Cu trenul prin Alpi – Como și Lugano

 

Prin septembrie 2012 am petrecut un weekend în Elveția în care am văzut Lugano și St. Moritz dar și o mulțime de alte locuri superbe pe drum. Am inclus unul dintre cele mai renumite trasee care se poate face cu trenul în Elveția – Bernina Express care leagă St. Moritz de Tirano în Italia. Am găsit și un circuit cu autocarul foarte spectaculos de la Lugano la St. Moritz care se lega perfect. Cele mai apropiate aeroporturi cu legături directe din România erau însă în Italia. Am prins un orar de zbor bun cu aterizare la Bergamo la dus și întoarcere din Milano Malpensa, așa că am planificat în plus o oprire pe drum la Como.

La final traseul arăta cam așa: Bergamo – (autocar) – Como – (tren) – Lugano – (autocarul Palm Express) – St. Moritz – (trenul Bernina Express) – Tirano – (tren Intercity) – Milano

 

 

Abia răsărise soarele dimineața când am aterizat pe aeroportul Orio al Serio din Bergamo cu o cursă Wizz Air. Bergamo este promovat de mai multe companii low cost precum aeroportul Milano – Bergamo. Chiar dacă nu este oficial un aeroport al capitalei Lombardiei este interesant de știut că Bergamo este mai aproape de centrul din Milano decât aeroportul principal Malpensa. Mergeam către Como, însă pentru că era așa devreme am zis că e timp și de o oprire în oraș. Bergamo este un mic orășel satelit pentru Milano având puțin peste o suta de mii de locuitori. Nu este tocmai un oraș turistic pentru standarde italiene dar cu toate astea „citta alta” (orașul de sus) este un loc pitoresc unde mai multe clădiri vechi se înghesuie pe un vârf de deal intre zidurile înalte ale cetății. Bergamo are o piață frumoasă și o catedrală veche de patru secole, dar cam atât. Ce mi-a plăcut mai mult este priveliștea de la marginea zidurilor abrupte un loc numai bun pentru a savura un espresso dimineața. După scurta tură prin oraș am mers la autogară și de acolo am luat un autocar către Como.

Cel mai convenabil mod de transport în Italia este în general trenul însă de la Bergamo la Como este mai rapid cu autobuzul pentru că nu există legătură feroviară directă, fiind necesar un ocol prin gara din Milano. Altfel, autocarul merge direct și chiar dacă se deplasează mai încet ajunge în Como într-o oră și jumătate. Lacul Como pare destul de mic văzut din oraș. De acolo se vede doar coada lacului, aproape fără iți dai seama că el se extinde zeci de kilometri mai departe. Orașul este mic dar foarte cochet fiind baza de plecare pentru multe vedete care aleg să petreacă vacanțe în locuri mai retrase pe lac unde se pot bucura de liniște. Como mai are și o catedrală destul de mare, Duomo și un bulevard pietonal plin de magazine de lux și terase. La una dintre aceste terase am servit prânzul și apoi am plecat la gară pentru a lua trenul către Lugano.

Între Como și Lugano trenurile sunt operate atât de Trenitalia cât și de CFF și au o regularitate foarte mare, cam 20 de minute în timpul zilei, însă nu toate trenurile sunt directe. Când am ajuns la gara următorul tren nu era direct și trebuia să schimbăm la Chiasso imediat după graniță unde aveam de stat 3 minute intre trenuri. Acestea au sosit la secundă și am plecat mai departe la drum.  De aici încolo traseul este foarte spectaculos, trenul mergând chiar pe malul lacului Lugano. Am trecut și pe lângă enclava Campione d’Italia, un sat aflat în Elveția dar care face parte din teritoriul Italiei deși se află la 15 km de granițele acesteia.

Lugano face parte din cantonul elvețian Ticino, singurul canton al Elveției unde limba oficială este italiana. Este un important centru financiar al țării aflat într-un cadru natural pitoresc pe malul lacului cu același nume. Chiar dacă Lugano arată ca un oraș elvețian tipic, atmosfera este foarte diferită specifică mai degrabă regiunilor din nordul Italiei.

Trebuie să știți că hotelurile în Elveția sunt extrem de scumpe față de țările din zonă iar Lugano nu face excepție. Ținând cont că orașul e aproape de granița cu Italia poate fi mai convenabil să vă cazați în țara vecină și să vă plimbați de acolo dacă traseul vă permite. Eu am ales o cazare în Lugano având și noroc să găsesc un hotel bun sub 100 de euro pe noapte. Am ajuns după prânz în oraș unde am găsit o vreme superbă însorită iar după cazarea la hotel am luat-o la pas prin oraș. Lugano nu este genul de oraș turistic cu multe locuri de vizitat. Are în schimb un farmec special și mai peste tot se găsesc peisaje superbe.

De la hotel am mers cu funicularul Lugano Citta către centrul orașului. Centrul vechi are străduțe înghesuite cu clădiri de 3-4 etaje care de care mai colorate și împodobite cu flori la fiecare geam. Dincolo de centru se afla promenada de pe malul lacului lunga de mai multi kilometri amenajata cu terase printre palmieri. Da, nu am scris greșit – palmieri. Lacul Lugano oferă un microclimat special cu veri foarte calde și ierni puțin mai blânde care permite existența palmierilor și a altor plante neobișnuite în Elveția, iar acestea se găsesc în oraș din abundență. Am încheiat prima seară la un restaurant cu specific elvețian unde am servit un platou cu fondue tradițional însoțit normal de bere locală.

A doua zi dimineața am mers cu trenul spre zona de sud a orașului pana la stația Paradiso. Nu departe se află funicularul San Salvatore care duce către vârful cu același nume. Am luat bilete la funicular dar pentru că nu erau plecări disponibile imediat ci doar peste o oră, am mai dat o tură prin zonă pentru a mai pierde vremea. Aproape de Paradiso se află Jet d’eau, fântâna înaltă care țâșnește din mijlocul lacului Lugano asemenea celei din Geneva. Am revenit la timp la funicular care la fel ca orice alt mijloc de transport din Elveția a plecat din stație cu o precizie la secundă.

Funicularul San Salvatore a fost început la sfârșitul secolului 19 și este împărțit în doua secțiuni lungi de 815 metri, cea de-a doua fiind foarte abruptă cu o pantă ce depășește pe alocuri 60%. Se pleca la fiecare jumătate de ora iar un bilet costa 30 CHF dus întors. Am ajuns după zece minute la capătul funicularului de unde se mai merge câteva minute până în vârf la peste 900 de metri deasupra orașului. Din păcate când urcam au apărut norii pe cer însă nu au fost suficient de mulți cât să strice priveliștea peste vale. O panoramă de 360 de grade a întregii vai se poate vedea de pe acoperișul bisericii din vârf, o imagine pe care am admirat-o minute în șir. Pe vârf se mai afla și un muzeu și un restaurant, însă nu am mai rămas prea mult pentru că la prânz ne aștepta autocarul spre St. Moritz, dar despre drumul care a urmat o să vă povestesc în articolul următor.

 

Dimineața în Citta alta din Bergamo

 

Catedrala din Bergamo

 

Sosind la Como

 

Bulevardul principal din Como

 

Se organizează plimbări pe lac cu tot felul de ambarcațiuni

 

Catedrala din Como

 

Cu trenul spre Elveția

 

Drumul este pe malul lacului Lugano. Se vede Campione d’Italia pe malul celălalt.

 

Centrul colorat din orașul Lugano

 

Hotelul era mai la deal și ajungeam cu funicularul

 

Primăria orașului

 

Peisaje de pe malul lacului Lugano

 

La fel ca Geneva, Lugano are Jet d’eau

 

Priveliștea de la gara Paradiso

 

Funicularul către munte

 

Urcarea are aproape un kilometru pe pante foarte abrupte

 

Pe drum spre vârf

 

De sus se vede frumos lacul

 

Vederea de pe vârful S. Salvatore