Turcia este una dintre țările cel mai vizitate de români. Este una din cele mai bine cunoscute destinații din afară granițelor iar principalele sale atracții – fie că vorbim de faimoasa Antalya cu ale sale hoteluri all-inclusive, de stațiunile de la Egee precum Kusadasi, Bodrum sau Marmaris, de peșterile din Capadoccia sau piscinele albe din Pamukkale – sunt locuri familiare pentru turiștii din România. N-are rost să pomenesc Istanbul-ul, care a devenit o destinație obișnuită pentru city break. Am ajuns și eu în toate acestea, dar nu pot spune că am văzut tot în Turcia – nici pe departe. Toamna aceasta am ajuns pentru prima oară în două orașe noi și foarte interesante: Ankara și Trabzon.
Ankara, deși capitala Turciei, atrage un număr de turiști infim comparativ cu Istanbul. Este o destinație foarte importantă pentru localnici care vin să vadă spre exemplu mausoleul eroului național Ataturk, dar străinii ajung mai rar. Trabzon este un oraș fermecător pe Malul Mării Negre, aproape de granița cu Georgia. Probabil locația geografică mai greu accesibilă face ca nici aici să nu ajungă foarte mulți străini.
Pegasus a inaugurat anul acesta o cursă directă București – Ankara, cu orare și tarife foarte convenabile. Pentru mine, asta a însemnat o ocazie de neratat să petrec un weekend în capitala Turciei. Din Ankara se găsesc și zboruri interne foarte convenabile spre Trabzon, inclusiv variante de a face o excursie cu întoarcere în aceeași zi, astfel am decis să vizitez și orașul din nord-estul țării, în cele 3 zile ce urma să le petrec în Turcia.
Am petrecut un weekend prelungit la Ankara. Plecarea cu Pegasus a fost vineri dimineața și întoarcerea duminica după amiaza.
Ankara nu e deloc atât de departe pe cât pare. Zborul din București a durat doar o oră și 15 minute.
Aeroportul Esenboga se află la 30 de kilometri nord de Ankara. Drumul durează cam jumătate de oră în funcție de traficul de pe autostradă. Există autocare care fac legătura cu orașul, dar cel mai confortabil este cu taxiul. Tariful e în jur de 10 euro.
Trebuie să spun din start că de prețurile din Turcia mi s-au părut incredibil de mici. Lira turcească s-a devalorizat teribil. Un euro era 2 lire acum 10 ani, iar anul acesta trecuse de 20 de lire. Chiar dacă cursul a luat-o abrupt în jos, preturile nu au făcut la fel, fiind controlate de Erdogan și guvernul de la Ankara. Ținând cont și de scumpirile recente de la noi, diferențele în costuri mi s-au părut imense peste tot – la supermarket, la restaurant, la servicii – unele lucruri costă de 3-4 ori mai puțin la Ankara decât la București. Am plecat doar cu bagaj de mână de acasă, iar până la final am făcut atât de multe cumpărături încât a trebuit să cumpăr și un bagaj de cală.
Am stat la Ankara la un hotel de 5 stele elegant din centru. Tariful pentru o cameră pe noapte cu mic dejun: 30 de euro!
Era septembrie iar vremea în capitala Turciei era foarte călduroasă cu maxime peste 30 de grade.
De la terasa hotelului aveam o vedere frumoasă peste toată Ankara, inclusiv centrul vechi aflat pe un deal din apropiere.
M-am deplasat prin Ankara numai cu taxiul. Toți șoferii pornesc aparatul fără discuții iar tariful pentru o cursă prin centru (3-5 kilometri) nu depășește echivalentul a 5 lei.
Am petrecut o zi întreagă vizitând atracțiile capitalei. Includ aici centrul vechi și cetatea Ankara, muzeele cele mai interesante, câteva moschei și faimosul mausoleu al lui Ataturk.
Plimbarea mea a început la poalele Ankara Kalesi (vechea cetate)
Centrul vechi din Ankara este foarte pitoresc. Pe străduțele în pantă se află o mulțime de hoteluri, restaurante și magazine cu suveniruri.
De pe fortificațiile din vârful cetății se pot vedea cele mai frumoase vederi peste tot orașul.
Ankara este un oraș imens cu peste 5 milioane de locuitori. A cunoscut o extindere uriașă începând din 1923 când Ataturk a înființat republica Turcă și a mutat capitala în centrul geografic al statului, la Ankara. Pe atunci, erau doar 75.000 de locuitori iar populația urma să se dubleze practic la fiecare deceniu.
Zoom pe zona modernă a orașului și mausoleul lui Ataturk în prim plan
La plimbare prin orașul vechi
Haci Bayram este cea mai veche moschee din Ankara, construită peste vechiul templu roman
Am vizitat mai departe câteva din muzeele din orașul vechi.
Cel mai interesant mi s-a părut muzeul Rahmi Koc aflat chiar la porțile cetății. Rahmi Koc este unul din cei mai bogați oameni ai Turciei cu o avere de peste 2 miliarde de dolari. Și-a construit bogăția la început din importuri de mașini și a construit cu anii holdingul Koc, un imens conglomerat de afaceri în domenii diverse. Muzeul este dedicat evoluției tehnologiei și include colecții foarte variate, de la mașini de epocă la machete de trenuri și vapoare, până figurine otomane și obiectele personale ale lui Ataturk.
Alt muzeu interesant este muzeul civilizațiilor anatoliene
Podișul Anatolia (zona centrală a Turciei) este una dintre regiunile lumii cele mai încărcate de istorie. Există așezări în Anatolia vechi de peste 10 milenii și cam toate civilizațiile antice au lăsat ceva în urmă aici. Muzeul prezintă descoperiri arheologice din toate perioadele istorice, de la paleolitic, la epoca bronzului și fierului până la vestigii asiriene, mesopotamiene, grecești și romane.
Am aflat la muzeu că numele antic al orașului este Angora, de unde își ia numele și lâna din angora recoltată de la caprele ce creșteau în zonă.
Am continuat plimbarea prin bazarul vast de la poalele dealului. Acolo se găsesc de toate – bijuterii de aur, haine, cearceafuri, prosoape, mirodenii și suveniruri. Cum spuneam, toate sunt foarte ieftine.
Am trecut și pe la piața alimentară. Exemple de preturi aici: un kil de roșii -1 leu, o pâine – 20 de bani, o apă la sticlă – 50 de bani… Mă și gândeam ce economie ar fi să ne mutăm câteva luni în Turcia.
Monumentul lui Ataturk
Am mai vizitat și Muzeul Republicii
Acesta este locul unde s-a proclamat oficial republica turcă și unde s-a întâlnit pentru prima oară adunarea națională sub conducerea lui Ataturk.
La masa de prânz am servit un Iskender kebab la o terasă din centru
Mai târziu am luat taxiul spre Anitkabir – mausoleul lui Ataturk. Locul este administrat de armata turcă iar pentru a intra în complex nu am plătit nimic dar am trecut printr-un control strict de securitate.
Harta complexului uriaș
Construcția Anitkabir a început în 1944, la 6 ani după moartea președintelui turc, și a durat în total 9 ani.Curtea uriașului mausoleu
Cea mai impunătoare clădire din complex este Sala de Onoare, panteonul care adăpostește mormântul lui Ataturk
Mormântul lui Ataturk, loc obligatoriu de pelerinaj pentru orice patriot turc
Subsolul de la Anitkabir adăpostește un imens muzeu militar ce include colecții de tablouri cu batalii istorice, aparatură militară și memoriale dedicate eroilor națiunii.
Mașina lui Ataturk
La întoarcere am luat metroul. Ankara are 4 linii principale de metrou. Acestea unesc cartierele îndepărtate de centrul orașului.
Moscheea Kocatepe, cea mai mare din Ankara, era aproape de hotelul meu
Apusul de la terasa hotelului
Seara am ieșit la cumpărături la Anka Mall, cel mai mare din oraș
Dimineața am revenit la aeroportul Esenboga pentru excursia la Trabzon. Am găsit zboruri cu Anadolu Jet (subsidiara Turkish Airlines) cu un orar ideal, plecare pe la 9 și întoarcere în aceeași zi la 10 seara.
Zborul spre Trabzon a durat o oră. Am părăsit repede dealurile uscate ale Anatoliei pentru a survola coastele împădurite ale Mării Negre
Aeroportul Trabzon se află la câțiva kilometri est de oraș, chiar pe malul mării
La Trabzon voiam să văd și împrejurimile orașului astfel că am avut nevoie de o mașină. Am închiriat de la o companie locală. Și aici prețul a fost mic: am plătit doar 25 de euro
Trabzon mi s-a părut de la prima vedere un oraș modern și îngrijit.
Nu am mers direct în oraș, ci am luat-o către munți. Destinația era Mănăstirea Sumela, una din marile atracții turistice ale Turciei. Aceasta este o mănăstire ortodoxă ce datează din secolul 4 săpată în munți Karadag. Sumela a fost închisă pentru renovări mulți ani și abia din 2021 este din nou complet accesibilă vizitatorilor. Îmi doream de mult timp să ajung acolo.
Sumela se află la 40 de kilometri de Trabzon iar drumul trece prin parcul natural Altindere
Nu se poate ajunge cu mașina chiar până la mănăstire sus în munți. Parcarea auto se află la 4 kilometri iar de acolo se urcă cu microbuzele pe o șosea plină de serpentine. Ultimul kilometru spre biserică se merge pe jos.
Microbuzele care transportă vizitatorii pleacă imediat ce se umplu
Pe poteca ce urcă spre mănăstire
Chilia Aya Varvara
Din curtea bisericii se vede frumos valea și stâncile de la Sumela
Mănăstirea săpată în munte, capodoperă aflată în patrimoniul mondial UNESCO
La Sumela am plătit cel mai scump bilet de intrare. Am dat 125 de lire, adică vreo 6 euro. Nu pare enorm, dar comparativ cu alte prețuri prin Turcia este. Localnicii în schimb aveau discounturi diverse și majoritatea plăteau de 4 ori mai puțin.
Curtea mănăstirii săpate în stâncă este impresionantă de la prima vedere. Sunt mai multe clădiri, fie construite peste peșteri naturale, fie suspendate pe stânci la marginea prăpastiei. Tot acest ansamblu de clădiri vechi este uluitor.
Biserica aceasta este cea construită în secolul 4.
Fresce vechi de sute de ani
Am fost incantat să ajung la Sumela
M-am cățărat prin toate clădirile pentru a admira vederile de sus
La plecare am mai rămas la o cafea la terasa de la poarta mănăstirii
Munții din Altindere oferă panorame splendide. Sunt mai multe trasee amenajate la peste 1500 de metri înălțime. Tot de acolo se pot vedea cele mai frumoase vederi cu Sumela.
Drumul spre microbuze
Restaurantul Sumela în vale, într-un cadru natural splendid
O ultimă privire la mănăstire
De aici am făcut cale întoarsă spre Trabzon
Am mai făcut un scurt popas în orășelul Macka. Restaurantul LaDur este locul cel mai bun pentru o priveliște peste vale
Macka de sus
Tuneluri pe drumul către Trabzon
Am tot întâlnit pe sosea steaguri mari vișiniu-violet. Acestea sunt culorile echipei Trabzonspor. Turcii au o obsesie pentru fotbal iar anul acesta este unul special pentru suporterii locali, este anul când au luat campionatul.
La Trabzon am mers mai întâi pe dealul Boztepe. De acolo se vede de sus întreaga panoramă a orașului de la Marea Neagră.
Boztepe este locul preferat de localnici pentru a servi un ceai și o narghilea la lăsarea serii
Tot la Boztepe am vizitat mănăstirea Kizlar (Panagia Theoskepastos), un așezământ ortodox grecesc ce datează din secolul 14. Aceasta, la fel ca și Sumela, este săpată în stâncă deasupra unei peșteri naturale.
Am coborât apoi în centrul vechi din Trabzon. A fost groaznic la volan prin traficul infernal până am găsit un loc de parcare.
O dată scăpat de mașină, centrul vechi a devenit un loc foarte plăcut. Sunt multe străzi pietonale cu magazine de toate felurile iar zona este extrem de animată.
Sunt o mulțime de magazine de dulciuri care iți iau ochii: baclava, cataif, ciocolată… numai bunătăți
Beton Helva este un local faimos unde se prepară halvaua tradițională. Acolo este coadă la orice oră din zi
Meseria de lustragiu încă mai există la Trabzon. Înainte de o întâlnire e obligatoriu să te asiguri că ai pantofii lustruiți
Parcul Trabzon Meydani
Marea moschee de la malul mării
Am stat până seara târziu la cumpărături prin bazar de unde am plecat încărcat cu o grămadă de sacoșe.
Desertul special din Trabzon care trebuie încercat: budinca de orez cu alune alături de o cafea la ibric
Seara am revenit la aeroport. Zborul a plecat la timp și am sosit la hotelul din Ankara înainte de miezul nopții
Ziua următoare am rămas la relaxare la hotel. Am mai făcut doar o ultimă rundă de cumpărături iar după amiaza am luat taxiul spre aeroport
Decolarea spre casă. La revedere, Turcia!
