St. Lucia este una dintre destinațiile de top din Caraibe. Este o insulă cu un peisaj natural spectaculos, cu vulcani activi, munți cu forme ciudate, junglă densă și câteva plaje splendide. În același timp are facilități turistice dezvoltate, precum portul naval unde acostează zilnic mai multe vapoare mari de croazieră, două aeroporturi internaționale și este locul se găsesc unele dintre cele mai exclusiviste hoteluri din lume.

St. Lucia se află în regiunea Antilelor Mari, în estul Mării Caraibe, la sud de Martinica și la nord de St. Vincent. Insula a fost descoperită în 1510 în unul dintre voiajele ce au urmat călătoriilor lui Columb. Insula era locuită de triburi indigene Arawak și Carib în momentul când au sosit primii coloniștii europeni. Francezii au denumit-o după Sainte Lucie de Syracuse și au fost primii care au înființat o așezare aici și au integrat ulterior insula în domeniul colonial Martinica. Secolele ce au urmat St. Lucia a fost permanent disputată de francezi și englezi care au continuat colonizarea și au aduși numeroși sclavi din Africa. Astăzi, majoritatea populației este alcătuită din urmași ai foștilor sclavi eliberați și convertiți la creștinism. St. Lucia este stat independent din 1979 dar influențele franceze și britanice se întâlnesc în continuare. Limba engleză este oficială dar se vorbește mult și franceza creole. Numele localităților au toate origini franceze, dar se conduce pe partea stângă a șoselei.

Cele mai interesante locuri din St. Lucia sunt concentrate pe coasta de vest și în zona de munte. Castries este capitala și locul unde se află portul și vechiul aeroport. Soufriere este zona turistică cea mai renumită. De acolo se ajunge ușor la plajele cele mai populare, la traseele de drumeție prin junglă, la cascade și la apele termale vulcanice. Nu departe de Soufriere sunt munții ascuțiți considerați un adevărat simbol al insulei: Gros Piton și Petit Piton. Aeroportul nou care permite aterizarea avioanelor intercontinentale a fost deschis recent la Hewanorra, în sudul insulei. Insula are 180.000 de locuitori și este destul de mare, având 50 de kilometri pe lungime.

 

După ce am petrecut zile foarte frumoase în Trinidad Tobago, am decolat spre St. Lucia unde aveam să stăm ultimele 4 zile din vacanță.  Zborul cu Caribbean Airlines a durat o oră și jumătate. Am survolat multe insule de la Grenada la St. Vincent și am putut admira vederile frumoase de la fereastra avionului. Mai jos este insula Bequia din Grenadines.

 

Am aterizat la aeroportul Castries în nord. Acolo ne-au așteptat mașina închiriată dar și o ploaie torențială. Vremea din St. Lucia este foarte capricioasă, furtunile de scurtă durată pot apărea oricând chiar și în sezonul de iarnă. Imediat ce a trecut furtuna am pornit la drum.

 

Cazarea noastră era la Soufriere la 40 de kilometri la sud de capitală. Nu am plecat imediat din oraș ci am mai poposit puțin pentru a schimba bani și a cumpăra câte ceva. Am parcat lângă piața Derek Welcott în centrul orașului.

 

Chiar dacă dolarul american este acceptat în multe locații turistice, nu este util peste tot și de aceea am schimbat bani la o bancă. Moneda din St. Lucia este East Caribbean Dollar și e împărțită cu alte 6 state din regiune. La Castries am mai trecut și pe la un supermarket mare de unde am luat provizii pentru zilele următoare.

 

Castries nu ne-a impresionat în mod special. Chiar am trecut prin zone care mi s-au părut puțin periculoase. Am văzut destul de multă sărăcie și mizerie. E ceva comun în multe dintre statele Caraibiene – capitala nu este deloc cel mai frumos loc turistic.

Catedrala din Castries, este unul din puținele locuri interesante din oraș.

 

Castries văzut de pe dealurile din jur arată însă mult mai bine. Portul primește adesea și 3-4 vapoare de croazieră în același timp. Se spune că populația insulei se dublează când sosesc acestea.

 

Șoselele din St. Lucia sunt destul de bune, dar sunt extreme de șerpuite. De aceea am făcut aproape două ore până la cazarea nostră. Trebuie să conduci foarte atent pentru că mai pot apărea deseori animale sau gropi în drum când ți-e lumea mai dragă. Șoferii locali conduc ca nebunii iar turiștii străini la volan mai uită că se conduce pe partea stângă.

 

Cazarea nostră din Soufriere a fost o frumusețe. Am stat la o vilă de pe dealurile de deasupra orașului.

 

Am avut un apartament spațios cu living, dormitor și bucătărie.

 

Cel mai mult ne-am bucurat de terasa mare cu vederi peste Soufriere și spre mare.

 

Înainte de lăsarea serii am coborât până la plaja din Soufriere.

 

De pe plaja din Soufriere se poate vedea un renumitul Gros Piton dar și un apus superb peste mare.

 

Nici vederea noaptea de la terasa noastră nu era mai prejos.

 

Cea mai mare parte din timpul pe care l-am avut în St. Lucia l-am petrecut explorând insula și atracțiile sale naturale. Am început prima zi în zonele învecinate, Soufriere fiind aflat în mijlocul unei zone splendide.

Am vizitat întâi grădina botanică și cascada de la Diamond Falls. Grădinile au fost cândva parte din domeniul familiei Devaux iar băile termale erau renumite chiar și în Franța pentru proprietățile lor medicinale.

 

Grădinile sunt extrem de bine întreținute și adăpostesc mii de specii de plante originare sau aduse în St. Lucia.

 

Am asistat la o scurtă prezentare a fructelor și legumelor din St. Lucia

 

La capătul parcului se află Diamond Falls. Cascada aduce din muntele vulcanic apă fierbinte, iar apa are o culoare aparte datorită mineralelor pe care le transportă.

 

Sunt mai mulți kilometri de alei prin junglă iar vizitatorii pot face și baie în piscinele cu apă termală.

 

Un alt loc special aflat în apropiere este Sulphur Springs, câmpul geotermal din inima vulcanului Qualibou. Caldera vulcanică din jurul Soufriere este cea care a format întreaga insulă și este în continuare activă, dar ultima erupție majoră a avut loc tocmai în 1766.

 

Temperatura la sol de la Sulphur Springs poate fi extrem de mare iar zona este împrejmuită pentru protecția turiștilor. Se pot face în schimb băi cu nămol cald în locuri amenajate.

 

Băile termale abundă în jurul Soufriere. Un alt loc deosebit este Piton Falls unde se poate face baie în piscine amenajate sub cascade. Accesul este liber și se poate ajunge acolo pe o potecă abruptă prin junglă.

 

Deasupra cascadei este marele Gros Piton

 

După amiaza am petrecut-o la Sugar Beach, unul dintre resorturile de lux faimoase de care spuneam. Acesta se află în cel mai pitoresc golf din St Lucia, pe plaja Jalousie, chiar între cei doi Pitons

 

Resortul are o clădire principală ce datează de peste un secol și mai multe vile private construite pe plajă sau pe dealuri.

 

Pentru a avea acces în resort a trebuit să facem consumație de peste 100 de dolari. Asta a fost „ușor” pentru că prețurile din hotel sunt uriașe. Am beneficiat pe perioada șederii de toate serviciile din resort de la prosoape și halate la piscină și dușuri. Oricum, cred că merită decât să dai peste o mie de dolari pe noapte.

Am rămas tot restul zilei la relaxare pe plaja de la Sugar Beach. Am luat cina pe șezlonguri, am făcut baie în mare, am făcut și snorkeling printre pești și ne-am bucurat din plin de vederile frumoase.

 

La finalul zilei am admirat unul dintre cele mai spectaculoase apusuri pe care le-am vazut vreodată. A fost ceva absolut magic, cu niște culori pe cer care păreau ireale

 

Diminețile ne-am gospodărit noi și ne-am preparat micul dejun la cazare. N-au lipsit deloc fructele tropicale. Am învățat cu ocazia asta să sparg nucile de cocos

 

Piața din Soufriere era principala sursă de aprovizionare

 

Există o drumeție faimoasă în St. Lucia care duce până în vârful Gros Piton. Muntele fiind atât de abrupt, urcarea are o dificultate serioasă și se face în vreo 4 ore. Am vrut să o fac în zorii zilei când temperatura permitea dar nu ne-am trezit devreme și am renunțat la idee. Mai este însă o drumeție mult mai ușoară care oferă cele mai frumoase priveliști peste Gros și Petit Piton. E vorba de Tet Paul Nature Trail drumeție care pornește dintr-un satul Fond Doux. Pentru că traseul se află pe o proprietate privată se face doar cu ghid și se plătește taxă de intrare.

Am pornit așadar în urma ghidului spre vârful dealului. Căldura era groaznică dar n-am urcat decât vreo 20 de minute.

 

Vederile de pe traseu sunt minunate

 

Gros Piton în toată splendoarea sa

 

Poteca care duce în vârf se numește Stairway to Heaven. Ghidul ne-a avertizat să ne pregătim că vom vedea cea mai frumoasă priveliște din lume.

 

Nu ajungea că vederea din vârf era fantastic de frumoasă peste cei doi munți, dar a mai apărut și un curcubeu care a transformat totul în ceva incredibil. Chiar a fost una din cele mai deosebite priveliști pe care le-am vazut vreodată. Vederi din vârful Tet Paul fără alte comentarii…

 

Am numit capodopera asta „Papaya shooting rainbows” 🙂

 

Mai târziu, ne-a prins o ploaie torențială pe drum și am oprit la un restaurant. Am ajuns întâmplator la un loc absolut special din St Lucia. Project Chocolat este o fabrică de ciocolată în inima împădurită a insulei.

 

Aici grupurile de vizitatori pot participa la experiente precum prepara ciocolatei în toate fazele sale începând de la culegerea și desfacerea fructului de cacao, până la uscarea boabelor și topirea pastei de ciocolată.

 

Noi mai făcusem asta altă dată și am fost interesați mult mai mult de restaurantul de acolo. Toate preparatele culinare de la Project Chocolat sunt pe bază de cacao. Am gustat cartofi prăjiți condimentați cu cacao, Friptură cu sirop de ciocolată și am băut o ciocolată caldă delicioasă.

 

Desigur nu am ratat și o înghețată la final

 

După amiaza am petrecut-o la un alt hotel faimos. Jade Mountain se află la vreo 5 kilometri sud de Soufriere și este accesibil pe un drum neasfaltat.

 

Drumul spre hotel este extraordinar de prost și se spune că este lăsat așa intenționat tocmai pentru ca turiștii curioși să nu ajungă pe acolo. Oaspeții de seamă ai hotelului sosesc direct cu elicopterul. Hotelul este faimos în toată lumea și a apărut într-o mulțime de filme și documentare. Printre vedetele care au stat la Jade Mountain se numără Jay Z și Beyonce, Oprah, Justin Bieber, George Clooney, Ben Affleck și mulți alții. Chiar am avut surpriza la intrare în resort să treacă pe lângă noi Stanley Tucci.

 

Camerele de la Jade Mountain oferă cele mai frumoase priveliști din St Lucia cu marea și pitonii și sunt faimoase pentru că nu au pereți și ferestre pentru a oferi o senzație că stai în mijlocul naturii. Tarifele pe noapte ajung și la 10.000 de dolari pentru o cameră.

 

Noi am petrecut timpul pe plaja resortului unde accesul e liber. Ne-am bucurat puțin de mare printre vedete și milionari.

 

Domeniul se întinde pe câțiva kilometri pe coastă și mai târziu am făcut și o drumeție. Am ajuns atât de departe prin junglă încât a trebuit să rog un șofer de la hotel să mă aducă înapoi

 

Nicio seară în St. Lucia n-am ratat apusul pe mare

 

Altă zi am făcut o plimbare mai lungă cu mașina până în nordul insulei. Am poposit mai întâi într-o altă locație luxoasă, golful Marigot. Acolo se află un alt resort, un port turistic și o plajă unde se poate ajunge doar cu barca.

 

La Marigot am servit un mic dejun franțuzesc și am admirat puțin peisajul

 

Am traversat apoi capitala Castries pentru a ajunge până la Rodney Bay

 

Acolo se află Pigeon Island, un loc foarte important în istoria St. Lucia. Aceasta era cândva o insulă dar dezvoltarea zonei din jur a legat-o de țărm și se poate ajunge acolo cu mașina. Parcul este arie protejată și include mai multe ruine ale fortificațiilor construite de britanici ce pot fi vizitate. Cele mai importante sunt în vârful peninsulei.

 

Am urcat vreo 20 de minute pentru a ajunge acolo, dar am fost răsplătiți încă o dată cu niște priveliști grozave

 

Fortul Rodney a fost cândva cea mai mare fortificație militară a britanicilor în regiune

 

Câteva vederi de pe zidurile de la Fort Rodney

 

Locația era strategică pentru că Martinica și rutele navale ale francezilor erau direct în bătaia tunurile britanice de aici

 

Plaje din Rodney Bay

 

Mai târziu, am luat masa la un local renumit din nordul insulei unde am prins masă cu mare noroc. Naked Fisherman este un restaurant pe plaja din Smuggler’s Cove.

 

Am mâncat excelent acolo

 

Siesta am făcut-o direct pe plajă din fața restaurantului

 

Drumul de întoarcere a fost lung, iar apusul ne-a prins pe dealurile din drum spre Soufriere

 

Ultima zi aveam zborul spre casă abia seara. Am petrecut dimineața pe plaja din Soufriere iar după prânz ne-am decazat și am mai explorat câteva locuri din sudul insulei în drum spre aeroport.

 

Mai la sud am oprit parcul istoric Morne Courbail. Aici era cândva una din cele mai mari plantații de trestie și banane din St. Lucia. Împreună cu un ghid am făcut un scurt tur

 

Vechea casă colonială a plantației

 

Moara funcționa pe bază de măgăruși

 

O demonstrație de spart nuci de cocos. După mormanul din spate se vede că băiatul era foarte experimentat.

 

La final am degustat fructele din plantație admirând vederea peste Soufriere

 

O ultimă întâlnire pe drum cu Gros Piton, ne-am luat la revedere

 

Ultimul popas a fost în Laborie, un sat de pe coasta de sud. Acolo am poposit puțin la un restaurant cochet din centru

 

După masă ne-am mai plimbat puțin pe pontonul și pe plaja din Laborie

 

Un ultim apus în St. Lucia

 

Mai târziu am ajuns la aeroportul Hewanorra de unde zburam cu British spre casă. Am returnat mașina, am dat bagajele la check-in și ne-am mai bucurat de ultimele ore de căldură înainte de întoarcerea la frigul de acasă.

 

Ne-a plăcut mult de tot St. Lucia. As pune-o între cele mai frumoase insule din Caraibe. Peisajele de aici sunt uluitoare. Jungla, vulcanii, plajele, pitonii, florile, cascadele și mai ales apusurile ni s-au imprimat pe retină și nu le vom uita mult timp. Ne-ar fi plăcut mult să mai stăm dar din păcate trebuia să mai revenim și acasă. Târziu în noapte ne-am îmbarcat în zborul spre Londra.