Pe urmele taifunului – Partea 1 – Din Milano cu Saudi Airlines

 

Toamna trecuta am găsit o ofertă uimitoare venind de la Saudi Airlines. Diverse variante de zboruri între Italia și Asia de sud est aveau prețuri începând de la 250-350 de euro. Toate plecările erau din Roma sau Milano iar printre destinații se aflau Kuala Lumpur, Singapore, Dhaka, Colombo sau Manila. În Filipine îmi doream de mult să ajung, mai ales pentru plajele faimoase din Boracay, iar asemenea preț pentru capitala Manila era cu adevărat incredibil. Prețurile erau mai bune din Milano așa că l-am preferat ca punct de plecare și pentru că sunt multe variante de a ajunge din București. Pentru un orar mai plăcut și o escala cât mai scurtă am ales un open-jaw – urma să ajungem la Kuala Lumpur, un oraș care mi-a intrat în suflet, pentru ca apoi să ne întoarcem din Manila.

Din păcate nu am putut rămâne pentru mai mult de o săptămână, pentru că ne așteptau treburi acasă, dar și așa am încercat să facem un plan cât mai aventuros cu mai multe locuri de văzut.

Așadar am cumpărat biletul:

Milano – Kuala Lumpur (via Jeddah) + Manila – Milano (via Riyadh) – preț total 295 de euro de persoana!!!

Am mai găsit și un preț bun pentru drumul la Milano, 50 de euro dus întors cu Wizz Air, iar din KL urma să mergem cu AirAsia mai întâi la Kota Kinabalu în Borneo, apoi o scurtă oprire la Manila și un drum spre Kalibo (Boracay) pentru câteva zile de plajă. Biletele cu AirAsia au costat cam 100 de euro toate! Total 10 zboruri cu 450 de euro de persoană.

Cam așa arăta traseul:

traseu

Nu știam prea multe despre compania aeriană Saudia. Este o companie care nu a ajuns nici pe departe la nivelul de faimă al rivalelor din golf precum Qatar, Ettihad sau Emirates. Pe siteul lor m-a surprins numărul mare de destinații pe care îl au mai ales în Asia, Europa și Africa. Flota nici ea nu era cu nimic mai prejos, peste 100 de avioane din care o groază de Boeing 777 și chiar câteva 747. Citind review-uri am aflat în schimb mai multe lucruri care m-au făcut să mă îngrijorez, cum că staff-ul este foarte neprietenos, mâncarea nu e bună, se pierd bagaje sau chiar refuză îmbarcarea de pasageri fără explicații. Părerea mea după ce am călătorit cu ei este că e o companie care încearcă cu adevărat să ofere un serviciu foarte bun pentru a compensa o imagine mai puțin bună existentă, iar eu unul am fost foarte mulțumit de serviciile lor.

Era noiembrie și în Malaezia și Filipine sezonul ploios era pe sfârșite. Puțină ploaie la peste 30 de grade oricum nu era o neplăcere. Prin Filipine, una din tarile cu cele mai dese furtuni din lume,  se cam încheiase sezonul de taifunuri. Ba chiar un ultim taifun destul de violent se terminase de curând, cu siguranță nu avea cum să mai vina încă unul…

O altă grijă era legată de strictețea din Arabia Saudită. Este una dintre cele mai închise țări pentru vizitatori din lume și conceptul de viză turistică nu există. Din fericire nu aveam escale prea lungi. La dus erau 5 ore la Jeddah și la întoarcere 2 ore în Riyadh. Pentru cele 5 de la dus era o varianta de a ieși din aeroport cu o viză de tranzit pentru a merge în oraș, dar condițiile erau destul de neclare și nu eram siguri dacă vom putea ieși. Așa zisa viză de tranzit se acorda dacă ai o escala intre 6 și 18 ore. Nu era tocmai o viză. Se reține pașaportul și primești un act temporar cu care poți intra în țară. Pentru femei lucrurile sunt mult mai stricte. Femeile neînsoțite de rude(bărbați) nu au voie să călătorească, iar voalul este obligatoriu și exista multe interdicții aberante, inclusiv a conduce mașini.

Era început de noiembrie și urma să plecăm într-un mic concediu la căldură. La noi era frig și urât și cam la fel era vremea și în Italia. Am plecat dimineața devreme cu un zbor la Bergamo. Aeroportul Orio al Serio din Bergamo este în principal deservit de zboruri low cost. E interesant totuși de știut că este mai aproape de Milano decât aeroportul principal al orașului, Malpensa.

La Otopeni, am avut surpriza să întâlnim un grup de romani care mergeau tot la Kuala Lumpur. Așadar nu eram singurii care aflasem de nebunia asta de ofertă și aveam să călătorim împreună.

Din Bergamo, am luat autobuzul până la gara centrala din Milano. Aveam rezervata o noapte la un hotel în apropiere și dimineața următoare urma lungul drum către Malaezia. De aceea, după o masă bună cel mai bun lucru de făcut era un somn lung ca să plecam odihniți. Oricum la Milano mai tot fusesem.

După odihnă, am ieșit seara în centrul orașului. Domul este cel mai important punct turistic din Milano și ne-am îndreptat tocmai către Piazza Duomo. Am băut o cafea buna și apoi am intrat în catedrala unde întâmplător am asistat la slujba și apoi am mers prin galeriile Vittorio Emanuelle, unul din cele mai exclusiviste locuri pentru cumpărături. Evident am intrat ca să ne holbam la vitrine, majoritatea prețurilor fiind mai mult amuzante, gen genți la 15.000 de euro.

Știam că seara este meci. Era chiar unul destul de important, AC Milan – Fiorentina. Eu fiind fan milanist, am zis că n-ar fi rău să încercăm să vedem dacă avem noroc și găsim bilete cu toate că nu aveam rezervate dinainte. La San Siro se ajunge cu metroul până la stația Lotto pe linia 1. De aici mai sunt vreo doi kilometri, dar când este meci sunt autobuze gratuite care transportă suporterii la stadion. Am stat ceva la coada la bilete dar am găsit bilete la 20 de euro . Nu era prima oara când ajung la meci pe San Siro, dar întotdeauna atmosfera de aici m-a fascinat. Din păcate, Milanul nu traversează un sezon prea bun și Fiorentina a câștigat ușor cu 2-0. Am stat totuși de vorba cu mai mulți suporteri de situația clubului și chiar a fost distractiv, italienii știind și ei foarte bine să facă haz de necaz.

Dimineața, tot de la gara am luat autocarul spre Malpensa. Cum spuneam, aeroportul e mai departe – drumul fiind puțin peste o oră. Am făcut rapid check-inul iar angajatul Saudi s-a mirat cum de avem doar un bagaj de cală, când ei permit două bagaje mari de persoană. Ma așteptam la antipatia citită în reviewuri, dar nu am găsit-o deloc, chiar am primit mai multe sfaturi utile despre restul drumului. Am făcut 5 ore până la Jeddah zburând peste sudul Greciei și Egipt. La fiecare plecare în avioanele Saudi este un videoclip cu rugăciunea de călătorie a profetului Mahomed. Ba chiar în avion exista o zonă privată separată cu draperii pentru rugăciune. Stewardesele au fost foarte amabile și mâncarea bună. Singurul minus, Saudi nu oferă alcool la bord, eu fiind obișnuit la zboruri lungi să iau fie un pahar de vin fie un cocktail mai tare ca să dorm mai bine. Chiar și așa am reușit să închid ochii câteva ore.

La Jeddah la sosire pe aeroport ajungem la biroul de transfer. Aici am primit un voucher de masă, pentru că aveam câteva ore de așteptat. Eram interesați dacă e posibil să ieșim din aeroport pentru câteva ore. La auzul întrebării, angajatul ne-a ignorat, răspunsul venind prompt:  Here, have another vocuher! 🙂 Probabil că dacă mai insistam nu putem decât să primim mai multe vouchere de masă, așa că am lăsat-o baltă.

La controlul de securitate prin punctele normale trec doar bărbații, iar femeile merg într-o cameră separata, unde bagajul e verificat manual evident de o femeie. La controlul pașapoartelor a fost chiar mai interesant. Femeile saudite sunt obligate să poarte burkha neagra prin care li se văd doar ochii sau chiar și ochii sunt acoperiți de un voal uneori. Ce m-a amuzat e că nu li se cere să își arate fața la verificarea pașaportului. Dacă purta un voal negru, probabil și Bin Laden, de altfel cetățean saudit, putea să se îmbarce liniștit.  🙂

Cu multele vouchere primite am mers la masă. Aici am observat cât se chinuie localnicele să mănânce fără să își ridice voalul de pe față dar și privirile dure ale localnicilor către fetele din grupul nostru de “vestici” care nu respectau asta de loc. Am stat la povesti și timpul a trecut destul de repede și am auzit chemarea de îmbarcare spre Kuala Lumpur.

Drumul a fost lin și plăcut iar după un film bun am dormit bine, cu toate că de data asta aveam locuri chiar lângă camera de rugăciune. După opt ore am ajuns în KL din nou, unul din orașele mele preferate. Despre KL și Borneo o să vă spun mai multe în părțile următoare.

Ca să închei povestea despre Saudi pot să vă mai spun o scurtă poveste. Seara dinaintea întoarcerii spre Europa am primit mesaj de la ei că zborul spre Riyadh se amână cu aproximativ 2 ore. Asta era o problemă mare pentru noi pentru că exact atât dura escala până la zborul de Milano. Am citit articole pe net care ne făceau să ne îngrijorăm foarte serios, cum că dacă amânarea e prea mare nu te lasă să te mai îmbarci deloc, pentru că în Arabia Saudită nu o să ai voie să intri ca să aștepți o zi până la zborul următor. Am ajuns din timp la aeroport pentru asta. Aici, la check-in ni se spune că din păcate zborul a fost întârziat și că sunt șanse să pierdem avionul, pentru asta la sosire la Riyadh vor fi mai mulți stewarzi care ne vor aștepta și mai mult am primit locuri la business class ca să putem să ieșim mai repede. N-a fost rău de loc. După un somn excelent în fotolii la etajul de sus din uri asul 747, am fost întâmpinați de stewarzi de la poarta avionului care ne-au condus printr-un drum mai scurt către avionul de Milano care ne aștepta. Într-adevăr nu este o companie chiar la nivelul celorlalte din regiune, dar experiența mea a fost una pozitivă și nu v-aș sfătui să o ocoliți.

Ajungem la Milano, Stazione Centrale

DSC04105

La hotel, la somn

DSC04108

Seara prin Piazza Duomo

DSC04111

Detalii din catedrală

DSC04116

Galeriile Vittorio Emanuelle

DSC04117

Cu magazine de lux

DSC04124

O rochie la 66.000 euro?!

DSC04125

San Siro!

DSC04129

Forza Rosso-neri

DSC04133

Suporterii Fiorentinei s-au bucurat mai mult însă

DSC04131

Ajungem la Malpensa

DSC04699

Avionul către Jeddah

DSC04137

Prânzul pe avion

DSC04696

Așteptarea la aeroportul din Jeddah

DSC04138

Riali saudiți

DSC04139

Plecăm din nou la drum

DSC04143

Se vede Kuala Lumpur

DSC04149

Întoarcerea cu 747, la etaj

DSC04686

După un somn bun la business class

DSC04690

Alpii din avion pe drumul de întoarcere

DSC04709

Leave a Reply