Esența Asiei – Partea 3 – Bangkok, capitala turistică a Asiei

 

Știați că Bangkok a fost în 2013 cel mai vizitat oraș din lume? Probabil că nu vă gândeați. Este o statistică disputată și sunt mai multe sondaje în care Bangkok sau alte orașe își revendică meritul de a fi capitală turistică a lumii, printre care Londra, Paris și New York. Chiar dacă nu Bangkok este primul, este oricum între cele mai vizitate orașe ale lumii și cu siguranță este capitala turistică a Asiei.

Capitala Thailandei este un oraș care merită neapărat văzut, un oraș al contrastelor uriașe, cu mall-uri moderne unde parchează limuzine luxoase alături de case dărăpănate construite lângă canale mizerabile, cu trenuri suspendate confortabile care plutesc peste un trafic haotic de motociclete și ricșe, cu bogați care se desfată la terasele restaurantelor de lux de pe acoperișurile clădirilor la baza cărora care dorm cerșetorii sau cu temple strălucitoare de o liniște ceremonială încadrate de piețe și bulevarde aglomerate și zgomotoase. Nicio stradă nu seamănă cu următoarea în Bangkok și deseori puteți să faceți o scurtă plimbare cu taxiul să credeți că ați ajuns în alt oraș. Bangkok nu o să vă lase indiferent, îl veți urî sau îl veți iubi dar cu siguranță vă va rămâne în amintire mereu.

Să încep totuși cu începutul… continuând serialul unde tocmai terminasem povestirea din Hong Kong. După petrecerea revelionului în HK ne-am îmbarcat într-un zbor către capitala Thailandei unde aveam să ne regrupam cu mai mulți prieteni și aveam să îmi îndeplinesc o dorință veche, să văd în fine Bangkok-ul pentru prima oară. După un zbor lin de vreo 3 ore cu Air Asia am aterizat pe Don Mueang – DMK, vechiul aeroport al orașului. Aeroportul DMK a fost principalul din oraș până acum câțiva ani când a fost construit noul aeroport Suvarnabhumi – BKK. Acum este folosit în continuare pentru zboruri low cost și unele curse charter. Nu vă gândiți totuși la defunctul Băneasa. E un aeroport mare și destul de modern.

Prima problemă de rezolvat la sosire – viza on arrival. De câțiva ani, românii pot intra în Thailanda fără viza prealabilă ci obținând una pe loc în aeroport. N-ar fi asta chiar un motiv de mândrie națională, pentru că majoritatea țărilor dezvoltate nu au nevoie deloc de viză și țările care obțin on arrival sunt România, Bulgaria și câteva micro-state, iar cele care nu au nevoie sunt cele câteva țări care nu prea au relații externe cu nimeni. Speram că se va scoate și asta în curând… În prima mea vizită în Thailanda, viza nu a fost nicio problemă în afară de taxa de 40 de dolari plătită. Atunci soseam în Phuket… un formular rapid, dat banii și la revedere, concediu plăcut. Totul a durat un minut. În DMK nu a fost chiar așa ușor. Mai întâi, ni s-au cerut toate actele posibile – rezervarea hotelului, zborul de întoarcere, apoi ni s-au refuzat pozele tip pașaport din motive pe care nu le-am înțeles totul culminând cu verificarea că avem suficienți bani cash la noi. Cu emoții, ne-am scotocit toate buzunarele cu dolari, euro și baht ca să punem cap la cap 500 de dolari de persoană. Din fericire, am avut suficient – la limită pentru că de obicei nu călătoresc cu mulți bani cash și prefer cardul. Toate aceste cerințe erau totuși bine precizate online, doar că după ușurința din Phuket mă așteptam să fie la fel de lejer și aici. Ca un sfat, încercați să fiți pregătiți, în caz că dați de un vameș mai scrupulos cum am nimerit noi. Dacă aveți probleme în Thailanda, e bine de știut și că orice se rezolvă cu o “atenție”, dar este o situație în care nu vrea nimeni să fie.

Am trecut și de vamă, am luat bagajul și ne-am îndreptat spre taxi. În stânga aeroportului se afla dispeceratul de taxi, singurul loc unde aveți șanse să plătiți un tarif normal “la metru”. Dacă nu luați taxiul de aici, o să plătiți de 2-3 ori tariful normal (dacă aveți noroc!). Am mers pe autostrăzi moderne, apoi pe bulevarde mari în centrul orașului până am ajuns la hotelul unde aveam rezervare – Tara Place. Este un hotel pe care îl recomand la Bangkok, aproape de strada ultra-turistică Khao San dar totuși destul de departe de vacarmul și aglomerația de aici cât să poți avea un sejur liniștit, un hotel foarte ieftin ai cel mai important foarte curat.

Despre nebunia de pe Khao San, dar și despre Bangkok-ul modern o să povestesc în partea următoare pentru că sunt multe de spus și aici o să mă rezum la orașul vechi sau Rattankonsin. As fi putut foarte ușor să intitulez articolul “Bangkok-ul templelor” pentru că asta înseamnă orașul vechi. Bangkok este împărțit în două de fluviul Chao Praya (cred că e fluviu, pare destul de mare), principala cale navigabilă a orașului. În rest mai sunt o mulțime de canale, naturale sau artificiale care străbat capitala. Unul dintre aceste canale împreună cu Chao Praya delimitează insula centrală a orașului – Rattankonsin. Aici a fost construită în secolul 18 după distrugerea vechii capitale Ayutthaya ultima capitală a Siam-ului inițial numită Rattankonsin și mai târziu numită Bangkok. Pe insulă se află astăzi cele mai impunătoare temple și monumente, precum palatul regal, Wat Phrakaew și Wat Pho (wat înseamnă templu în limba thai).

Orașul și-a schimbat numele de mai multe ori și are mai multe nume chiar și acum pentru localnici. Un fapt amuzant însă este că numele oficial al orașului este cel mai lung nume de capitală din lume – “Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit” ceea ce înseamnă printre altele: Marele oraș al îngerilor, unde se află Buddha de smarald și care nu poate fi distrus precum Ayutthaya, orașul fericit unde s-au reîncarnat zeii etc etc. I se mai spune și pe scurt Krung Thep 🙂

După o seară relaxată, ne-am dedicat prima zi în Bangkok templelor. Prima oprire nu putea să fie decât cel mai vizitat loc, Palatul regal. Până acolo am luat vaporul (naveta) pe fluviul Chao Praya. Dacă te afli în centrul vechi, cel mai aglomerat loc din Bangkok, cea mai rapidă varianta de transport este – culmea – pe apă. Asta pentru că taxiurile și autobuzele fac mult mai mult prin traficul infernal iar metroul modern nu ajunge pe aici. După ce am găsit cu greu stația de vapor (cam toate stațiile sunt transformate în mici piețe înghesuite pe care trebuie să le traversezi ca să ajungi la bărci) am mers doar câteva minute pe marele și murdarul fluviu ca să ajungem în apropiere de palat. Navetele circulă regulat și ca orice alt mijloc de transport din oraș sunt foarte ieftine. Un bilet costă 10 baht (adică un leu).

În același complex, cel mai vizitat loc turistic al capitalei, se află templul Phrakaew și marele palat regal. Intrarea aici a fost mai scumpă – 500 baht, comparativ cu oricare alte intrări care le-am plătit în Thailanda care erau cel multe 50-100. Lucrurile sunt și foarte stricte – fără poze în interiorul clădirilor și este obligatorie o ținută adecvată. Cu pantaloni până la genunchi nu am fost lăsat să trec, așa că am împrumutat niște pantaloni tradiționali pe care i-am luat peste ceilalți. O adevărată plăcere la 40 de grade! 🙂

La Wat Phrakaew se află o mulțime de temple, statui și clădiri maiestuoase decorate spectaculos și foarte bine întreținute. Dintre acestea, cel mai important este templul central în care se află statuia lui Buddha de smarald (da, cea care e menționată în numele orașului). Statuia este pe cât de renumită, pe atât de… mică. La așa importanță mă așteptam la o statuie uriașă, însă este de fapt micuță fiind sculptată dintr-o singură bucată de smarald. Am văzut multe cladiri impresionate și statui pe măsură acoperite cu aur. Lângă templul mare se află o replică în miniatură a Angkor Wat comandată de un vechi rege al Siamului. Am cercetat-o cu interes, pentru că după câteva zile urma să mergem chiar acolo, în Cambodgia. Am observat diversele tradiții prin care credincioșii aduc ofrande la templu. Fiecare templu are un obicei diferit. La Wat Phrakaew pe lângă aducerea de ofrande obișnuite (o floare și o lumânare aprinsă), credincioșii cumpărau cu o sumă simbolică foițe de aur făcute de călugări și le lipeau pe statui care cândva vor deveni aurite. Cred că e un obicei foarte frumos în care contribui la înfrumusețarea templului tău. În același complex se află marele palat regal. Trebuie știut că regele – adorat de întreaga țară – nu mai trăiește aici și s-a retras din motive de sănătate, fiind foarte bătrân, la un palat în afara capitalei.

De acolo am luat-o la pas prin căldura sufocantă către Wat Pho, un alt cunoscut templu din oraș unde se află marele Buddha culcat. Este vorba de o statuie gigantică reprezentându-l pe Buddha într-o poziție relaxată de odihnă, fiind toată poleita cu aur. Statuia se află în interiorul templului fiind astfel protejată de vreme. Obiceiul tradițional aici este de a “cumpără” tot cu o sumă simbolică un vas plin cu monezi și de a trece pe lângă un zid cu urne în care trebuie să arunci câte o monedă. Evident că am făcut asta și noi. Tot la Wat Pho se mai află o mulțime de temple mai mici și la fel de multe stupe înalte, care de care ornate mai colorat. Am văzut stupe “în construcție”, însemnând că fiecare putea aduce mici bucatele de mozaic multicolor care puteau fi folosite pentru ornarea stupelor. Foarte frumos.

Nu mai știu dacă am menționat asta în povestiri mai vechi, dar cel mai mult în țara asta mă fascinează atitudinea localnicilor. Sunt fericiți și zâmbesc mereu. Fie că sunt săraci sau bogați, fie că muncesc sau se odihnesc, când te adresezi unui thailandez acesta iți va zâmbi înapoi. Asta te face să te simți binevenit oriunde și totodată să primești mereu ajutorul de care ai nevoie. Thailanda chiar este precum brand-ul său turistic, “The land of smiles”.

Ultima oprire în zonă avea să fie evident tot un Wat – Wat Arun. Templul se află pe celălalt mal al fluviului așa că a trebuit să traversăm cu barca până acolo. Wat Arun impresionează prin înălțimea templului cel mare, care în același timp este și foarte abrupt. Detaliile din sculpturi sunt impresionante dar în același timp scările sunt foarte greu de urcat. Din vârf, priveli stea asupra orașului vechi e una excelenta.

Cam atât pentru prima parte. Poate aveați impresia că Bangkok e altfel. Ei bine, este. Orașul are multe fețe, iar despre partea modernă și cea comercială voi povesti în episodul următor.

 

 

 Părăsind Hong Kong

DSC00799

 

În taxi către Bangkok

DSC00803

 

Noaptea în parcul central

DSC00839

 

Cam așa arată intrarea într-o stație de vaporaș

DSC00864

 

Râul Chao Praya

DSC00870

 

La drum cu naveta

DSC00885

 

Templul Wat Phrakaew

DSC00896

 

Cu adevărat impresionant înauntru

DSC00915

 

Dincolo de zidurile aurite în templu se află Buddha de smarald, simbolul Wat Phrakaew

DSC00942

 

O machetă a marelui Angkor Wat

DSC00967

 

Credincioșii cumpără foițe de aur cu care împodobesc statuile din templu

DSC00988

 

Palatul regal

DSC01002

 

Cu garda palatului (el stătea pe un piedestal să compenseze înălțimea 🙂 )

DSC01007

 

Lăsăm în urmă palatul

DSC01010

 

O piață din centrul orașului

DSC01020

 

La templul Wat Pho

DSC01033

 

Tot cu foițele de aur

DSC01034

 

Aici se află renumitul Buddha culcat

DSC01039

 

Care e uriaș

DSC01049

 

Ofrande de flori

DSC01045

 

Punând bănuți în urne

DSC01064

 

Cu stupele frumos decorate, tot cu pantalonii “trendy” și aici

DSC01078

 

Unul dintre temple

DSC01087

 

Stupa cea mai înaltă

DSC01112

 

La plecare din Wat Pho

DSC01128

 

Cu barca spre celălalt mal

DSC01136

 

Aici se află mărețul Wat Arun

DSC01144

 

O construcție cu detalii deosebite

DSC01159

 

Dar și cu scări extrem de abrupte

DSC01175

 

Priveliștea orașului din vârf

DSC01167

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.