Norvegia. Țara fiordurilor – Partea 1 – Printre fiorduri la Bergen și Trondheim

Era sfârșitul lui august, iar în țară canicula era încă în toi. Un moment numai bun pentru o plimbare de patru zile în Norvegia. Am ajuns seara pe aeroportul Torp, de lângă Sandefjord, un aeroport micuț, aflat la puțin peste 100 km de Oslo, în apropierea localității Torp și a orășelului pescăresc Sandefjord. Altfel spus, un aeroport în mijlocul pustiului. Cum povesteam anterior, Norvegia este una dintre cele mai scumpe țări din Europa și, posibil, chiar din lume.

Așadar, imediat ce ajung, încerc să-mi fac o primă impresie despre prețuri. Autocarul până la Oslo costă ceva mai mult decât m-a costat zborul din București, iar taxiul costă puțin sub 300 de euro. Bun… Trecem la mâncare. Mini-restaurantul din aeroport are happy hour, sandvișuri la 100 de coroane, iar o bere costă 80. Cursul de schimb este de aproximativ 0,55 lei pentru o coroană. Până la urmă, iau un sandviș și un suc. Un meniu complet la un restaurant de lux din București ar costa cam la fel.

După masă, având confirmarea a ceea ce mă așteptam să descopăr, plec la drum. Urma trenul de noapte spre Bergen, pe care îl rezervasem din timp. Un autobuz gratuit face legătura între aeroport și gară. Este impropriu spus „gară”; de fapt, e vorba despre o haltă în mijlocul câmpului. Trenul sosește la minut, iar de aici mergem o oră până la Drammen, un mic orășel de lângă Oslo, unde urma să schimbăm trenul.

La Drammen, în timp ce așteptam următorul tren, am mers să iau cina. Mă așez la o terasă cu specific turcesc. La televizor se transmite un meci din Champions League, numai bine pentru o scurtă pauză. Patronul, după ce află că sunt român, se așază și el la masa mea. Este macedonean și a venit în Norvegia cu 30 de ani în urmă. Îmi spune că trăiește bine, s-a obișnuit și cu frigul.

Ba chiar, de curând, s-a întors acasă și și-a dat seama că nu mai suportă căldura. E mult mai bine aici și, normal, și din punct de vedere financiar. Îmi povestește despre Tito. Îl regretă. Pe vremea Iugoslaviei o ducea bine. „Eram toți ca frații”, spune. „Eram liberi să călătorim, țara nu era închisă.” „Era bine și la voi, dar Ceaușescu a înnebunit prin ’85. Altfel era un președinte bun”, zice el. Fără să încerc să-l contrazic sau să intru în discuții politice, îi povestesc despre plimbarea mea în Macedonia, la Ohrid.

Se bucură mult să audă asta, pentru că are mai multe rude acolo. La plecare, îmi oferă un cadou, dar îl refuz politicos. Îmi recomandă totuși ce să văd la Bergen. Îi mulțumesc pentru sfaturi și o iau din loc. Spre miezul nopții sosește trenul spre Bergen, iar de aici mai sunt șapte ore de mers. Scaunele sunt confortabile, primim pături și mâncare, așa că urmează un somn pe cinste.

Mă așteptam ca drumul până la Bergen să fie foarte obositor, dar în tren am dormit neclintit. Așadar, dimineața, când am ajuns la Bergen, eram chiar odihnit. Mă cazez la hotel și apoi încerc să aflu ce locuri merită văzute. Recepționera îmi recomandă funicularul Fløibanen, piața de pește și Bryggen (portul vechi) – la fel ca macedoneanul din Drammen.

Încep cu funicularul. De aici se urcă pe „muntele” Fløyen. Are doar 320 de metri, dar de sus se vede tot orașul, fiordurile din apropiere și munții. O priveliște numai bună pentru o pauză de cafea. Ca în multe alte orașe turistice norvegiene, la Bergen acostează foarte multe vase de croazieră. Valuri de turiști coboară de pe vapoare și vin să admire priveliștea.

După coborârea în oraș, urmează piața de pește. Cu cât ne apropiem, cu atât mirosul se simte mai puternic, dar nu e rău deloc. La fiecare stand, grătarele sfârâie. File de somon, carne de balenă, diferite soiuri de pește, creveți sau scoici. Toate arată excelent. Alte standuri sunt pline de diverse soiuri de icre sau de caviar. Iese și soarele dintre nori, așa că nu am cum să nu fac o pauză pentru o gustare aici. Urmează portul vechi, Bryggen, aflat în patrimoniul UNESCO.

Aici, casele vechi de lemn, vopsite în culori vii, au un farmec aparte. Din motive evidente, marea lor majoritate s-au transformat în restaurante sau magazine de suveniruri. La capăt se află cetatea orașului, fortăreața Bergenhus. Bergen este un oraș foarte frumos, cu un aer de basm.

Nici nu e încă prânzul și am cam terminat de văzut tot orașul… Îmi amintesc de un tur pe cont propriu despre care am citit în tren. Se numește Norway in a Nutshell. Are mai multe variante de traseu, iar una dintre ele pleacă din Bergen. De aici se merge cu pitorescul tren Bergen–Voss, apoi cu autocarul pe serpentinele de la Stalheim, după care urmează o mini-croazieră pe fiordurile Nærøyfjord și Aurlandsfjord. Se ajunge în Flåm, iar de aici se ia trenul Flåmsbana până la Myrdal, de unde se merge înapoi la Bergen pe linia Oslo–Bergen.

Mai multe aici – Norway in a Nutshell

Așadar, am mers la gară, am luat biletele și am plecat la drum. Mai întâi, trenul până la Voss, pe un traseu asemănător cu Valea Oltului de la noi. De la Voss ne îmbarcăm în autocar. Acesta merge către fiord, iar traseul ales special pentru turiști include serpentinele de la Stalheim, un drum foarte îngust, plin de „ace de păr”. La fiecare curbă ai impresia că autocarul nu are loc să treacă și că prăpastia e chiar lângă noi. După fiecare viraj, însă, răsuflăm ușurați: am trecut cu bine și suntem încă pe drum.

Când se deschide valea, peisajul este minunat – pe vârfurile munților, zăpada se topește, formând numeroase cascade, iar în depărtare se vede fiordul și vaporul care urmează să ne preia.

Un fiord este, practic, un golf îngust, înconjurat de munți înalți și abrupți, format de obicei prin eroziune glaciară. Urma să mergem cu vaporul până la Flåm, pe Sognefjord, cel mai lung fiord din Norvegia. Traseul trecea prin ramificațiile acestuia, una dintre ele, Nærøyfjord, fiind printre cele mai înguste fiorduri navigabile. Vaporul care ne aștepta avea trei etaje, terase și săli de mese și era plin ochi de turiști, mai ales americani și japonezi.

Pe lângă peisaje, din când în când se mai vedea câte un mic sat pescăresc izolat, unde nu se putea ajunge decât pe apă. Pe măsură ce fiordul se lărgește, încep să apară numeroase vase uriașe de croazieră. Acesta este unul dintre traseele preferate de cei mai mulți turiști care vizitează Norvegia. Transportul maritim de-a lungul coastei are o tradiție îndelungată, iar rutele poștale au contribuit la dezvoltarea turismului.

Totul a început în secolul al XIX-lea, cu vapoarele poștale numite Hurtigruten, care legau principalele localități de pe coasta norvegiană, de-a lungul unui traseu ce ajungea până la Kirkenes, în nordul îndepărtat. Acestea erau folosite pentru transportul mărfurilor, dar și al pasagerilor. Drumul fiind foarte pitoresc, tot mai mulți pasageri au început să călătorească la bordul lor nu doar pentru transport, ci și pentru a admira peisajul și a face opriri în diferite orașe.

Astăzi, navele Hurtigruten continuă să parcurgă această rută, fiind folosite și pentru croaziere.

Flåm este un mic sat care s-a dezvoltat enorm datorită turismului. Este o oprire pentru multe nave de pasageri, iar de aici pleacă și trenul turistic Flåmsbana. Traseul trenului este o realizare inginerească deosebită, construită începând cu anii ’20. Linia urcă din Flåm, de la nivelul mării, până la Myrdal, la aproximativ 850 de metri altitudine, pe un traseu plin de tuneluri, poduri și viaducte. Aproape de vârf, trenul a făcut o oprire între două tuneluri, pentru a ne permite să admirăm o cascadă spectaculoasă.

Mai merită menționat că multe dintre tuneluri sunt construite astfel încât traseul să schimbe direcția în interiorul muntelui. Din când în când, ai impresia că te afli pe o parte sau pe cealaltă a văii. La Myrdal, linia se leagă de traseul principal dintre Oslo și Bergen, iar de aici ne întoarcem. Dimineața următoare, urma să zbor din Bergen spre Trondheim.

Compania Norwegian este o companie low-cost care, în acea perioadă, se dezvoltase mult și devenise o concurență serioasă pentru SAS, inclusiv prin numărul de rute. Zborul a decolat la prima oră, iar din avion am privit răsăritul peste fiorduri. După doar 40 de minute, aterizam la Trondheim. Am ajuns în oraș dimineața, iar după-amiaza urma să zbor spre Tromsø. În cele patru ore disponibile, am vizitat simbolul orașului: catedrala.

Trondheim este al treilea oraș ca mărime din Norvegia și un important centru cultural și universitar. Aeroportul este destul de departe de oraș. După aproximativ o oră cu autocarul, ajungem în centru. Catedrala Nidaros este una dintre cele mai importante biserici din Norvegia și un important loc de pelerinaj. Este construită pe locul unde se presupune că a fost înmormântat Sfântul Olaf, protectorul norvegienilor. Este și un loc important pentru ceremoniile regale ale țării. Catedrala se poate vizita cu ghid.

Mai întâi am urcat în turnul bisericii, de unde se vede o priveliște frumoasă asupra orașului, iar apoi a urmat turul ghidat. Ghidul, o tânără localnică, ne povestește despre arhitectura gotică, dar și despre Sfântul Olaf. Olaf al II-lea a fost rege în secolul al XI-lea. În acele vremuri, regatul viking era păgân, iar majoritatea populației credea în diverse zeități. În mai multe rânduri s-a încercat creștinarea țării, dar, din cauza credințelor și tradițiilor vikinge puternice, procesul a fost dificil.

Olaf a contribuit la răspândirea creștinismului, însă schimbarea credințelor și renunțarea la vechile ritualuri au fost procese de durată, care au continuat mult după moartea sa. Ghidul ne-a mai povestit că vikingii au ajuns în America cu mult înaintea lui Columb. Grupul de turiști a fost foarte interesat să discute despre situația economică și nivelul de trai din țară.

Mi s-a părut interesant că ne-a spus cât de ieftin este pentru ei să meargă la cumpărături în alte țări din Europa și cât de mândră este de ceea ce face guvernul norvegian pentru cetățenii săi.

După masa de prânz și o oprire în port, am plecat înapoi spre aeroport. Un nou zbor cu Norwegian și, în curând, traversam pentru prima dată Cercul Polar. Urma Tromsø și, cu puțin noroc, aurora boreală…

 

 

Aeroportul Torp Sanderfjord

 

La Drammen, schimbăm trenul

 

Un somn bun și dimineața eram la Bergen

 

Funicularul Floyen

 

Priveliștea de sus!

 

La tot pasul, cate un troll ne veghează de spiritele rele 🙂

 

Tare frumos, Bergen

 

Casele din Bryggen (portul vechi)

 

Piața de pește

 

Somon, balena sau scoici? Poate niște caviar?

 

O gustare în port

 

Portul Bergen

 

Prin parc

 

Norway in a Nutshell. La drum!

 

Cu autocarul spre munți

 

La milimetru reușim să luăm virajele.

 

Începe să se vadă fiordul

 

La plecare în mini-croazieră

 

Just cruisin’… 🙂

 

Peisajul e uimitor

 

Un mic sat pescăresc izolat

 

Ne apropiem de Flåm

 

Vasele de croaziere mișună pe-aici peste tot

 

Sosirea la Flåm

 

Sosește trenul. Lumea se întoarce la vapoarele lor

 

Trenul Flåmsbana

 

Peisajele pe drum, geniale

 

Serpentine cu trenul. De ce nu?

 

Facem o oprire între două tuneluri…

 

…ca să vedem cascada

 

Myrdal, 850 m. De aici luăm trenul spre Bergen

 

Răsărit de soare peste fiorduri

 

Aeroportul Trondheim

 

Catedrala, simbolul orașului

 

Fațada este impresionantă

 

Urcăm în turn

 

Vederea orașului

 

Portul pescăresc

 

Arctic Circle, here I come! 🙂