nu cred că o să mai încerc asta vreodată. Cel puțin am învățat acolo cum să respir corect. După exercițiile matinale am mers la micul dejun unde am fost așteptați de un adevărat festin. Am primit mai multe platouri cu brânzeturi franțuzești, mezeluri fine, caviar, ouă Benedict gătite perfect și fructe proaspete. N-am văzut de multe ori un mic dejun așa de rafinat, cu atât mai mult în mijlocul junglei într-un loc așa de izolat.

După amiaza am făcut o plimbare până la Ubud. Am fost lăsați de shuttle într-o zonă centrală și apoi am luat-o la pas prin oraș. Prima oară am zis să ne îndreptăm spre Monkey Forest, locul cel mai vizitat din oraș fiind vorba de… ați ghicit… o pădure cu maimuțe.  Cel mai important templu din Ubud, Pura Dalem Agung, construit la marginea orașului cândva prin secolul 14, și-a creat misiunea de-a lungul secolelor de a promova comuniunea omului cu natura, îngrijind o mare rezervație naturală plină de flori, plante rare și o mulțime de maimuțe. O dată cu sosirea turiștilor în Bali, sanctuarul maimuțelor a devenit o afacere profitabilă, aducând sute de mii de vizitatori anual. La intrare am primit un instructaj cu mai multe reguli care trebuie urmate, precum respectarea liniștii sau interzicerea accesului cu mâncare, obiecte strălucitoare la vedere sau hrănirea animalelor. Am băgat de seamă că unii turiști nu prea le luau în serios. Sanctuarul adăpostește câteva sute de maimuțe care nu sunt deloc astâmpărate. Am văzut cum o maimuță i-a furat unui vizitator gălăgios telefonul de la ureche, cum o tânără s-a trezit că îi trage maimuța cerceii din ureche sau cum un altul s-a trezit cu primata pe cap. Am văzut femei și copii țipând și alergând speriați. Sanctuarul nu este deloc un zoo, poate fi periculos.

În centrul pădurii se află marele templu. L-am găsit închis pentru vizitatori pentru că în interior avea loc o sărbătoare locală. Era un spectacol cu copii, un fel de serbare școlară cu muzică și dansuri tradiționale. Asemenea celorlalți turiști străini am găsit un loc la gard și am asistat la spectacolul fermecător al copiilor.

 

 

După ce am scăpat întregi și nevătămați din sanctuarul maimuțelor am revenit în oraș. Se lăsa seara și peste tot apăruseră oameni care vindeau bilete la diverse spectacole de dans tradițional legong și barong. Cred că erau vreo zece în tot orașul. Am ales să mergem la sala cea mai mare de lângă palat. Acolo am asistat din nou la un spectacol similar de dans, să zicem de data asta unul profesionist.

 

 

Ziua următoare am petrecut-o relaxat la hotel. Am stat la piscină admirând peisajul junglei, am făcut o drumeție prin pădure și am trecut și pe la spa. Ne aștepta un drum lung cu escale la Doha și Istanbul și am zis cel mai bine să ne pregătim cât mai odihniți. Ultima zi ne-am luat cu greu la revedere de la Ayung Resort. Din păcate mai trebuia să mai ajungem și pe acasă. Plecarea din Denpasar era seara așa că restul zilei ne-am rezervat un tur cu mașina să mai vedem câteva locuri din centrul insulei pe unde nu ajunsesem.

Am traversat din nou centrul Ubud în drumul nostru. Prin oraș am văzut multe panouri colorate și podiumuri frumos decorate cu sculpturi semnificând boi uriași. Le văzusem și cu o zi înainte dar nu știam ce reprezintă. Ne-a explicat șoferul nostru că acelea sunt podiumuri folosite pentru incinerarea morților. Familiile plătesc scump pentru construcția lor și cu cât sunt mai decorate cu atât se consideră că respectul pentru mort este mai mare. Incinerările au loc într-o singură zi a săptămânii care este anunțată din timp de temple și atunci asistă tot orașul. Nu am prins o asemenea zi, dar nici nu ne doream.

Am continuat drumul spre nord mergând prin văi pitorești. Destinația era Tegalalang, unde se află cele mai vizitate terase de orez de pe insulă. Sunt multe asemenea orezării, dar aceasta e de departe cea mai întreținută. E drept, mai recent este îngrijită doar pentru turiști, nu mai recoltează nimeni orez acolo, dar chiar și așa, tourist-trap cum e, merită vizitată pentru peisaje. Ne-am cățărat pe terase pe traseele abrupte iar la final ne-am așezat la unul din restaurantele de la intrare pentru o gustare. Am avut noroc că nu am zăbovit mai mult pentru că imediat ce ne-am așezat la masă a început o ploaie torențială. Am mâncat privind amuzați turiștii care nu știau unde să se adăpostească mai repede. Vremea în Bali e destul imprevizibilă. Dimineața e senin și după amiaza se înnorează și oricând poate apărea o ploaie. Ploaia este puternică și de scurtă durată. După ce se termină iese din nou soarele. Cam asta era vremea în mai când am vizitat noi, adică la sfârșitul sezonului ploios. Din noiembrie până în aprilie poate ploua necontenit, iar vara, în sezonul uscat, poate fi soare toată ziua dar căldura devine sufocantă. Probabil lunile de trecere între cele două sezoane sunt perioada ideală pentru a vizita Bali.

Din cauza ploii am întârziat mult la mașină. Trebuia să vizităm și templul Ulun Danu ideal pe lumină. Am continuat drumul spre munți trecând peste marele crater al vulcanului Batur pe care nu l-am văzut deloc din cauza ceții. Încă două ore am mai mers spre templu iar partea astea de drum am tras un pui de somn. N-am putut merge prea repede pentru că era destul de aglomerat și am ajuns la Ulun Danu abia la lăsarea serii. De altfel, am ajuns cu întârziere peste tot în Bali din cauza traficului, dar sincer n-a fost o mare problemă pentru că eram prea relaxați ca să ne pese. Asta e efectul unei săptămâni petrecute pe Bali.

Templul Ulun Danu este unul din cele mai frumoase de pe insulă construit pe apele lacului vulcanic Bratan la 1200 de metri înălțime. Nu este o construcție mare sau strălucitoare, dar are o finețe deosebită. Nouă ne-a plăcut mult locul chiar și așa la asfințit. Probabil pe lumină e chiar mai frumos. A fost ultima noastră amintire în Bali. Era momentul să mergem spre aeroportul Denpasar. Am mai făcut o ultimă rundă de cumpărături de suveniruri de la duty-free și ne-am îmbarcat în zborul Qatar spre casă.

Concediul din Bali a fost unul atipic, mult mai odihnit decât altele pe care le-am mai făcut eu, obișnuit să alerg dintr-un loc în altul. Bali e de vină. Insula nu te lasă să te grăbești sau să planifici prea mult, te face să te obișnuiești cu ritmul ei lent. O vacanță în Bali nu există fără spiritualitate și meditație, dans și muzică, mâncare bună și miresme îmbietoare, băi la piscină și masaje la spa. Pe scurt, relaxare și odihnă. Bali este un loc care te face să te simți mai aproape de paradis.

 

Pe drum spre Ubud, am oprit în satul Mengwi

dsc09768

 

Templul Taman Ayun, care se remarcă mai ales prin simplitate

dsc09789

 

Pagodele sunt aliniate după înălțime. Cea mai mare nu poate depăși 11 “etaje”

dsc09805

 

Vizitatorii nu au voie să se apropie mai mult de templu

dsc09794

 

Grădina cu lotuși

dsc09755

 

Am oprit apoi la o plantație de cafea. Unde am aflat mai multe despre tradiții.

Casa tradițională balineză

dsc09819

 

Aici, costumul de dans legong.

dsc09771

 

Cea mai scumpă cafea din lume, cafeaua de luwak

dsc09838

 

Micuții luwak se odihnesc. Probabil digeră cafea

dsc09837

 

Degustare cu ceaiuri și cafele

dsc09840

 

Am sosit la hotel.

dsc00250

 

Izolați în mijlocul junglei

dsc09866

 

Vedere din cameră

dsc09888

 

Am preferat să servim cina în cameră

dsc09899

 

Urări dulci din partea hotelului

dsc09892

 

Dimineața la 7. Eram așteptați la yoga

dsc09903

 

După exerciții de-abia așteptam micul dejun

dsc09922

 

Mâncarea, excepțională

dsc09924

 

Seara am luat taxiul la Ubud

dsc00047

 

Case tipice din Ubud

dsc00063

 

Intrarea la Monkey Forest

dsc00069

 

Maimuțele se plimbă libere peste tot

dsc00180

 

Orice vizitator se poate trezi “atacat” de maimuțe

dsc00077

 

O familie cu pui

dsc00200

 

La plimbare printre primatele agitate

dsc00202

 

Templul din centrul pădurii era închis pentru o procesiune

dsc00095

 

Am stat totuși la gard cu ceilalți turiști să asistăm la procesiune

dsc00121

 

Spectacolul de la templu era un fel de serbare a copiilor. Dansul fetelor

dsc00133

 

Dansul băieților

dsc00157

 

Copii sunt emoționați

dsc00124

 

Iar părintii urmăresc cu mândrie

dsc00137

 

Ofrande aduse la templu

dsc00194

 

Seara am asistat la un spectacol “profesionist”

dsc00234

 

Dansul Legong

dsc00235

 

Dimineața la hotel. Să te tot trezești cu asemenea priveliște

dsc09937

 

Jos pe râu se practica rafting

dsc09936

 

Dar și piscina arată bine

dsc09958

 

Relaxare la hotel

dsc00021

 

O baie la marginea junglei

dsc09983

 

Ayung Resort, cu greu am plecat de acolo

dsc09913

 

Din centrul orașului

dsc00055

 

Nu știam ce e cu toate semnele astea colorate

dsc00263

 

Apoi am aflat că se anunțau ceremonii funerare. Statuile sunt podiumul de incinerare

dsc00269

 

Părăsind Ubud. Aici un giratoriu oarecare

dsc00270

 

Ultima zi în Bali și ultima excursie

dsc00271

 

Am mers la Tegalalang

dsc00282

 

Să vizităm terasele cu orez

dsc00319

 

Vederi minunate

dsc00326

 

Tegalalang, un loc unic

dsc00330

 

A început o ploaie torențială iar noi ne-am adăpostit la un restaurant

dsc00342

 

Alții n-au fost așa de norocoși

dsc00347

 

Am revenit la mașină și am continuat și noi prin ploaie spre nord

dsc00356

 

Am făcut 3 ore pe drum și am sosit la Ulun Danu o dată cu lăsarea serii

dsc00365

 

Chiar și pe întuneric templul  e impresionant

dsc00374

 

Ulun Danu, templul de pe lac

dsc00396

 

A fost ultima oprire a zilei. Era momentul să mergem spre aeroport

dsc00401

 

Drumul lung spre casă. Escală la Istanbul

dsc00427

 

Nu m-am mai întors demult așa de relaxat dintr-un concediu

dsc00434

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.