Secretele Toscanei – San Gimignano și Il Palio di Siena

N-am mai povestit de mult de prin Italia, țara unde am făcut cele mai multe călătorii. Văzând la știri de curând despre cursa de cai din Siena, mi-am reamintit de o plimbare făcută în 2012. Am petrecut atunci un weekend extins în Toscana, având ocazia să vedem un orășel cu adevărat deosebit, San Gimignano dar și să participăm la renumita cursă de cai Il Palio la Siena.

Am zburat la Roma pentru că pe atunci nu existau încă zboruri directe spre Toscana cum avem acum zboruri la Pisa sau Florența. De la Roma am închiriat o mașină și am plecat direct la drum parcurgând cei 230 de kilometri pe autostradă în puțin peste 2 ore. Am rezervat cazare pentru două nopți chiar la Siena la un hotel destul de bun, Hotel Max Executive. Principala noastră dorință era să participăm la Il Palio dar asta era a doua zi. Pentru început am plecat cu mașina la plimbare prin Toscana.

Condusul prin Toscana vara, pe la țară e o adevărată placere. Sate pitorești, dealuri verzi și câmpuri nesfârșite de viță de vie (era sezonul și doar traversam regiunea Chianti). La vreo 50 de kilometri de Siena se află un loc chiar minunat, orășelul San Gimignano.

San Gimignano este cea mai mică localitate a Italiei inclusă prin mai toate topurile destinațiilor favorite. Este supranumit Manhattan-ul Evului mediu datorită zecilor de turnuri înalte construite încă din secolele 14-15. Totul a început de la un conflict intre două familii importante care a împărțit zona centrală a Italiei Guelfi și Ghibellini care a început la jumătatea secolului al 12-lea o dată cu destrămarea Sfântului Imperiu Roman și conflictului cu Papalitatea. Guelfi (originar de la o familie de duci de Bavaria, de la germanul Welf) erau denumiți susținătorii Papei iar Ghibellini (familia Waiblingen, originari din Șvabia) erau susținătorii împăratului. Asa a început totul, dar conflictul a durat sute de ani, împărțind orașele Italiei. În acest timp, familiile bogate toscane și-au creat un obicei din a construi case extrem de înalte cu multe etaje tocmai pentru a se apăra de posibili atacatori. Fenomenul s-a simțit cel mai puternic la San Gimignano unde au apărut 72 de turnuri de peste 70 de metri înălțime, ceva greu de conceput pentru acele vremuri.

Multe dintre turnuri au rămas și azi în picioare, iar San Gimignano are un aspect deosebit pentru că nu s-a dezvoltat prea mult de-a lungul secolelor păstrând aspectul romantic al unui sat medieval. San Gimignano e unul din acele locuri mici și deosebite de care iți aduci apoi aminte mereu. Pentru mine a rămas un loc special. Mai jos un scurt documentar cu mai multe imagini și informații.

Am revenit apoi la hotel la Siena și ne-am pregătit de Palio, adică festivalul pentru care venisem în Italia. Il Palio, este unul din cele mai importante festivaluri tradiționale ale Italiei cu o tradiție de cinci secole. Se ține de 2 ori pe an, pe 2 Iulie și pe 16 August în piața centrală din Siena. Orașul se împarte în mai multe case (acum sunt 17), fiecare cu un nume, o emblemă și un steag propriu. Fiecare casă are un campion care are onoare de a participa la cursa de cai. Emblemele caselor sunt diverse animale precum Delfinul, Girafa, Tigrul, Acvila, Gâsca, Melcul sau Țestoasa.

Pregătirea pentru marea cursă durează luni întregi, iar fiecare locuitor al Sienei participă într-un fel sau altul, fiind asociat la una din case. Orașul se pregătește apoi intens de sărbătoare fiind împodobit cu steaguri și embleme. De obicei împărțirea se face pe zone, diverse cartiere aparținând unei case. Totul culminează cu marea cursă la care asistă zeci de mii de oameni. Casa câștigătoare organizează apoi o mare petrecere și are onoarea de a primi bannerul învingătorului(palio) confecționat de artizanii din oraș .

Am ajuns în centrul Sienei cu vreo trei ore înainte de cursă. Știam că trebuie să mergem din timp pentru a găsi locuri. Am abandonat mașina la hotel pentru că traficul în centru era blocat și am ajuns în schimb cu autobuzul. Prin oraș am dat de puhoaie de oameni, localnici și turiști, care se îndreptau spre Piazza del Campo, locul desfășurării cursei.

Piața are un aspect foarte neobișnuit, semănând cu o scoică fiind înclinată spre latura mai mare iar partea în formă de semicerc este împărțită de mai multe raze. Piazza del Campo e una din cele mai frumoase piețe medievale ale lumii. Este înconjurată de clădiri deosebit de frumoase dintre care se remarcă mai ales clădirea primăriei cu turnul său de 88 de metri care domină peisajul, Torre din Mangia.

Când am ajuns noi , cu 2 ore înainte deja veniseră câteva mii de turiști. Se pot rezerva din timp locuri la tribunele amenajate în jurul pistei sau chiar la balcoanele clădirilor. Cum noi nu făcusem asta am încercat să ne rezervăm un loc cât mai bun în zona centrală. Pentru cursă se amenajează un oval cu nisip pe jos și îngrădit de garduri, iar majoritatea spectatorilor stau în zona din mijloc. Locurile cele mai bune sunt cât mai la margine, aproape de cai.

Cum toată lumea era echipată cu steaguri ale caselor, ne-am cumpărat și noi eșarfe să susținem una din ele. Eu am ales steagul galben-roșu al echipei Chiocciola (Melcul) pe care i-am susținut mai departe. Cu vreo oră înainte a început parada cavalerilor acompaniată de fanfara locală:

Cu vreo jumătate de oră înainte de ora 6, piața s-a umplut la refuz și accesul a fost închis. Foarte mulți oameni și aglomerație mare iar temperaturile apropiate de 40 de grade nu ajutau. Din fericire am avut de unde să cumpărăm mult suc și apă și așa am putut rezista. Marea cursă durează doar 1 minute, se fac 3 ture de piață într-o viteză nebună. Este o cursă destul de periculoasă soldată cu mai multe incidente grave de-a lungul timpului atât pentru competitori cât și pentru spectatori mai ghinioniști.

Fix la ora 6 s-a dat startul. Caii sunt greu de controlat în vacarmul din piață și așa se ratează plecările – start fals de trei ori la rând. Al patrulea e cu noroc și caii pleacă în uralele mulțimii:

Au câștigat alb-albaștrii, casa Onda (având ca simbol delfinul). Melcii mei au terminat onorabil penultimii. 🙂 Câștigătorul este purtat pe brațe de mulțime și i se acordă premiul. Urmează petrecerea iar întreg orașul se umple de steaguri alb-albastre.

După marea sărbătoare am părăsit mulțimea și am mai făcut o oprire la catedrala din Siena, una din cele mai frumoase ale Italiei. Seamăna mult cu Domul lui Giotto din Florența dar parcă este chiar mai frumoasă, detaliile fațadei și din interior fiind de o măiestrie rară. Am încheiat apoi ziua cu o cină bună toscană.

A doua zi trebuia să mergem înapoi la Roma. Rezervasem o noapte de cazare în capitală pentru că aveam zbor dimineața următoare. Aveam de decis dacă să petrecem ziua la Roma sau să mergem prin alte locuri. Am mai tot văzut capitala și cum canicula era insuportabilă am zis că cea mai bună idee ar fi să mergem la mare, spre Cittavechhia.

Am trecut prin Grosetto și ne-am îndreptat spre Monte Argentario, un loc foarte neobișnuit – o peninsulă (sau poate insulă) care este unită de țărm prin 3 brate înguste. Cele trei brațe sunt late doar cât drumul ce le traversează. Am intrat cu mașina pe unul din ele și cum am văzut o plajă mai frumoasă am oprit. Am luat repede șezlonguri, ne-am lăsat lucrurile și am sărit direct în Marea Tireniană. Aveam mare nevoie de baie să ne răcorim. După amiază am continuat drumul prin peninsulă până la Porto Ercole, o altă localitate micuță dar foarte pitorească. Câteva case colorate, o mulțime de bărci pe mare și o plajă frumoasă în fața lor. Am luat cina la Porto Ercole, un pește proaspăt pescuit mergând numai bine.

Spre seară ne-am îndreptat spre Roma. După o oră de iad de stat în trafic prin periferiile capitalei (romanii se întorceau și ei de la plaje) am ajuns în cele din urmă la hotelul nostru aproape de gara Termini. Am lăsat mașina, să nu o mai văd și am plecat la pas prin oară. Roma are farmecul ei și noaptea cu toate clădirile importante frumos luminate. Am mai trecut pe la Forumul roman, pe malul Tibrului și ne-am oprit la Fontana di Trevi.

Cam atât din plimbarea asta. Mai sunt o mulțime de orășele magice în Italia și multe alte festivale unice în lume. O să mai încerc să povestesc de ele pe viitor, pentru acum sper că v-au plăcut amintirile mele din San Gimignano și de la Palio din Siena.

De la Roma am plecat direct la drum