Terceira a fost a doua insulă pe care am vizitat-o în Azore, după ce am petrecut primele zile în arhipelagul din Atlantic pe Sao Miguel. Ca importanță, economic, administrativ și turistic Terceira este pe locul 2 în Azore. Chiar dacă cu secole în urmă, această insulă era capitala regiunii și principala oprire pentru navigatorii portughezi în drumul lor spre Lumea Nouă, acum a trecut pe plan secund, în urma celei mai mari insule, Sao Miguel. Este însă o destinație care merită din plin vizitată cu multe locuri frumoase.

Mai jos este harta Terceira. Insula are o suprafață de aproximativ 400 de kilometri pătrați și o populație de peste 50.000 de locuitori. Peisajul natural este unul unic, dominat de vulcanul Santa Barbara din vest. Capitala insulei este Angra do Heroismo, cel mai vechi oraș din Azore, unde se regăsesc fortificații, biserici și clădiri vechi de multe secole. Al doilea oraș este Praia Da Vitoria în est, un port în apropierea căruia se află și aeroportul internațional. Centrul insulei este aproape în întregime parc natural. Acolo se pot face drumeții, se pot vizitata peșteri și izvoare termale, lacuri și cratere vulcanice. Satele din Terceira sunt și ele foarte pitorești. Locuitorii lor se ocupă îndeosebi cu creșterea animalelor și au o mulțime de tradiții vechi de sute precum cursele cu tauri sau petrecerile cu ocazia diferitelor sărbători religioase.

 

Pe Terceira am ales un hotel în capitala Angra. De acolo am putut vizita orașul istoric, care face parte din patrimoniul cultural UNESCO dar și locurile naturale ale insulei. Pentru deplasarea dincolo de oraș, am închiriat o mașină de la o companie din centrul Angra.

 

După o primă zi cu vreme mohorâtă, a venit și vremea frumoasă. De la terasa hotelului din Angra aveam o priveliște splendidă peste portul turistic și către Monte Brasil, dealul care se înalță deasupra capitalei.

 

Am început plimbarea din vârful Monte Brasil. De acolo se vede cea mai frumoasă panoramă peste Angra și peste o mare parte din insulă

 

Statuia regelui Afonso VI la miradorul Pico das Cruzinhas

 

Vederi peste Angra do Heroismo

 

Am explorat puțin și străzile foarte pitorești din centrul vechi al capitalei. Orașul istoric este foarte frumos iar multe dintre clădirile sale sunt vechi de 4-5 secole.

 

Sunt și multe biserici vechi, impozante și frumos pictate precum Catedrala Se sau Biserica Misericordia

 

Cum spuneam, am explorat și partea centrală a insulei unde se află un imens parc natural. Sunt multe locuri atractive acolo și peisaje splendide.

 

Am vizitat mai întâi o peșteră aflată pe platoul montan din centrul Terceira

 

Este vorba de Grota do Natal (Peștera Crăciunului). Aceasta măsoară mai mulți kilometri și este unică prin faptul că nu a fost formată de apă, ci de râurile de lavă vulcanică. Se numește astfel pentru că locuitorii din Terceira au o tradiție veche: în această peșteră se țin slujbe cu sute de participanți cu ocazia sărbătorilor.

 

Tunelurile de lavă de la Grota de Natal. Am parcurs un traseu circular de vreo 1200 de metri

 

Echipamentul de siguranță este obligatoriu în peșteră, mai ales pentru că unele zone sunt foarte înguste sau joase.

 

Am vizitat apoi o altă pesteră aflată la vreo 3 kilometri. Aceasta se numește Algar do Carvao și este de fapt un imens lac subteran.

 

Pentru a se putea vizita peștera a fost forat un tunel adânc

 

Marea cavernă de la Algar do Carvao este deschisă și aici pătrunde atât apa cât și lumina naturală

 

Traseul amenajat coboară în adâncime până la lacul subteran

 

Turul complet a durat vreo jumătate de oră

 

Toată zona aceasta din centrul Terceira este activă vulcanic. Asta se poate vedea cel mai bine în zonele fumegânde cu izvoare naturale, precum cea de la Furnas do Enxofre.

 

La Enxofre sunt amenajate trasee turistice unde vizitatorii pot admira izvoarele și gheizerele de la o distanță sigură.

 

La prânz, am poposit într-un popas natural amenajat în pădure. Sunt o mulțime de asemenea parcuri pe Terceira unde localnicii se pot relaxa în inima naturii.

 

Prânzul servit pe malul lacului

 

După masă am continuat drumul spre vârful vulcanului Santa Barbara, punctul cel mai înalt al insulei.

 

La Santa Barbara (1.021 metri altitudine) se poate ajunge cu mașina. Din păcate am prins vârful acoperit de nori, altfel de aici se poate vedea întreaga insulă într-o zi senină.

 

Vacile sunt cel mai comun întâlnit animal din Terceira. Majoritatea sunt grase și bine hrănite cu iarba nutritivă a Azorelor. Vacile din Terceira se întâlnesc pe orice pajiște și sunt și foarte fotogenice.

 

Locuitorii insulei au multe tradiții legate strâns de creșterea bovinelor. Cea mai fascinantă dintre ele, pentru turiști, sunt luptele cu tauri cu funia (Touradas a Corda). Acestea au loc în diferite sate de câteva ori pe săptămână. Știam deja din timp de unul dintre ele care pica chiar când eram acolo, astfel că la ora 5 eram în satul respectiv. Aceste evenimente atrag sute sau mii de vizitatori. Când se ține Tourada, polițiștii vin și închid străzile complet iar în sat se amenajează un adevărat târg.

 

Înainte să înceapă Tourada, fiecare caută un loc bun pentru a admira spectacolul. Asta înseamnă în general, un loc pe gardurile de la marginea drumului, suficient de înalte pentru a putea urmări taurii în siguranță. Localnicii cu case la șosea organizează mese în curte și invită prieteni sau chiar și turiști la cină.

 

Cuștile cu tauri furioși sosiseră deja. Mulțimea nu se jena deloc să îi agite înainte de cursă.

 

La ora fixă s-a pornit Tourada. Sportul este cam așa: vreo 5 oameni puternici țin o sfoară lungă de vreo 200 de metri. Aceștia sunt îmbrăcați cu cămăși albe și pălării negre numiți ciobani. Sfoara nu este ținută strânsă dar este folosită pentru a nu lăsa taurul să scape și să poată fi oprit dacă atacă mulțimea. Toreadorii profesioniști sau amatori fac corida cu taurul.

 

Chiar dacă acesta este legat, el ii poate ataca ușor și nu sunt puține cazurile cu răniți grav în Tourada din Terceira.

 

O Tourada include vreo 3-4 tauri pe seară. Li se dă drumul pe rând iar în pauze, privitorii pot servi un pahar de vin sau o friptură la grătar.

 

A fost un spectacol fascinant de urmărit. Toreadorii sunt atât profesioniști cât și oameni din sat curajoși. Mulțimea aplaudă în urale fiecare manevră curajoasă a lor. Mai ales amatorii se simt cu un fel de eroi în uralele spectatorilor.

 

și spectatorii de pe margine participă. Am vazut de exemplu cum o doamnă din tribune care se credea toreador s-a trezit cu jacheta luată în coarnele taurului.

 

Chiar dacă taurii sunt puțin chinuiți, nu sunt niciodată răniți sau uciși, cum se întâmplă la corida. De aceea, mi s-a părut un spectacol mult mai plăcut de privit.

 

După Tourada, am mers la fabrica de brânzeturi Queijo Vaquinha, renumită în întreaga Portugalie

 

Gustare cu vin și brânză proaspătă la restaurantul fabricii

 

Am încheiat ziua pe coasta de vest a insulei admirând stâncile de la malul oceanului la Ponta do Queimado

 

Acesta este și locul ideal pentru a admira apusul peste ocean pe Terceira

 

Ziua următoare a fost ultima pe Terceira. Aveam zbor spre continent după amiaza, iar în prima parte a zilei am mai avut timp de o plimbare prin Angra.

 

Monte do Brasil nu e singurul loc de unde se poate admira orașul vechi de sus. O vedere foarte frumoasă este și de la memorialul Don Pedro

 

În centrul orașului, am mai vizitat una din cele mai vechi clădiri: Palacio dos Capitaoes Generais. Căpitanul general era un fel de guvernator al Azorelor pe vremuri, practic aici era sediul conducerii arhipelagului.

 

Am făcut un tur cu ghid al palatului. Camerele din tur sunt foarte interesante, dar fotografiatul mai departe a fost interzis.

 

Am aflat o mulțime de aspecte interesante din istoria Azorelor. Locuitorii din Terceira sunt foarte mândrii de istoria insulei lor ca și capitală a provinciei dar și prin influența sa în cadrul luptei de independență a Portugaliei.

Un moment marcant în istoria insulei Terceira este războiul de secesiune împotriva spaniolilor. Bătălia de la Terceira a fost una importantă în acest război, iar în urma victoriei eroice a localnicilor se poate spune că s-a schimbat cursul războiului. Regele Portugalia a schimbat numele celor două orașe eroice de pe insulă. Angra (ce înseamnă golf) a primit titlul Do Heroismo, iar Praia (plaja) a primit titlul Da Vitoria. De asemenea, localnicii au folosit turme de tauri în bătălie pentru a opri invazia spaniolă iar pentru a-i onora, taurii stau la loc de cinste pe stema Azore.

 

Am încheiat turul în curtea palatului.

 

Grădina Duke de Terceira

 

Mai târziu, am pornit pe autostradă în direcția aeroportului

 

Am mai făcut un ultim scurt popas în Praia, al doilea oraș de pe insulă

 

Praia nu are atât de multe atracții precum Angra, e un orășel mult mai mic și liniștit. Dacă ar fi un singur loc care merită vazut, acesta este Miradouro da Facho.

 

De la monumentul din vârful dealului se poate vedea o panoramă grozavă peste Praia

 

Aici am încheiat mini-vacanța în insulele Azore. Mi s-a părut un loc fascinant de descoperit, cele 2 insule Sao Miguel și Terceira au multă istorie, cultură și o natură unică. Am rămas cu verdele aprins în minte, Azorele fiind printre cele mai verzi locuri de pe planetă. Asta se datorează desigur precipitațiilor intense și mă bucur mult că am avut norocul să fie soare majoritatea timpului cât am explorat insulele, ceva mai rar prin Azore. Mi-ar plăcea să mai revin cândva, pentru a explora și alte insule din arhipelag. Pico, Faial sau Santa Maria par și ele să fie destinații foarte interesante.

Pana atunci mai aveam o oprire în drumul spre casă. Mai aveam o zi la Porto, între zboruri, o ocazie ideală pentru a vedea orașul pe care îl consider cel mai frumos din Portugalia.

 

Decolarea din Terceira

 

Aterizarea la Porto, 2 ore mai târziu. Am nimerit partea bună a avionului, putând admira mai bine orașul vechi și podurile peste râul Douro

 

La Porto am petrecut ultima noapte înainte de întoarcerea acasă. Am ajuns după amiaza, am lăsat rapid bagajele la hotel și am plecat la plimbare prin centrul orașului.

 

Era a treia oară când ajungeam la Porto, oraș pe care îl îndrăgesc mult de tot. Am mers direct cu metroul către cel mai animat loc din oraș, Ponte Luis I

 

Mi-am propus să fac ceva nou prin oraș și am început urcând la Serro do Pilar

 

De acolo, de sus, se vede cea mai frumoasă panoramă peste Douro și podul construit de Eiffel

 

Ca o altă experiență nouă, am coborât cu telegondola pe malul sudic al râului, la portul din Gaia.

 

Porto e unul dintre cele mai pitorești orașe ale Europei, are un farmec aparte

 

Pe malul râului în Gaia sunt vechile hale ale producătorilor de vin de Porto

 

Unele dintre ele au fost transformate în centre pentru vizitatori. Cea mai frumoasă este Casa Pastel do Bacalhau, unde se poate gusta o patiserie tradițională cu cod alături de un pahar de Porto.

 

Apoi am trecut Douro pe partea inferioară a Ponte Luis către orașul vechi

 

Porto e un oraș „în pantă” iar o plimbare prin centrul vechi înseamnă foarte multe scări de urcat și coborât

 

Centrul vechi animat de muzică populară

 

Am trecut pe la câteva din cele mai frumoase biserici din oraș. Mai întâi, cea mai mare: Catedral Se

 

Apoi cea mai frumos pictată, Capela das Almas

 

Si cea mai frumoasă biserică dintre toate, Igreja Santo Ildefonso

 

Pregăteam un picnic mai târziu, iar de pe drum am luat la pachet bunătățile orașului:

Niște vin de Porto de la Sandeman, cea mai faimoasă companie din oraș

 

Un sandwich la pachet de la Cachorrinho (fast-food-ul din Porto unde e coadă la orice oră)

 

Un aperitiv de la Majestic Cafe, cel mai luxos restaurant din oraș

 

și desigur, la desert, pasteis de nata de la Casa do Lisboa

 

Cu picnicul pregătit am revenit la Ponte Luis

 

Am încheiat ziua perfect, la picnic cu ce are Porto mai bun pe iarba de la Jardim do Morro alături de câteva sute de turiști, admirând apusul peste ocean.

 

Dimineața următoare, am mers la aeroport și am părăsit Portugalia. Am zburat cu Ryan Air spre București, dar am mai avut o ultimă escală la Barcelona.

 

Escala a fost foarte scurtă dar tot am dat o fugă până în Placa Catalunya pentru o paella și sangria la terasă. Apoi chiar am plecat acasă…