Drumul de întoarcere acasă la finalul vacanței în Hawaii a fost unul dintre cele mai lungi pe care le-am făcut vreodată. Am decolat vineri noaptea târziu din Maui și am ajuns acasă la București tocmai duminică seara. Desigur, 12 ore era diferența de fus orar pe care am pierdut-o, dar am avut și două escale lungi pe traseu: la Seattle și la Frankfurt.

La Seattle am ales special o escală foarte lungă pentru a vedea orașul puțin, chiar dacă existau și variante de zbor mai rapide. Nu mai fusesem niciodată acolo iar drumul lung mi se părea mai suportabil astfel decât să sar direct dintr-un avion în altul. Era esențial însă să dorm bine pe avion, lucru care nu îmi reușește întotdeauna. De aceea am numit și așa articolul, amintindu-mi de titlul filmului cu Tom Hanks și Meg Ryan.

Zborul peste Pacific a durat puțin peste 5 ore. Din fericire, am dormit tun tot zborul, altfel n-aș fi fost în stare să fac nimic la Seattle. Am aterizat pe la 6 dimineața, iar zborul de plecare era 12 ore mai târziu. Timp suficient pentru a explora puțin orașul cu mașina.

La biroul rent a car din aeroportul SeaTac am avut o întâmplare mai puțin plăcută. Mi s-au solicitat tot felul de documente suplimentare pentru a lua mașina – ceva total neobișnuit pentru o închiriere. Mi s-a explicat abia la final că motivul este că mai multi români au furat mașini (adică le-au închiriat și nu le-au mai returnat) și de aceea cer acte suplimentare. Dacă prin Europa m-am obișnuit să mai aud lucruri legate de renumele negativ al conaționalilor, a fost prima oară când am auzit asta în State.

 

Nu prea aveam multe lucruri de făcut în zori la Seattle. La 7 dimineața era încă întuneric și mai peste tot era închis. Nu și la Walmart, unde hipermarket-urile se deschid devreme în zori. Am mers astfel la un Walmart din apropiere de aeroport de unde am cumpărat câte ceva de mâncare și de băut (multă cofeină) pentru restul zilei.

 

Seattle este capitala statului Washington (a nu se confunda cu capitala Washington DC). Este cel mai mare și important oraș din din nord vestul Americii. În orașul propriu-zis trăiesc peste 800.000 de locuitori, dar populația zonei metropolitane incluzând suburbiile trece de 4 milioane. Orașul se află pe un istm lung între apele lacului Washington și Puget Sound, un fiord care face legătura cu Oceanul Pacific, aflat la vreo o sută de kilometri depărtare. Nu este departe nici granița cu Canada, iar metropola Vancouver este la 2-3 ore distanță cu mașina. Seattle se află într-o regiune foarte verde, la poalele munților și de aceea este supranumit Emerald City.

Zona a fost locuită de populații amerindiene de peste 4 milenii. Orașul modern a fost fondat abia în 1850 de pionieri americani conduși de Doc Maynard fiind denumit după șeful de trib Siatal al tribului Duwamish. A fost inițial un centru forestier și mai apoi un loc unde veneau căutătorii de aur în anii Gold Rush, fiind un centru de tranzit feroviar și naval major pentru minerii care mergeau spre Alaska sau Yukon. Mai târziu, la Seattle s-a dezvoltat industria grea în special producția de nave maritime și avioane. Populația s-a dublat cam la fiecare deceniu, iar începând din anii 60, metropola a devenit una din cele mai importante din State.

Economia orașului Seattle este una din cele mai puternice din S.U.A. iar nivelul de trai este foarte înalt (costul vieții este pe măsură). Venitul mediu și puterea de cumpărare la Seattle este între primele 3 orașe din America. Bogăția se datorează marilor companii care au sediile centrale acolo printre care Amazon, Microsoft, Costco, Starbucks sau Boeing care produce anual sute de avioane în fabrica sa uriașă de la sud de oraș.

Harta regiunii Seattle

 

Ceva mai târziu, am mers pe autostradă spre Downtown, centrul orașului Seattle. Din cauza latitudinii nordice, soarelele răsărea mult mai târziu pe timp de iarnă.

 

Pike Place Market, piața veche de un secol din centrul orașului a fost primul loc unde am oprit.

 

Am dat o tură prin piață și apoi am mers să iau o cafea. Nu oriunde, ci într-un loc faimos: la prima cafenea Starbucks deschisă în lume, locul de unde a început să se dezvolte lanțul de renume mondial.

 

Cafeneaua Starbucks din Pike Market a fost deschisă în 1972 iar astăzi este o importantă atracție turistică. Era încă devreme și n-am prins deloc aglomerație. Altfel, în general aici se stă la coadă cu orele pentru a bea o cafea.

 

Am prins o zi ploioasă și rece. E ceva obișnuit la Seattle unde plouă mare parte din timp, dar pentru mine acomodarea după vremea splendidă pe care am avut-o în Hawaii nu a fost chiar ușoară.

 

Vederea peste Downtown de la locul panoramic Kerry Park

 

Cel mai interesant loc de vizitat pentru mine, ca pasionat de aviație, era muzeul din cadrul fabricii Boeing la sud de Downtown. Se luminase deja pe la 9 și muzeul se deschidea curând, astfel că am pornit într-acolo. De pe drum: arena Lumen Field unde evoluează echipa de fotbal american Seattle Seahawks.

 

Fabrica Boeing se întinde pe mai mulți kilometri cu hangare uriașe de producție și o mulțime de clădiri de birouri. Fabrica are un aeroport propriu (King County Airport) folosit pentru teste. Are două mari zone, producție de avioane civile și producție de aparate militare. Am văzut de pe drum zeci de avioane noi (mai ales Dreamliner și 737 MAX) gata să fie livrate companiilor aviatice din jurul lumii.

 

Fabrica Boeing nu se poate vizita dar, în cadrul complexului, se află The Museum of Flight, unul din cele mai mari muzee dedicate aviației din lume.

 

Am intrat în muzeu chiar la ora deschiderii și ce am găsit acolo mi-a întrecut toate așteptările. Este un muzeu gigantic ce include 4 pavilioane mari: unul dedicat istoriei aviației, unul istoriei fabricii Boeing și două care adăpostesc aeronave faimoase folosite în războaie respectiv în aviația civilă. Am stat vreo 3 ore la muzeu, dar putea rămâne lejer toată ziua – este fascinant.

 

Macheta primului aparat de zbor folosit de frații Wright în 1903

 

Unul dintre primele avioane civile folosite pentru livrări poștale

 

Primul aparat comercial dezvoltat de Boeing

 

Lockheed Electra, unul din primele avioane ce transporta pasageri pe distanțe mari

 

Aeronave militare faimoase, de la elicopterele folosite în războiul din Vietnam, MIG-uri Sovietice din Războiul Rece la cele mai moderne bombardiere.

 

Muzeul are o mulțime de tururi ghidate cu experți aeronautici sau foști piloți (incluse în biletul de intrare) și nenumărate expoziții interactive

 

Zona unde copii pot învață să piloteze un avion. Muzeul are și simulatoare de zbor adevărate precum cele folosite de piloți în pregătire.

 

Turnul de control din muzeu. Aici se poate urmări pista aeroportului Boeing și se pot asculta comunicațiile avioanelor din jur în timp real.

 

Partea din muzeu dedicată cuceririi spațiului include mai multe module originale folosite de NASA în trecut

 

Am continuat cu zona din muzeu dedicată istoriei companiei. Compania a fost înființata la Seattle în 1923 de William Boeing care anterior făcuse avere din industria de cherestea. Acesta a realizat primele avioane pentru scopuri militare defensive. Compania a cunoscut o creștere uriașă în al doilea război mondial și mai târziu o dată cu dezvoltarea aviației civile.

 

Scheletul primului hidro-avion numit B&W Seaplane proiectat de W. Boeing și C. Westerveld

 

Partea muzeului dedicată avioanelor militare este împărțită în două zone: primul și al doilea război mondial. Aceasta include o colecție impresionantă de avioane de luptă vechi folosite de toate parțile beligerante.

 

Prin colecția de mii de machete am găsit și un IAR folosit de armata română în WW2

 

Până aici văzusem jumătate din muzeu. De partea cealaltă a șoselei este un hangar uriaș în care sunt expuse avioanele mari, unele dintre ele foarte faimoase.

 

Avionul Air Force One folosit în anii 70

 

Acesta poate fi vizitat și la interior

 

Salonul prezidențial folosit în trecut de JF Kennedy sau Ike Eisenhower

 

Toaleta prezidențială

 

Câteva momente cheie când avionul a fost folosit precum întâlnirea dintre Kennedy și Hrusciov din perioada războiului rece

 

Bombardierul B29 proiectat de Boeing și folosit pentru lansarea bombelor de la Hiroshima și Nagasaki

 

Avionul TWA cu care Lindbergh a făcut primele zboruri de pasageri coast-to-coast

 

Faimosul Concorde, cel mai rapid avion de pasageri retras din uz acum 3 decenii

 

Queen of the skies – Boeing 747

 

Nu putea lipsi mândria din prezent a companiei: 787 Dreamliner

 

Cu mare greutate am plecat de la muzeu, mi-a plăcut la nebunie. Puteam totuși să mai profit puțin de timp să mai văd și altceva din Seattle

 

Când zic altceva, m-am gândit desigur la cel mai faimos obiectiv din Seattle, simbolul orașului: Space Needle. Turnul înalt de 184 de metri a fost construit în 1962 cu ocazia expoziție mondiale World Fair. Construcția turnului a fost dedicată explorării spațiului, fiind una din cele mai inovative clădiri construite la acea vreme.

 

Space Needle se află aproape de Downtown în parcul numit Seattle Center. Acolo se mai regăsesc tot felul de muzee, săli de spectacole și de expoziție, majoritatea construite pentru World Fair în 1962.

 

Muzeul de artă modernă de la Seattle Center

 

Chiar dacă era o zi cu vreme oribilă, nu puteam rata o urcare până în vârful Space Needle. Vremea a venit și cu un avantaj. Dacă normal coada de așteptare la urcare durează 3-4 ore pentru cei fără rezervare, în această zi n-am avut mai mult de 15 minute de așteptat. Probabil pe o zi însorită cu aglomerație nici n-am fi urcat.

 

Urcarea cu liftul spre vârful turnului

 

La etajul superior din Space Needle

 

Pe platforma exterioară. Nu se vedea mare lucru din cauza ploii

 

La etajul inferior este restaurantul rotativ și podeaua de sticlă

 

Imagini de pe podeaua rotativă. Numai rău de înălțime să nu ai

 

Corectitudinea politică la toaletele de la Space Needle

 

Liftul la coborâre

 

Am părăsit apoi Seattle pentru a reveni la aeroport

 

La terminalul internațional din Seattle, gata de plecarea spre Europa.

 

Am zburat 10 ore peste nordul Canadei și al Oceanului Atlantic până la Frankfurt. Din nou, am dormit bine cea mai mare parte din zbor.

 

Ultima escală la Frankfurt a trecut repede. Aeroportul german are niște facilitați foarte bune pentru turiștii în tranzit: zone de relaxare cu șezlonguri și canapele, terase panoramice și chiar dușuri.

 

Ultimele două ore de zbor, cu TAROM spre București au trecut pe nesimțite. Oricât de memorabilă ar fi o călătorie, cel mai frumos moment e când ajung acasă. Home Sweet Home!