Esența Asiei – Partea 9 – Schimb în roșu, Macao

Ultima oprire din lungul nostru periplu asiatic a fost Macao, micuțul stat din estul Asiei care aparține de China având un statut similar statului vecin Hong Kong. Apropierea lor geografică a fost și unul din motivele pentru care am ales Macao pentru că puteam lua barca rapidă spre HK de unde aveam zborul spre casă.

Macao este un oraș-stat mai puțin cunoscut nouă. Este un loc unic în Asia fiind unul dintre cele mai vizitate de turiști, în special de amatorii jocurilor de noroc. Cu toate astea, nu are nicio legătură cu jocul de cărți foarte răspândit pe la noi. 🙂 Ca să înțelegeți cel mai bine ce este Macao, imaginați-vă că Lisabona și Las Vegas s-ar contopi pe o mică insulă și ar fi locuite de chinezi.

Macao, referit și ca Macau, este una dintre primele colonii europene din Asia, așezarea fiind înființată de portughezi în secolul 16 ca port comercial. De atunci până în 1999 a rămas sub stăpânire portugheză cu niște scurte întreruperi când olandezii sau japonezii au încercat să preia controlul. Portul a înflorit economic de-a lungul secolelor, teritoriul statului fiind extins în secolul 19 când a fost incorporata insula vecina numita Taipa și Coloane. Statul portughez a decis în 1974 o dată cu căderea dictaturii să renunțe la posesiunile de peste mări pe care nu le mai putea susține financiar. Însă nici China nu era pregătită să preia Macao. A urmat o perioadă de tranziție care s-a încheiat abia în 1999 când Macao a devenit regiune autonomă specială a Chinei la doi ani după ce Hong Kong a făcut același pas. Macau era în acel moment ultima stăpânire colonială europeană în Asia.

Chiar și acum, după 15 ani de stăpânire chineză, influența portugheză a rămas puternică în Macau. Centrul vechi arată exact ca un oraș lusitan, cu catedrale catolice și clădiri construite în stilul tipic și vopsite multicolor sau decorate cu azuleos. Religia catolică are încă o pondere importantă în rândul populației iar limba portugheză este vorbită de mulți locuitori. Semnele din oraș sunt bilingve, până și mâncarea este puternic influențată, desertul preferat fiind evident pasteis de nata.

În secolul 20, un om de afaceri din Hong Kong avea să schimbe fata orașului. Stanley Ho a făcut avere făcând comerț în perioada ocupației japoneze cu bunuri de lux și cu combustibil. După încheierea războiului a reușit să câștige licitația pentru monopolul cazinourilor din Macao. Primul cazino construit a fost Lisboa acesta fiind urmat de mai multe care l-au făcut pe Ho să-și construiască o avere colosală de miliarde de dolari. Macao a devenit principală destinație a Asiei pentru amatorii de jocuri de noroc, chinezii și locuitorii din Hong Kong fiind principalii clienți. O dată cu deschiderea Chinei au apărut în oraș și marii investitori americani, celebrele cazinouri din Las Vegas precum Venetian, Wynn sau MGM regăsindu-se și aici. În prezent Macao a depășit cu mult profiturile pe care Las Vegas le face putând fi considerat centrul mondial al jocurilor de noroc.

Am ajuns seara târziu în Macau cu un zbor din Kuala Lumpur. Aeroportul de aici este modern fiind construit pe o limbă artificială de pământ în mijlocul mării. La fel ca și în Hong Kong, cetățenii români nu au nevoie de viză așa că am trecut foarte rapid de controlul pașapoartelor. Aeroportul este legat de numeroasele cazinouri și hoteluri prin zeci de shuttle-uri oferite gratuit. Cu un shuttle am ajuns la hotelul nostru din centru foarte obosiți după drum. A doua zi ne-am trezit târziu abia după prânz. Vremea în ianuarie în Macau era destul de răcoroasă, undeva la 15-20 de grade. Numai bine de acomodare pentru că în două zile ne întorceam la gerul de acasă.

De la sosire am observat impactul culturii portugheze. Mașina de poliție se numește Policia iar semnele străzilor arată ca niște azuleos pe care este scrisă denumirea în cantoneză și portugheză. Am plecat la pas în orașul vechi, unde dacă ignori locuitorii și semnele luminoase poți să juri că te plimbi prin Lisabona. Sufletul orașului este Praca do Senado, piața centrală a orașului unde se găsesc clădiri frumos colorate și un mozaic alb cu negru pe jos care dă un efect deosebit. Piața era decorată foarte colorat în așteptarea Anului nou chinezesc care avea să fie sărbătorit câteva zile mai târziu. De aici am mers mai departe pe Avenida Almeira Ribeiro, una din cele mai importante zone comerciale. Casele arată în același stil portughez, vopsite colorat și cu obloane de lemn, însă în interior se găsesc magazine pur chinezești. Pe Almeira Ribeiro se găsesc de toate – de la magazine de bijuterii de aur sau ceasuri de lux (am dubii mari că erau de calitate), la outlet-uri de haine ale brandurilor chinezești (nici de aici nu am luat nimic pentru că după părerea mea chinezii se îmbracă foarte urât, hainele fiind în consecință) până la alimentare (unde toți chinezii se îmbulzeau să cumpere ca suveniri diverse cărnuri uscate, care miroseau care de care mai neplăcut – a se citi oribil) sau magazine cu suveniruri chinezești autentice (unde chiar am găsit multe lucruri faine).

Am mers mai departe pe străzi înguste pe lângă micuțe piațete tipic europene până am ajuns în vechiul cartier al chinezilor înstăriți din Macau. Am vizitat mai întâi Mandarin’s House (case mandarinului) – o casa veche a unui chinez înstărit transformata azi în muzeu. Merită vizitat pentru a vedea o construcție luxoasă tipică stilului cantonez. Mai departe am ajuns la cel mai important templu din Macau, templul A-Ma, un templu mic dar foarte frumos decorat.

În sudul peninsulei Macau se află două lacuri artificiale construite ca rezervoare de apă, Nam Van și Sai Van. Malul lor este preferat de turiști pentru a admira priveliștea orașului dar și de localnici pentru jogging și plimbări. Tot aici în apropiere se află Macau tower, cea mai înaltă structura de aici. Turnul de peste 300 de metri înălțime este unul din simbolurile orașului. Este un loc foarte vizitat de turiști pentru priveliștile excepționale de la platforma panoramică dar și de pasionații de adrenalina. Din vârful turnului se poate sări cu bungee, acesta fiind cel mai înalt bungee jump de pe o clădire din lume. Totodată pentru cei puțin mai „liniștiți” se pot face plimbări pe rama exterioară a turnului, totul fiind asigurat. M-a tentat săritura, însă era coada mare iar prețul nu era tocmai mic (intre 200 și 300 de euro) așa că am zis pas. Pun totuși un link să vă faceți o idee:

Ne-am întors la hotel după ce am văzut apusul din turn pentru a ieși din nou la plimbare mai târziu. De data asta în centrul modern unde se află cazinourile. Am avut mai întâi un mic șoc găsind străzile pustii noaptea. Oare chiar suntem în unul din cele mai vizitate orașe ale Asiei? Unde e toată lumea? Am hotărât să ne încercam norocul într-un cazinou. Am intrat în celebrul Wynn și am înțeles… Un vacarm uriaș, roiuri și roiuri de oameni, un adevărat furnicar… Nu era nimeni pe stradă pentru că toți sunt la cazinouri!

Moneda oficială din Macau este pataca. Este în general considerată la o paritate de 1-1 cu dolarul HK, chiar dacă cursul oficial este de 0,95 dolari la pataca. Astfel vânzătorii locali pot face un profit în plus, mai ales că cei mai mulți vizitatori vin din Hong Kong și de multe ori nu ajung pe la un exchange. În cazinouri se acceptă doar dolarii de HK. Asta nu e o problema pentru că se pot schimba în cazino orice valute (nu m-aș mira să fi acceptat și lei). Atâta timp cât ai bani, sub orice formă ar fi ei, există un mod să cheltuiești la cazinou.

La Wynn, cele mai răspândite jocuri sunt black jack, baccarat, mah jonng și nelipsitele slot machines. Am prins chiar și un turneu internațional de poker unde premiul cel mare era 10 milioane de dolari. Oricine are voie să intre în cazinouri. Nu ești obligat să joci, iar consumația este gratuită pentru jucători. La mesele de black jack miza minimă începe de la 10 HKD (1 euro) și ajunge până la o miză minimă de 10.000. La slot machines se poate paria de la un cent până la zeci de HKD (la o mână). Am văzut și mese de poker (hold’em) cu o variație similară. Am văzut un chinez îmbrăcat cu haine murdare și jerpelite care s-a așezat la o masa de black jack și a scos din buzunar un teanc de 100.000 de dolari. Doamne foarte în vârstă își jucau probabil pensia la slot machines. Chinezii sunt maniaci ai jocurilor de noroc și aruncă prin Macao cu sume uriașe.

N-am putut să nu ne jucam și noi puțin. Pe sume mici, doar pentru distracție. Am ales câteva slot machines cu miză mică unde ne-am jucat ceva timp. Am reușit chiar să plecam cu un profit bunicel din Wynn. Am făcut apoi mai multe opriri și pe la alte cazinouri, mai întâi la Grand Casino Lisboa deținut de același Stanley Ho. De aici am luat un shuttle către insula Taipa. Am trecut pe podul suspendat și ne-am oprit la City of Dreams – un alt mare cazino și în același timp cea mai mare sală de spectacole din oraș. Nu am zăbovit mult și am traversat strada ca să ajungem la cel mai luxos cazino din oraș – The Venetian. Acesta, la fel ca omologul sau din Vegas este o replica fidela (și kitsch) a Veneției însă luxul este dus la extrem. Vizitatorii se pot plimba cu gondola pe canale sau pot face cumpărături în luxoasele magazine de pe aleile comerciale. Am luat cina la restaurantul cu specific chinezesc. Am luat un loc pe scaunele care înconjoară bucătăria. Mâncarea se gătește în direct chiar în fața clienților. Am fost impresionați de bucătari, însă de mâncare mai puțin, aceasta fiind puțin prea crudă pentru gustul meu (așa se gătește în bucătăria cantoneză). Am mai vizitat slot machines și pe la Venetian iar la final am ieșit pe plus – n-a fost rău deloc.

În ultima zi, seara urma să decolam din Hong Kong. Ne aștepta un zbor lung așa că ne-am odihnit mai mult. După prânz am mers la terminalul de feriboturi pentru a rezerva un bilet către aeroport. Se poate pleca cu vaporul din Macau direct la aeroport. Mai exact, se poate face de aici check-in iar bagajele se transferă direct fără a mai intra efectiv în Hong Kong. Plimbarea cu vaporul nu a durat decât o oră și am fost lăsați chiar în interiorul terminalului. Din Hong Kong, ne-am îmbarcat în avionul Qatar Airlines spre casă.

Aici se încheie cel mai lung serial pe care l-am scris până acum cu povestiri din probabil cel mai frumos concediu pe care l-am făcut. L-am numit esența Asiei pentru că a inclus destinații mai mult și diferite care împreună redau mai multe trăsături ale Asiei de Sud-Est. Nu înseamnă nici pe departe că acoperă tot, Asia oferă o mulțime de locuri de văzut. Mie deja îmi e dor de regiune și mai am o mulțime de locuri și țări la care visez să le vad. În caz că vă gândiți să ajungeți, sper că v-am convins la fel cum sper că puteți găsi aici cât mai multe informații utile.

La aeroportul din Macao