Din nou la Chișinău

Prima mea vizită dincolo de Prut a fost în 2013. Am găsit atunci o țară foarte frumoasă, destul de săracă dar locuită de oameni buni și primitori, oameni cu nimic diferiți de noi, românii. Eu m-am atașat mult de Moldova și de frumoasa ei capitală Chișinău unde m-am simțit mereu ca acasă. Anul trecut, în 2014, am vizitat din nou Moldova într-o mini-vacanță de 1 Mai. Am revăzut locuri precum Chișinăul, Mileștii Mici și Orheiul Vechi dar am și ajuns pentru prima dată la cramele Cricova sau la Vadu lui Voda. Puteți citi aici despre prima mea vizită. Voi încerca aici să povestesc doar despre locurile de care nu am vorbit deja anterior.

Am plecat așadar cu mașina din București chiar în dimineața zilei de 1 Mai. Am trecut destul de rapid de Buzău și Focșani iar prima oprire am făcut-o la separarea drumului de Chișinău în dreptul localității Mărășești. Acolo se află mausoleul dedicat eroilor români care au rezistat împotriva trupelor germane în bătălia din 1917. Sloganul „Pe aici nu se trece” a răsunat la Mărești, Mărășești și Oituz, locuri unde s-au obținut victorii importante în război ce au dus la întârzierea armatelor invadatoare. Nu mai vizitasem monumentul din copilărie. Locul arată extrem de bine, interiorul mausoleului fiind renovat și în stare impecabilă. Mai mult, în apropiere s-a inaugurat un muzeu de istorie nou. Cred că ne prinde bine tuturor să ne mai reamintim din când în când de unde venim și de istoria noastră.

De la Mărășești am luat-o spre Tecuci, unde am regăsit podul peste Siret complet renovat (cu un an în urmă așteptasem o oră acolo din cauza reparațiilor). Pauza de prânz am luat-o la Nea Vasile, un popas așezat convenabil la jumătatea drumului intre București și Chișinău. Localul are prețuri foarte mici și servește o ciorbă excelentă. Am continuat apoi pe drumul impecabil spre graniță, admirând câmpurile galbene de rapiță. Moldova începuse deja procesul lung de aderare la U.E. iar trecerea vămii a fost mult mai rapidă. Nu cred că a durat mai mult de zece minute. Atunci am avut nevoie de pașaport, dar intre timp cerințele s-au schimbat și în Moldova putem merge doar cu buletinul.

Am ajuns la Chișinău după-masă și am mers direct la cazare. Aveam rezervat un apartament cu 4 camere la mansardă în centrul orașului. Preț total pentru 4 persoane, 3 nopți – 70 de euro! Cam astea sunt costurile la cazare la Chișinău. Seara am schimbat bani la exchange și am mers la supermarket de unde am făcut provizii pentru weekend. Cursul atunci era 4 la 1, acum este 5 lei moldovenești la 1 leu.

A doua zi ne-am relaxat prin capitală. Am revăzut locurile cunoscute precum Parcul Ștefan cel Mare, Catedrala Mitropolitană și arcul de triumf. Pe bulevardul Ștefan cel Mare trona un anunț mare în fața clădirii guvernului „Din 28 aprilie fără vize în Europa”. Iată că Moldova începe se meargă pe drumul ei european. Oamenii sunt tot săraci, dar parcă optimismul se simțea mai mult ca niciodată.

Mesele din Chișinău le-am luat la rețelele La Plăcinte și Andy’s Pizza. Acestea au apărut și pe la noi intre timp. Diferența este că la ei mâncarea e mult mai ieftină și părerea mea puțin mai bună. După amiaza am petrecut-o la Grădina Botanică cea care dă numele celui mai mare sector al capitalei la sud de centru. E un parc splendid, întins pe 76 de hectare care găzduiește peste zece mii de specii de plante. Sunt sute de alei amenajate, se pot face plimbări cu barca pe lacuri sau se poate lua masa la terase. Am dat acolo și de zeci de alaiuri de nuntă, locul fiind aparent unul preferat de mirese pentru ședințe foto. Pe noi ne-a incantat cel mai mult zona cu liliac unde am găsit copacii înfloriți al căror parfum se simțea de la mare distanță.

A treia zi am făcut un traseu ceva mai lung cu mașina. Am revăzut din nou Orheiul Vechi aflat la 50 de kilometri nord de oraș. Nu voi mai povesti din nou despre loc, o să spun doar că este locul care nu trebuie ratat în Moldova. Peisajul splendid, chiliile săpate în piatră, curgerea râului în vale sub razele soarelui și zona rurală înconjurătoare creează un sentiment deosebit, de întoarcere în timp.

Am plecat în grabă de la Orhei pentru că aveam rezervare la oră fixă la cramele Cricova. De data asta aveam să facem un tur la cealaltă mare cramă a Moldovei, la Cricova. Dacă Mileștii Mici este considerată cea mai mare cramă din lume ca suprafață, Cricova nu este departe ca mărime având impresionanta lungime a galeriilor de peste 120 de kilometri și le laudă cu cea mai mare colecție de vin a țării. Galeriile pot fi traversate cu mașina formând un adevărat oraș subteran, un adevărat labirint. Străzile au fiecare numele lor. Există strada Cabernet, strada Sauvignon, Chardonnay și așa mai departe. Turul se poate face cu mașina proprie sau cu trenulețul. Noi am ales prima variantă și turul cu ghid și degustare de 4 vinuri. A costat 360 de lei moldovenești de fiecare (adică vreo 20 de euro).

Am intrat cu mașina prin pasajele răcoroase iar după vreo 3 kilometri am ajuns la prima oprire alături de câteva zeci de butoaie uriașe. Ni s-a povestit că lemnul pentru butoaie este unul special importat din Franța și am aflat mai multe despre metodele de păstrare a vinului. A doua oprire a fost la fabrica de îmbuteliere a șampaniei. Cricova este mai renumită în lume pentru șampania roze de mare calitate produsă aici, fiind una din puținele crame care folosesc metoda veche a preotului francez Dom Perignon. Șampania se fabrică mai ales din vin rosu, având o culoare deosebită. Pentru a respecta metoda tradițională sticlele de șampanie trebuie ținute la un anumit ungi exact în dispozitive speciale, iar unghiul este modificat la câteva zile. Am aflat că există la Cricova persoane special angajate pentru a mișca zilnic cu un grad zecile de mii de sticle. De asemenea am fost avertizați că dacă atingem ceva riscăm să distrugem șampania. Nu totul se face de mână la Cricova, înainte de plecare ghidul ne-a prezentat și linia automată de îmbuteliere a sticlelor.

Am revenit apoi la mașini pentru a vizita colecția națională. Aici sunt adăpostite în sticle cele mai valoroase vinuri ale Moldovei. Cricova are una din cele mai valoroase colecții de vinuri ale lumii, făcând parte din patrimoniul național al Moldovei. Pe lângă vinurile vechi produse în regiune, tot aici se află și colecții importante ramase din fosta URSS pentru care Moldova reprezenta centrul viticol. La Cricova se află cele mai valoroase vinuri luate de armata sovietică după înfrângerea Germaniei în război inclusiv vinuri din colecțiile personale ale liderilor naziști aduse de peste tot din Europa. Sunt vinuri franțuzești și italiene din anii 30, valoarea fiind inestimabilă. Cel mai valoros este considerat vinul de Paște de la Ierusalim datând din 1902. Există și colecții private, aparținând unor lideri mondiale precum Angela Merkel sau Vladimir Putin. Nu putea lipsi colecția lui Traian Băsescu. Am observat amuzați la cea din urmă că era singura unde mare parte din sticle au fost deja consumate.

Mai departe a urmat momentul mult așteptat, degustarea vinurilor. Am fost plimbați mai întâi prin sălile impresionante de degustare, fiecare cu specificul ei iar grupul nostru a fost invitat în sala numită „Fundul Mării” cu specific subacvatic. La început a fost instructajul de degustare – cum se admiră buchetul, mirosul, cum se ține paharul… Am degustat mai întâi șampanie și apoi trei feluri de vin, însoțite de nuci și pesmeți. Am ieșit cam pe 3 cărări de acolo dar din fericire nu am fost eu șofer.

După Cricova am mai făcut o plimbare până la Vadu lui Vodă, principala „stațiune” de plajă a Moldovei pe râul Nistru. Nu începuse încă sezonul iar plajele nu era tocmai amenajate. Am găsit acolo mai multe moteluri și restaurante și o atmosferă simpatică, un fel de Costinești prin anii 90. Am servit totuși o cină foarte bună la unul din restaurante. La plecare am avut pentru un moment chiar un gând să trecem dincolo în Transnistria (poate de la prea mult vin) dar când am văzut dincolo de pod soldații fioroși înarmați până în dinți am lăsat-o baltă.

Ultima zi la Chișinău am mai făcut cumparaturi. Am trecut din nou pe la fabrica Bucuria de unde am plecat încărcați de bomboane. Am mai luat șampanie Cricova de la supermarket dar pentru vinuri am mai făcut un ocol până la cramele de la Mileștii Mici, unde zic eu se găsește cel mai ieftin vin de calitate din lume. Am luat cât permite legea, adică 4 litri de persoană. Vama am trecut-o repede, am dat și de ceva furtuni în țară (era cod portocaliu de ploaie) dar până noaptea târziu am ajuns cu bine la București.

Revin cu drag oricând am ocazia în Moldova. Mereu m-am simțit grozav acolo. Ca buni români, cred că toți ar trebui să vizităm țara vecină. Asta ne-ar putea ajuta să înțelegem cât de apropiați suntem ca obiceiuri și că până la urmă nu ne separă nimic decât o graniță fizică, sufletește suntem cu toții români.

Un prim popas, la mausoleul de la Mărășești.