Esența Asiei – Partea 7 – O zi cât un concediu la Angkor Wat

Probabil că ați auzit de Angkor Wat. Este cel mai mare monument religios din lume aflat în patrimoniul UNESCO fiind și principala atracție turistică a Cambodgiei. Pentru mine a fost mult timp un vis să ajung la Angkor, un vis care mi l-am împlinit anul acesta.

Am lăsat cu greu frumoasele insule Phi Phi luând avionul din Phuket spre Kuala Lumpur. Aici nu avem decât să înnoptăm înainte de a lua zborul dimineața devreme către Siem Reap, orașul lângă care se află mărețul templu. În călătoria noastră lungă nu am alocat mult timp Cambodgiei, din motive de conexiuni de zbor dar și pentru că aveam o mică teamă de ce puteam găsi prin țară. Nu aveam decât o zi lângă Angkor, pentru că dimineața următoare planificasem să ne întoarcem la Kuala Lumpur pentru a ne continua traseul.

Cum spuneam, ne era puțin frică de Cambodgia. De ce? În primul rând frică de boli și sărăcie. Când am fost la medicul epidemiolog să-mi fac vaccinurile cu mai multe luni în urmă, cum am adus vorba de Cambodgia a început să-mi spună o întreagă listă lungă de boli de care trebuie să te ferești. Aveam totuși cam toate vaccinurile făcute, dar pentru unele boli nu te poți oricum vaccina. În rest, Cambodgia e una dintre cele mai sărace țări ale Asiei și ne mai temeam pentru condiții și igienă. Așa am ajuns să stăm doar 24 de ore. Ei bine, 24 de ore au fost de ajuns ca să mă îndrăgostesc de țara asta și o să încerc să vă povestesc de ce.

Aveam o rezervare la un mic hotel de 3 stele în Siem Reap – Golden Butterfly Villa. Acesta are un rating de 5 stele pe Tripadvisor și 9.7 pe Booking.com, deci ne așteptam să avem un sejur plăcut, dar nu ne așteptam la foarte multe fiind totuși 3 stele în Cambodgia și cu un preț de doar 25 de dolari pe noapte.

Trebuie să știți că în Cambodgia moneda curentă este dolarul american. Exista și o monedă locală, riel, dar aceasta e folosită doar ca mărunt pentru plăți mai mici de un dolar, 4000 de rieli însemnând un dolar. În rest, totul se plătește în dolari, ba chiar de la bancomate se pot scoate doar USD.

După un somn scurt la un hotel din apropiere de aeroportul din KL am plecat cu noaptea în cap și ne-am îmbarcat în avionul de Siem Reap. Am aterizat în Cambodgia pe la 8 dimineața după ce am dormit neîntors pe avion.

În Cambodgia se primește viza on arrival pentru cetățenii români. Costă 20 de dolari și sunt necesare zborul de plecare printat, o poză tip pașaport și niște formulare completate. Formularele se primesc în mod normal pe avion, dar cum noi am dormit tun am rămas fără. Am zis, nicio problemă, rezolvam în aeroport. Sunt două formulare, unul pentru viză și unul vamal. Întreb o doamnă ofițer foarte simpatică de unde pot să fac rost. Îmi zice să vin cu ea și scoate dintr-un sertar formularul și mi-l dă foarte discret. Văd că stă și se uită la noi de parcă așteaptă ceva. Nici nu-mi trece prin cap că ar vrea un bacșiș, doar e ofițer, numai de acuze de mită nu ne ardea așa că i-am mulțumit și am mers mai departe. La vize, sunt vreo zece ofițeri care trec pașaportul din mână în mână. Primul preia pașaportul, al doilea verifica ceva, al treilea lipește viza, unul lipește poza, altul are stampila, altul are pix și tot așa până la cel care înmânează viza turiștilor. Toată treaba durează vreo zece minute, e destul de rapidă, dar m-a amuzat faptul că erau așa multi – o persoană sau două ar fi putut să se ocupe de asta foarte ușor. După ce ridicăm pașapoartele, realizez că încă nu avem celălalt formular, cel vamal. Apelez din nou la doamna de mai devreme, care de data asta nu ne bagă în seamă. Mergem mai departe la coada la vamă, cu viză dar fără formular. La ghișeu îi spun vameșului că nu avem formularul. Acesta răspunde că îi pare rău dar nu putem intra în țară fără, dar că ne poate face el o favoare și ne face un semn cu ochiul. Ok, era clar deja. Dau pașapoartele cu 2 dolari în ele. Vameșul ia banii și incantat scoate formularele, ba chiar le completează el pentru noi. Am făcut-o și pe-asta – am dat șpagă în Cambodgia. 🙂

Imediat la ieșire ne aștepta șoferul de la hotel. Foarte prietenos și umil, îmbrăcat elegant la cămașă, ne întreabă de bagaje. „Nu avem bagaje, le-am lăsat în aeroport la KL, stăm doar o zi.” Mai, mai că izbucnește în plâns. „Cum? Stați în Siem Reap doar o zi? Nu se poate! Sunteți la prima vizită!?”. Cu greu îl liniștim doar după ce îi promitem că o să revenim cândva să stam mai mult.

Vehiculul lui e foarte interesant. L-aș putea numi o ricșă, ei îl numesc tuk-tuk, dar este de fapt o motocicletă atașată la un car metalic cu acoperiș. Distanța de la aeroport la hotelul nostru din centrul Siem Reap este de 15 kilometri pe care o parcurgem în vreo 20 de minute. Aerul era foarte plăcut prin Siem Reap. Am plecat din zăpușeala din Bangkok cu câteva zile în urmă, dar aici era altfel. Era tot cald, însă suportabil și mult mai uscat și mai puțină poluare.

Ajungem la hotel unde suntem primiți de o armată de angajați. Unul ne ia bagajele, unul ne oferă prosoape umede, altul ne oferă un fresh rece. Luăm apoi loc ca să ni se spună informațiile esențiale despre hotel.

Cum spuneam o cameră dublă costa 25 de dolari pe noapte. Asta includea o cameră foarte confortabilă, transport dus și întors de la aeroport, mic dejun, fructe și suc la discreție și masaj de o oră! Peste toate astea niște servicii excepționale. Ca și raport preț calitate, pot spune că e cel mai bun hotel în care am stat vreodată. Am stat la hoteluri de 5 stele renumite care nu se ridica la același nivel cu micuțul Golden Butterfly Villa din Siem Reap.

Era încă dimineață iar recepționerul și-a cerut scuze repetat că încă nu aveau o cameră eliberată să ne cazam. După același șoc inițial de mirare că stăm doar o zi în Cambodgia, ne-a propus să lăsăm bagajele și să plecam la o plimbare. Mai întâi ne povestește despre tururile pe care le oferă hotelul. Un tur de o zi întreagă pentru doi începe de la 4 dolari cu tuk-tuk și șofer ajungând până la exorbitanta sumă de 13 dolari pentru mașina cu aer condiționat, ghid și șofer!!! Am hotărât să plecăm cu o mașină și după masă eventual să luăm un tuk-tuk. Incredibil de mici prețuri…

Așadar am plecat spre Angkor cu mașina. Ca să vizitezi întreaga zonă iți trebuie un Angkor Pass care costă 20 de dolari și e valabil 24 de ore. Am oprit la intrarea în parc unde ni s-au făcut poze și am primit rapid permisul. Mai departe am ajuns la locul la care visam demult, Angkor Wat.

Angkor Wat este cel mai spectaculos și renumit templu din zonă, însă aici se găsesc zeci de temple care merită văzute. Angkor a fost capitala marelui imperiu Khmer și fiecare rege a lăsat în urmă o construcție măreață. Orașul a fost construit în apropierea lacului Tonle Sap, într-un loc foarte fertil. Am pus mai jos harta Angkor să vă faceți o idee.

Harta zonei

Am aflat mai întâi mai multe informații despre istoria locului. Etimologic Angkor înseamnă oraș, numele provenind din sanscrită. Regatul Khmer având capitala la Angkor a cunoscut o mare dezvoltare începând din secolul 9 de când Jayavarman II a declarat independența Cambodgiei și s-a autoproclamat rege-zeu. În următorii 300 de ani, regii s-au întrecut în construcții maiestoase incluzând temple spectaculoase, rezervoare uriașe sau canale de irigații. La apogeu, imperiul Khmer cuprindea teritoriile de astăzi ale Cambodgiei, Laosului și mare parte din Thailanda. Cea mai glorioasă perioadă a imperiului a fost secolul 12 când s-au construit cele mai mari monumente de aici – Angkor Thom și Angkor Wat. Angkor Wat a fost construit de regele Suryavarman II fiind dedicat zeului hindus Vishnu. Câteva zeci de ani mai târziu, regele Jayavarman VII a construit la câteva sute de metri un oraș și mai mare, Angkor Thom având ca punct central templul budist Bayon. Așadar khmerii nu aveau o religie unică fiind puternic influențați atât de budiști cât și de hinduși. Religia care s-a dezvoltat ulterior în Cambodgia este în principal budistă dar se regăsesc influențe majore hinduse. Sute de alte temple au fost construite până în secolul 15 când a început decăderea imperiului. Atunci, la jumătatea secolului, Angkor a fost cucerit de regatul din Ayutthaya și în următoarele secole a făcut parte din Siam.

Locul ales pentru construcția acestui mare oraș nu este întâmplator. Orașul Angkor și Siem Reap-ul de azi sunt construite la extremitatea nordică a lacului Tonle Sap. Lacul este cel mai mare din Asia de Sud-Est și este leagănul care a stat la baza imperiului Khmer. Regiunea din jurul Tonle Sap este extrem de fertilă în principal pentru orez producând suficientă hrană pentru a duce la dezvoltarea unui imperiu. Lacul își modifica suprafața de-a lungul anului, vara extinzându-se pe sute de kilometri. Acest fenomen se datorează topirii anuale a zăpezilor din Himalaia ce duc la creșterea fluviului Mekong atât de mult încât fluviul nu se mai varsă în mare și se revarsă în câmpiile de aici. Tonle Sap chiar înseamnă în khmera „Marele Râu cu Apă Proaspătă”. Este de fapt un râu care vara se transformă într-un uriaș lac.

Revenind la plimbarea noastră, prima oprire a fost Angkor Wat. Templul este fără dubiu cel mai cunoscut loc al Cambodgiei și poate al Asiei de Sud Est. Este mândria națională, atât de important încât se află pe steagul țării. Templul este de o frumusețe inegalabilă. Șoferul ne-a lăsat la parcarea de la intrarea în templu nu înainte să ne ofere umbrele. Am refuzat inițial dar în cele din urmă le-am luat. Umbrele au fost extrem de utile pentru soarele arzător prin care am mers câteva ore aici și i-am mulțumit apoi pentru asta.

Templul este format din mai multe dreptunghiuri din ce în ce mai mici. Mai întâi este zidul exterior al templului. Urmează marele canal cu apa care înconjoară templul interior. Peste acesta am trecut pe unul din cele doua poduri de acces. După un nou zid urmeaza nivelul al doilea unde se deschide o curte uriașă. Continuând pe lungul drum perpendicular se ajunge la al treilea zid care încadrează templul central. Se pare că aceasta zonă dreptunghiulară era la rândul ei acoperită cu apă, reprezentând oceanul din jurul muntelui legendar hindus Meru simbolizat de turnul central al templului. Am aflat că influența hindusă se datorează în principal negustorilor indieni care ajungeau aici. Ei veneau în Cambodgia cu bărcile o dată cu vânturile musonului de est și erau blocați aici mai bine de 6 luni până când vântul își schimba direcția. În acest timp ei au reușit să influențeze religia locală și să lase o amprentă foarte puternică în cultura țării. Templul a fost convertit la budismul Thereveda în secolul 17 și este folosit și în prezent pentru ceremonii budiste. Pereții templului interior sunt ornați cu basoreliefuri de o frumusețe aparte. Se găsesc aici reprezentări ale mai multor legende hinduse inclusiv povesti din Mahabharata și Ramayana. Am mers pe toate părțile peretelui exterior impresionați de detaliile sculpturilor despre care se spune că alcătuiesc una dintre cele mai deosebite sculpturi ale lumii. În cele din urmă am intrat în turnul interior. Aici se ajunge după o cățărare destul de abrupta pe scări înguste și aglomerate de turiști. În interior am asistat la o ceremonie religioasa și nu în ultimul rând am admirat priveliștea superbă. Pe turnuri se pot vedea plante crescute, un semn al faptului că acest loc a fost la un moment dat în trecut înghițit de junglă.

Se spune ca templul a fost descoperit abia în secolul 19 de un aventurier francez pe nume Mouhot în mijlocul junglei cambodgiene. Cu siguranță e adevărat că francezii au făcut templul cunoscut în întreaga lume în timpul ocupației, însă adevărul este ca Angkor nu a fost niciodată abandonat, fiind permanent un loc de pelerinaj religios. Indiferent de când a fost descoperit în realitate, eu am fost extrem de fericit să îl descopăr eu rămânând pentru mine unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat vreodată.

După câteva ore petrecute la Angkor Wat am revenit la mașină ca să mergem spre Angkor Thom. Acesta este cel mai mare complex din zona fiind locul unde s-a construit nucleul capitalei khmere. Am trecut cu mașina prin poarta uriașă a complexului, Victory Gate pentru a face o scurta oprire. Aici, într-un jeep militar abandonat se jucau câteva zeci de maimuțe. Câțiva copii simpatici vindeau niște fructe ciudate turiștilor ca să hrănească maimuțele. N-am aflat nici până acum ce erau acele fructe însă maimuțelor le plăceau la nebunie. Trebuie totuși grijă mare pentru ca animalele pot deveni destul de violente și nu e o raritate să muște sau să zgârie.

După pauza cu maimuțe am mers mai departe către inima Angkor Thom unde se află mărețul templu Bayon. Acesta a fost construit cum spuneam mai sus de regele Jayavarman, un rege atât de modest încât a ținut cu tot dinadinsul ca toate fațadele templului Bayon să aibă o reprezentare uriașe a feței sale. Astfel chipul regelui a fost sculptat pe toate turnurile templului. Alte povesti spun că este de fapt o reprezentare a unei zeități budiste însă ghidul nostru cel puțin așa ne-a povestit. În orice caz, aceste chipuri se află peste tot în templul interior creând un efect arhitectonic deosebit. Am primit și o lecție de meditație budistă aici de la călugărul templului și am adăugat câte o piatră pe una din grămezile de pietre Mani, pentru noroc.

Șoferul ne-a așteptat la cealaltă ieșire din templu ca să mai câștigăm timp. De aici, după ce am trecut prin altă poartă spectaculoasă am ieșit din Angkor Thom. Am făcut o scurtă oprire la templul Thommanon care nu ne-a impresionat prea mult pentru ca să ajungem apoi la templul Ta Phrom. Acesta a fost construit de același Jayavarman VII ca mănăstire regală în onoarea familiei sale. Templul în sine este unul dintre cele mai mari din zonă, dar nu asta impresionează. Ta Phrom a fost abandonat complet pentru câteva sute de ani, fiind efectiv acoperit de junglă. Copaci uriași cresc în mijlocul templului printre îmbinările zidurilor sau ies din interioarele camerelor. Este cel mai fotogenic loc din Angkor, poate estetic la fel de impresionant precum celelalte două mari temple. Este o lecție de forță a naturii, care este întotdeauna mai puternică decât omul.

Era trecut de ora prânzului și ni se făcuse foame. Am hotărât să ne întoarcem la hotel la masa pentru ca apoi să facem o plimbare de seara cu un tuk-tuk. Mașina era plătită pentru o zi întreagă și cu greu i-am explicat șoferului că nu avem nevoie de el toată ziua și că nu a făcut nimic rău, doar vrem să încercăm altceva. Săracul se simțea foarte vinovat. Masa la hotel a costat cam 3 dolari de fiecare, incluzând o friptură cât farfuria, mai multe garnituri, câteva salate și bere. Am cerut doar o masă obișnuită. Bucatele au fost așa de multe încât la un moment dat de-abia încăpeau pe masă și evident că n-am reușit să terminăm. După masa copioasă, ne aștepta tuk-tuk-ul gata să ne ducă să vedem apusul peste Angkor.

Nu era decât ora 4 după masa într-o zi superbă care avea să continue. Despre apus și orașul Siem Reap, dar și despre istoria tragică a țării sub regimul khmerilor roșii o să vă povestesc în partea următoare.

Lacul Tonle Sap din avion