O noapte în deșertul Wadi Rum

Una dintre cele mai memorabile zile pentru mine de anul acesta a fost cea petrecută în Wadi Rum, deșertul roșu din sudul Iordaniei. Mai fusesem acolo cu ani în urmă, dar ce a fost cu adevărat special de data asta e că am rămas peste noapte la cort, în una dintre taberele turistice.

Ne-am temut de ideea de a sta la cort în deșert, ne așteptam la niște condiții destul de grele – frig, mizerie poate. Chiar existau mai multe cazări în zonă, inclusiv tabere cu corturi așa zise de lux, ne așteptam la condiții destul de spartane.

O dată cu apariția filmului Marțianul (ce a avut Wadi Rum ca decor pentru filmări), au început să apară valuri de turiști care vor să rămână în deșert peste noapte și implicit s-au construit multe tabere care să-i cazeze. Unele din ele au preturi astronomice pentru a sta o noapte într-un cort transparent precum cel din film (cu vedere la stele), altele au condiții foarte proaste iar alte nici măcar nu există (am auzit de niște turiști care s-au “fript” cu o rezervare așa).

După ceva căutări, am rezervat o noapte la tabără Hassan Zawaideh la cortul “deluxe”. Nu părea să fie mare lucru dar review-urile online erau foarte bune. Așteptările noastre au fost minime, dar cum spunea am petrecut o noapte de neuitat acolo.

Am părăsit Aqaba pe la ora prânzului iar de acolo am fost dus de un șofer la tabără. Acesta era un prieten al gazdei noastre din Aqaba, un om foarte simpatic care vorbea foarte bine engleză. Pe drum am ascultat hip-hop american iar timpul a trecut foarte repede.

 

Primii 50 de kilometrii din drum i-am mers pe autostradă. Am oprit și la un checkpoint unde militarii iordanieni ne-au verificat actele. Văzând că suntem din România ne-au zâmbit călduros și ne-au urat bun venit în țara lor.

 

Am virat apoi la dreapta spre Wadi Rum, unde am mai mers încă vreo 15 kilometri pe un drum aflat în lucru.

 

Înainte de a sosi la cazare am făcut și un popas. Am oprit la gara Wadi Rum, locul unde cândva opreau trenurile dintre Amman și Damasc. Astăzi mai există doar trenuri care face mici circuite turistice prin Wadi Rum, restul căii ferate fiind abandonată.

 

Trenul turistic din Wadi Rum

 

Am stat într-un peisaj splendid în pustietate, la adăpostul unui munte.

 

Corturile “deluxe” de la Hassan Zawaideh. Condițiile au fost chiar peste așteptări – am avut un pat mare, o baie curată cu apă curentă și aer condiționat. Mai mult, a fost o surpriză plăcută să vedem că avem pereți solizi și ușă, deci nu stăteam chiar într-un cort propriu-zis. Am dat 50 de euro pe noapte pe cortul deluxe – existau și alte variante inferioare ca preț și condiții.

 

Varianta cea mai scumpă era la unul din corturile precum cel din filmul The Martian.

 

Imediat după ce ne-a am lăsat lucrurile în camere, ne-au întâmpinat beduinii (patronii locului) care ne-au prezentat oferta de activități. Am ales un tur de amiază cu jeepul prin deșert dar și cina festiva festivă la cort.

La scurt timp după, am plecat în tur. Ne-am grăbit pentru că apusul venea destul de repede – pe la ora 5, în ianuarie.

 

La drum cu jeepul prin deșert.

 

Prima oprire a fost la marea dună roșie, cea mai spectaculoasă din Wadi Rum. Era a doua oară când ajungeam acolo, dar am avut aceeași mare plăcere să ne cățăram desculți prin nisip până în vârf.

 

Mai departe la drum, pe urmele lăsate de alte jeepuri

 

Următoarea oprire, la o tabără de beduini unde se făceau plimbări cu cămilele

 

Urme antice desenate pe stânci de caravanele de odinioară

 

Am stat și am făcut multe poze cu cămilele la lumina amiezii

 

Șoferul nostru conducea cu picioarele (la propriu) și muzica la maxim

 

 

“Sfinxul”

 

Am oprit la canionul lui Lawrence al Arabiei

 

Chipul lui Lawrence în stâncă

 

Pauză de ceai cu beduinii

 

Vederi din canion

 

Am gonit apoi nebunește pentru a nu pierde apusul. Există un loc special, unde se vede cel mai frumos asfințit din Wadi Rum. Acolo ajung la finalul zilei majoritatea jeepurilor cu turiști.

 

Culorile din Wadi Rum la apus sunt minunate. Localnicii spun că nicăieri în lume apusul nu este atât de frumos

 

După lăsarea serii am revenit la tabără

 

Pe la ora 7 am fost invitați la cină. Mai întâi am asistat cum mâncarea noastră făcută la jar în nisip a fost dezgropată.

 

Cortul cel mare era sala de mese dar și de festivități. Mâncarea a fost chiar foarte bună

 

Am avut parte de un spectacol special. Un solist local (aparent renumit) ne-a cântat frumos la masă.

 

După cină gazdele noastre au dat drumul la dans

 

Mai târziu, ne-am mutat cu toții într-un cort mai mic unde am stat în jurul focului. Acolo am ascultat în continuarea baladele arăbești și am cantat cu toții împreună. Gazdele ne-au servit tradițional cu cafea și curmale.

 

Într-o asemenea atmosferă, chiar uiți de toate grijile

 

După miezul nopții am făcut o mică drumeție prin deșert. Era senin iar ținând cont că în Wadi Rum nu prea există niciun fel de poluare sau lumini, stelele se vedeau fantastic. Nu se vede în poza de mai jos mare lucru, dar cerul era extraordinar, efectiv plin de stele.

 

A fost cam frig noaptea dar am dormit extraordinar de bine

Dimineața am fost serviți micul dejun

 

Am zis să profităm de timpul pe care îl mai aveam acolo pentru a face o nouă plimbare prin deșert, de data asta pe jos. Gazdele noastre ne-au recomandat un traseu de 3 ore.

 

Am mers mai întâi de-a lungul căii ferate

 

Apoi am început urcarea pe unul dintre dealuri

 

Culorile magice din Wadi Rum

 

Am urcat până sus

 

Vederi din vârful dealului

 

Ne-am întors după fix 3 ore

 

Am trecut pe lângă tabăra de corturi rivală Sun City

 

Atenție cămile!

 

Ne-am întors cu amintiri foarte  frumoase. La plecare am fost conduși de șofer direct la granița cu Israelul, unde am petrecut ultima seară înainte de zborul spre casă.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.