Andaluzia, un tărâm de vis – Partea 4 – Granada și Sierra Nevada

 

Ultimul oraș important andaluz pe care l-am vizitat în vacanța noastră a fost Granada. La Granada se află și cel mai iconic castel al Spaniei, cea mai importantă moștenire arabă rămasă în Europa și una din cele mai frumoase construcții de pe continent, mă refer aici la renumitul palat Alhambra.

Granada a fost ultimul bastion al civilizației musulmane în Spania. După începerea Reconquista în secolul 13, spaniolii au reușit încet să îi alunge pe mauri din peninsulă cucerind pe rând marile lor orașe, mai ales capitalele Cordoba și Sevilla. Granada nu a fost însa cucerită. După ce Cordoba a fost înfrântă Granada s-a proclamat emirat și a continuat să aibă o oarecare independență față de coroana spaniolă. Regatele spaniole rămânând divizate, Granada și-a putut consolida puterea, fiind unul din cele mai bogate orașe ale Spaniei în secolul 15 și de departe cel mai important centru cultural și științific. Conducătorii spanioli doreau de mult să înfrângă Granada dar orașul a reușit să reziste făcând compromisuri, bogăția comercială a Granadei putând în momentele dificile să susțină Castilia economic și militar. Unii istorici susțin că Granada a fost în acest secol un stat tributar al Regatului Castilieni dar nimeni nu neagă bogăția și faima orașului unde se afla în acele vremuri cel mai frumos palat al lumii.

Lucrurile pentru Granada s-au complicat din 1469 când regele Ferdinand II de Aragon și regina Isabella de Castilia s-au căsătorit oprind astfel divizarea puterii în Spania după un lung război de succesiune. Ferdinand și Isabella au fost numiți de către papă Regii Catolici (los Reyes Catolicos) pentru toate acțiunile făcute în sprijinul creștinismului. Aceste acțiuni au însemnat și dure persecuții împotriva musulmanilor și evreilor. Isabella și Ferdinand au înființat în 1478 cu acceptul și sub controlul monarhiei Tribunalul Sfânt al Inchiziției, cunoscut mai târziu și ca Inchiziția Spaniolă, o organizație catolică ce a condus dure atrocități religioase în secolele următoare. Finanțați de Vatican, Regii Catolici au început patru ani mai târziu războiul Granadei pentru a împlini dorința catolică de sute de ani de a-i izgoni pe musulmani din Europa. Granada a rezistat zece ani până în 1492 când ultimul emir, Boabdil a capitulat în fața trupele spaniole conduse de Ponce de Leon. Au urmat zeci de ani de prigonire a musulmanilor și evreilor de către Inchiziție. Cei care nu acceptau conversia la catolicism erau izgoniți din Spania iar mai apoi arși pe rug în pogromuri organizate de Inchiziție. Chiar și convertiții erau urmăriți de biserică și aspru pedepsiți dacă se găseau dovezi că nu urmau într-adevăr religia creștină. Maurii au dispărut din Spania după secole de prigonire dar au lăsat în urmă construcții impresionante rămășite ale unei civilizații bogate.

Anul 1492 a fost unul important în istoria Spaniei și a lumii. După cucerirea Granadei, Isabella și Ferdinand, trecând peste problemele interne, au acceptat să finanțeze cererea unui navigator genovez de a porni în expediție. Navigatorul, pe numele său Cristofor Columb, încercase să convingă mai multe curți europene să îi finanțeze o expediție către vest unde spera să ajungă la Indii în convingerea sa că Pământul este rotund. După ce a fost refuzat de Genova, Veneția și Portugalia a ajuns la curtea spaniolă. Aici a fost inițial refuzat și aspru criticat de Inchiziție, dar după ce a insistat timp de doi ani pe lângă curte o dată cu căderea Granadei, cererea i-a fost într-un final acceptată. În același an, Columb a plecat în prima expediție pe Atlantic descoperind un nou continent și deschizând Coroanei Spaniole drumurile spre bogații de neimaginat. Așadar, Granada a avut un rol indirect în descoperirea Americii.

Granada este astăzi un oraș modern, capitală a regiunii cu același nume din Andaluzia. Se află la poalele Munților Sierra Nevada la 700 de metri înălțime într-o zonă deluroasă unde pe cel mai înalt deal se află palatul Alhambra. Am mers cu mașina direct la Alhambra de unde ne-am îndreptat către casa de bilete. Există mai multe zone care pot fi vizitate aici, Palacio Nazaries (Palatul Nasrid) – palatul maur și cel mai deosebit loc, Alcazaba – vechea fortăreața cu marile sale ziduri, Generalife – grădinile palatului și Palatul Carlos V construit de spanioli mai târziu. Primele trei au bilete individuale sau grupate iar intrarea la cel din urmă este gratuită. Intrările sunt limitate și de obicei în timpul sezonului, se vând cu multe zile sau chiar săptămâni înainte, deci e recomandat să fie rezervate din timp. Noi fiind în luna decembrie, nu am avut problema asta și cu puțin noroc am găsit bilete pentru toate 3 (15 euro biletul combinat).

Am petrecut peste trei ore la palat, zona de vizitat fiind uriașă. Am început cu cel mai deosebit loc, Palatul Nasrid. Palatul impresionează prin… simplitate. E greu de descris Alhambra. Stilul tipic arăbesc înseamnă multe spatii deschise fără încăperi uriașe și construcții monumentale. Detaliile arhitecturii sunt în schimb uluitoare de la acoperișurile sculptate cu migală până la pereții și porțile decorate cu adevărate broderii în piatră. Alhambra include și unul dintre cele mai ingenioase sisteme pentru aducerea apei la înălțime și pomparea ei către sutele de fântâni, izvoare sau piscine. Zidurile vechi ale cetății Alcazaba arată cum a putut Granada să reziste luptei de Reconquista atâtea sute de ani, fiind una din cele mai mari fortificații ale lumii. Grădinile Generalife sunt cel puțin la fel de impresionante. Sute de grădinari lucrează chiar și astăzi la întreținerea lor și pe cât de frumoase erau la început de iarnă îmi imaginez că sunt mult mai spectaculoase în timpul verii când sunt pline de flori.

După vizita la Alhambra nu am mai poposit în oraș ci am plecat mai departe spre munți. De la Granada începe un drum spectaculos plin de serpentine care urcă mult pe munți până la stațiunea de ski Sierra Nevada din inima munților cu același nume. Stațiunea se află la 2200 de metri și de aici pleacă telecabine către pârtiile de ski ce depășesc altitudinea de 3000 m. Se poate ajunge chiar și pe Mulhacen la 3479 de metri, cel mai înalt munte al Spaniei continentale (cel mai înalt vârf din Spania este vulcanul Teide din insulele Tenerife). A fost un loc perfect pentru a ne încheia ziua, admirând culmile înzăpezite ale munților.

Intrarea la Alhambra

DSC06596

Încă de la casa de bilete impresionează detaliile uluitoare ale interiorului

DSC08768

Intrarea la palat

DSC08774

Zidurile din Alcazaba

DSC08777

Aleile din Alhambra

DSC06604

Palacios Nazaries

DSC06671

Grădini din palat

DSC06668

Patio de los Arrayanes

DSC06649

Detalii uimitoare ale vechiului palat

DSC06639

DSC06665

DSC06676

Palatul Carlos V

DSC06612

Curtea palatului

DSC06680

Zidurile din Alcazaba

DSC06703

Sub Alhambra este orașul

DSC06697

Vedere peste Granada, în centru catedrala

DSC06700

Grădinile Generalife

DSC06714

Grădinile de sus

DSC06736

Una din fântânile din Generalife

DSC06732

Fântâna principală 

DSC08893

O ultimă imagine înainte să ne luam la revedere de la palat

DSC08907

Părăsind Granada spre munți

DSC08914

O pauză printre serpentine

DSC08921

Drumul spectaculos

DSC08923

Munții Sierra Nevada

DSC08926

Imagini din stațiunea de ski

DSC08931

Lumea stă la terase după o repriză de ski

DSC08930

Zăpadă și soare

DSC06746

Telecabina urcă până la 3300 m

DSC06764

Leave a Reply