Esența Asiei – Partea 8 – Frumusețea Cambodgiei

Am început articolul cu imaginea uneia din multele formații alcătuite din membri ai asociației Cambodia Landmine Victims (victimele minelor anti personal). Asemenea formații se găsesc mai peste tot prin Siem Reap în zonele turistice unde încearcă să câștige un ban cantând melodii tradiționale khmere. De obicei cântăreții sunt victime ale minelor ei înșiși având membre lipsă din cauza exploziilor sau în alte cazuri și-au pierdut familia în explozii. Muzica lor e lină și tristă, dar are un optimism în ea asemenea cântăreților. Cam de fiecare dată când i-am auzit mi-au dat lacrimile.

De multe ori tindem să credem ca o ducem rău, să ne văităm de greutăți sau de ce nu de dificultățile vieții din România și multele năpaste ale trecutului țării. Adevărul este că suntem din multe puncte de vedere printre cele mai norocoase popoare din lume. În articolul de azi, vreau să mă rezum să vă spun de adevăratele greutăți, cele prin care a trecut Cambodgia, dar și despre frumusețea oamenilor și a țării.

Cum v-am povestit în partea anterioară, regatul Khmer și capitala Angkor au decăzut în secolul 15. Atunci Angkor a fost jefuit și distrus în lupta cu Siam-ul și un număr uriaș de khmeri au fost uciși sau au devenit sclavi. De atunci pentru mai multe sute de ani, regiunea a intrat într-o perioadă neagră fiind zonă tampon între Siam și Vietnam reușind să supraviețuiască doar ca vasalul unuia din cele două regate. Totul până la sfârșitul războiul Vietnamezo-Siamez în 1845 când s-a semnat tratatul prin care Cambodgia devenea protectorat francez. Un secol de aici încolo Cambodgia a fost condusă de francezi. Francezii au susținut un nou rege care fusese propus de thailandezi – regele Norodom a fost primul rege al Cambodgiei franceze. Urmașii acestuia au venit la tron până în preajma celui de-al doilea război mondial când francezii îngrijorați de atitudinea sfidătoare a viitorului pretendentului la tron au decis să propună un nou rege, un copil, nepot îndepărtat al regelui de atunci – Norodom Sihanouk. Acesta avea să schimbe soarta Cambodgiei și deciziile noului rege aveau să ducă la mai multe urmări majore pentru populație.

Regele Norodom Sihanouk, deși propus de francezi, a susținut puternic independența Cambodgiei imediat după ce s-a încheiat cel de-al doilea război mondial pe care a și obținut-o în 1953. Doi ani mai târziu a luat o decizie care avea să schimbe viitorul țării sale. A cedat tronul tatălui său și a preluat conducerea Partidul Comunist. În fruntea partidului a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare și a devenit prim-ministru. După moartea tatălui său în 1960, s-a auto-numit prinț al Cambodgiei și a schimbat constituția devenind șef al statului pe viață. În timp ce a pretins în mod oficial o neutralitate în războaiele din regiune, Cambodgia a devenit un aliat apropiat al Chinei și al Vietnamului de Nord.

În acest timp izbucnea războiul în țara vecină, în Vietnam. Nordul comunist susținut de ruși, chinezi și partidele comuniste din Indochina și sudul puternic susținut de SUA și țările vestice au purtat timp de aproape 20 de ani cel mai sângeros război din epoca modernă. Probabil că știți mai multe despre războiul din Vietnam și nu am de gând să scriu prea mult despre asta.

Sub presiune externă, Sihanouk a permis trupelor Viet Cong din Nord să folosească teritoriul țării pentru baze militare. Asta a făcut ca SUA să infiltreze țara puternic declanșând astfel Războiul Civil în 1967. În război au luptat forte locale susținute de americani și Vietnam-ul de Sud împotriva forțelor Viet Cong și forțele partidului comunist redenumiți cu numele de Khmerii Roșii. SUA a început o campanie puternică de bombardare a Cambodgiei. Doar în acest bombardament au căzut asupra țării 2.7 milioane de tone de bombe, adică mai mult decât au căzut în întreaga lume bombe în al doilea război mondial!!! Se estimează că jumătate de milion de cambodgieni și-au pierdut viața în timpul războiului civil.

Prin 1970, când Sihanouk se afla în vizita la Moscova, generalul Lon Nol conducătorul forțelor anticomuniste a condus o lovitură de stat prin care a preluat conducerea și a înființat Republica Khmera. Aceasta a fost imediat recunoscută de SUA, iar Sihanouk a rămas în exil. Khmerii roșii au continuat lupta de gherilă cu Lon Nol și au folosit imaginea lui Sihanouk pentru a crea adepți. Acesta din exil de la Beijing a susținut lupta khmerilor roșii în speranța că vă reveni la putere. Conducerea Khmerilor roșii era alcătuită în mare parte din foști studenți la Paris puternic îndoctrinați în comunism la Moscova sau Beijing. Ei nu își făceau numele cunoscut public. Liderii erau fratele 1, fratele 2, fratele 3 și așa mai departe. Cel puțin unul dintre ei avea totuși să își facă numele foarte cunoscut în istorie: fratele 1 pe numele sau adevărat Pol Pot.

În 1975 SUA a decis să își retragă forțele din Vietnam și implicit și susținerea pentru regimul lui Lon Nol. Imediat, forțele Khmerilor Roșii au invadat Phnom Penh preluând conducerea țării. Pol Pot a înființat Republica Populara Kampuchea (PRK) începând o campanie puternică de a își elimina dușmanii. A început o epurare masivă a populației în care mase de oameni au fost duse în lagăre de muncă și uciși prin tortură sau înfometare. Sihanouk a fost rechemat în țară și a redevenit rege. Asta însă mai mult de formă, el fiind de fapt prizonier al khmerilor roșii păstrat în viață doar pentru că era adorat de popor. Imediat după ce au preluat puterea PRK a decis să elimine populația urbană. Capitala Phnom Penh, având peste 2 milioane de locuitori a fost complet evacuată rămânând aproape părăsită pentru 3 ani. Pol Pot și-a eliminat sistemic dușmanii, executând toți membrii celorlalte partide dar și etnicii minoritari, în special vietnamezi. Măcelul nu s-a oprit aici, pe rând diverse categorii sociale au fost masacrate, incluzând intelectuali (mai exact oricine făcuse școala!), dușmani economici ai poporului (adică oricine deținea o mică afacere) sau orășeni care nu au fost de acord să își abandoneze proprietățile. În total în cei patru ani ai PRK se estimează că au fost exterminați peste 2 milioane de oameni; adică mai multe de un sfert din populația țării!! Nu cred că în istoria recentă a lumii a mai existat undeva un asemenea masacru.

În 1979 Vietnamul a invadat Kampuchea și a preluat conducerea. Khmerii roșii au continuat să ducă un război de gherilă din junglă conduși de același Pol Pot crescând și mai mult numărul de morți. Khmerii roșii au fost desființați în anii 90, iar Pol Pot a murit în 1998 din cauze naturale fără să fi fost pus sub judecată vreodată. Ceilalți lideri ai PRK au continuat să aibă roluri importante în conducerea politică a Cambodgiei. O primă condamnare judecătorească împotriva lor a fost dată tocmai în 2014 când cei mai mulți dintre ei nu mai erau în viață.

Sihanouk a fost restaurat ca rege al țării în 1993, de atunci s-a aflat mai mult în străinătate la tratament în China sau Coreea de Nord. S-a stins din viata în urma unui infarct în 2012, fiind deplâns de întreaga tara. Nu știu destule ca să îmi dau cu părerea dacă Sihanouk a făcut bine sau rău Cambodgiei, vă las pe voi să vă faceți o părere, cert este că locuitorul de rând îl adoră pe fostul rege. În urmă cu câțiva ani, cea mai mare stațiune de plajă a țării, de exemplu, a fost redenumită Sihanoukville.

Kmerii roșii au împânzit țara de mine anti personal în războiul de gherila pe care l-au purtat de-a lungul a zeci de ani ducând la sute de mii de victime ale minelor chiar și la mulți ani după ce războiul s-a încheiat. Armata a făcut un efort uriaș pentru a identifica și distruge aceste mine, însă chiar și în prezent există sute de victime anual. Un procent imens al populației a fost afectată de mine fie direct, pierzându-și mâini sau picioare în explozii, fie indirect pierzând membri ai familiei. Unii dintre ei, ca să poate trăi, au învățat să cânte și se regăsesc în mulțimea de formații muzicale ale victimelor minelor care se află mai peste tot în zonele turistice din Siem Reap.

Poate vă întrebați de ce am intitulat articolul „Frumusețea Cambodgiei” dacă până acum am vorbit numai de tragica istorie a țării. Cred că e bine să înțelegem lucrurile astea și cum spuneam la începutul articolului să învățăm să apreciem mai mult ce avem. Cu toate greutățile lor, am întâlnit în Cambodgia un popor vesel, umil și prietenos și plin de speranță. În doar 24 de ore am reușit să mă îndrăgostesc de țara asta.

Cambodgia e pentru turiști destul de diferită de țările din jur. Prețurile sunt foarte mici iar condițiile de cazare și serviciile sunt excelente. Oamenii vorbesc engleză mult mai bine decât în alte țări. Bucătăria este și ea diferită, fiind puternic influențată de cea thailandeză dar și de bucătăria franțuzească. Vânzătorii nu sunt agasanți și rar te va aborda cineva insistent pe stradă. Mai presus de toate astea oamenii sunt veseli, prietenoși cu străinii și foarte primitori.

În prima parte despre Cambodgia v-am povestit de prima parte a zilei în care am vizitat templele din complexul Angkor. După ce am luat masa la hotel am plecat din nou la drum către Angkor ca să vedem apusul, de data asta cu tuk-tuk-ul. Seara se simțea foarte serios un fenomen interesant. În Siem Reap temperatura era vreo 30 de grade. Cum se ieșea din oraș și se intra în pădurea din parcul Angkor, temperatura scădea instant cu 5 grade. Este o tradiție la Angkor pentru turiști să mearga să vadă apusul și exista câteva locuri preferate, evident în locuri înalte de unde se văd bine împrejurimile. Noi am ales să facem din templul din vârful muntelui Bakheng. Acesta este preferat de cei mai multi turiști pentru că oferă o priveliște bună asupra Angkor Wat și a celorlalte temple din jur. Tuk-tuk-ul ne-a lăsat la intrare de unde am avut de urcat vreo 30 de minute până am ajuns în vârf. Aici, aglomerație mare. Am stat la coadă vreme bună până am putut să intram în templu. Abia am prins apusul, însă a meritat din plin. Priveliștea parcului Angkor sub lumina soarelui la amurg este unică. A fost o amintire finală superbă din Angkor. Ziua nu s-a încheiat aici încă. După apus ne-am urcat din nou în tuk-tuk și am mers în bazarul de noapte din Siem Reap la cumpărături. Aici prețurile la suveniruri erau chiar foarte mici și la fel ca mai peste tot prin Asia pot scădea mult după negociere. Ne-am întors la hotel cu plasele pline. O zi așa lungă nu putea să se încheie decât cu un masaj, doar era inclus în cazarea la hotel. Masajul khmer este ceva mai dur decât masajul thailandez, ni s-au cam trosnit oasele destul de serios. Dimineața însă eram revigorați și gata din nou de drum.

În zorii zilei următoare ne-am urcat în același tuk-tuk simpatic și am pornit spre aeroport unde ne aștepta zborul Air Asia spre Kuala Lumpur. Ziua petrecut în Siem Reap a fost una de vis. Cu siguranță mă voi întoarce în Cambodgia și sigur o să stau mult mai mult. Sfatul meu este să mergeți în Cambodgia dacă aveți ocazia și să nu aveți niciun fel de teamă pentru că este una din cele mai sigure și primitoare țări în care am fost. Să nu vă mirați că un concediu în Cambodgia v-ar putea costa cât unul în vest. Se poate face ușor un concediu cu același buget, pentru că tariful mare al zborului poate fi compensat de prețurile extrem de mici. Puteți avea un concediu superb și de ce nu, puteți face un bine pentru un popor mai puțin norocos.

Plecăm la drum prin Siem Reap